1,933 matches
-
în mod ritmic cât va fi posibil și, nu încape îndoială, fragedele celule ale embrionului se vor face mai armonioase... Vino, apropie-te, așează-te aici... Dar... Dar acum ascultă! Începe să dea la manetă. Săraca Materie ascultătoare privește cu ștersele sale priviri candide la figura dominantă a visului său; îi trezește sonata adormitele tandreți maternale și începe să i se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Apolodoro este format, grație frecțiilor auriculare, ale anfioxus-ului psihic, acum a venit să locuiască în orașul nostru, după spusa lui Carrascal, insondabilul filosof, don Fulgencio. Don Fulgencio Entrambosmares e un om intrat în vârstă și ieșit din iluzii, cu privire ștearsă care pare că se pierde în infinit din cauza puținătății vederii asupra întregului, cu atitudine liniștită și de cuvânt cu care subliniază aproape tot, cum zic admiratorii săi, că vorbește în cursive. Niciodată nu-și prezintă soția, căci îi e rușine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cuminți, rochiile de stambă și rochițele cu lungime regulamentară și am sări direct pe malul piscinei, canalizând spre noi obiectivele aparatelor de pozat și dezvăluindu-le cele mai sexy ipostaze cu putință... Dar, of, noi, urâtele și modestele, cumințile și ștersele Planetei nu vom avea niciodată această șansă, ci vom trăi ofticându-ne perpetuu ori de câte ori dive despuiate de prin reviste sau emisiuni ne vor ademeni bărbții, făcându-i să uite, chiar și dacă numai pe moment, de tocănițele noastre perfecte și
Mihaela Rădulescu, atacată de Marina Almășan by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71959_a_73284]
-
puterii și relația problematică, perversă pe care aceasta o are cu cuvintele. Cuvintele decid totul, intuiție fundamentală pe care regizorul o pune în scenă admirabil, și nu știu unde am mai vazut acest lucru prezentat cu atâta acuratețe, fără rest. Anticlimactic, aproape șters ca pondere a acțiunii, pseudopolicier-ul lui Porumboiu sondează resorturile intime ale limbajului, iar personajele sunt fără cusur în malignitatea, indiferența sau abnegația lor. Sunt decupaje în film unde presiunea crește atmosferă cu atmosferă și în care mestecatul furculiței în farfurie
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
descoperire uluitoare. Pe tot parcursul aventurii "telemahice" a căutării tatălui, Peter Debauer își trăiește și povestea de dragoste cu Barbara cea întoarsă din Africa. Tatăl strălucitor, pe care dispariția îl face mai interesant, amplificându-i forța carismatică, și fiul aparent șters și banal, rescriu povestea epopeică în termenii lumii de azi, având alt război ca fundal. Ce descoperă fiul despre personalitatea tatălui îl obligă să regândească tot ceea ce știa: o inteligență sclipitoare, o minte analitică pătrunzătoare și subtilă, dar mai ales
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
pe coastele stîncoase ale bătrînei Anglii. Briony revine în rol de infirmieră, excelent interpretat de Romola Garai, însoțită de mașina sa de scris (o Korona, pentru cunoscători), trăind agonia războiului printre soldații răniți care sosesc mutilați de pe front. Ipostaza ușor ștearsă a aceluiași personaj convine însă dimensiunii sale retractile, trăind în continuitatea unei vinovății perpetue. Spre deosebire de lamentabilul Pearl Harbour (2001) al lui Michael Bay, regizorul a știut să nu transforme filmul într-o combinație de love story cu war story storcînd
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
-a o șterge. Nici unul din onorabili nu se bucură de greutatea pe care statutul ar trebui să i-o dea, în dauna oamenilor de moravuri ușoare. Blestemul amicului - intuit de Moliere: "cel mai ales din oameni se va simți ins șters/ Văzînd că îl amesteci cu-ntregul univers./ Această prețuire vreau s-o resimt și eu./ Amicu-ntregii specii nu e amicul meu!" - se întinde peste toată lumea lui. Onoarea, după rețeta sfîrșitului de secol, e trecerea de la diferență la simbioză. Oricît ar
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
decît pe împunsături tandre, ocrotite de dulcea și veniala nelegiuire a anonimatului, este Revista revistelor. Panorama presei naționale - revistele "capitaliste", în speță, sînt vizate de ochiul cronicarului de provincie - și spicuiri din cea internațională. Tipicuri gazetărești păstrate și azi: polemici șterse cu o sintagmă evazivă, îndemnîndu-i la lectură pe amatorii de picanterii literare, și veșnica bucurie cu care revistele profită și-și laudă colaboratorii cînd scriu (și) pentru alții. Pe bună dreptate, cînd ei se cheamă Sadoveanu și Arghezi. Pe coperta
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
gri, sau mai degrabă grej, ștanțat pe margini. În centru, o margaretă în relief, pictată pe o codiță subțire, înmănușată, la rîndu-i, într-o panglică cu Bonne année. Scrisul pare să fi fost, odată, auriu, păstrînd, acum, urmele unui luciu șters. Dinjos de această unică figură, a cărei legătură cu Anul Nou - la romani, cu el începea, totuși, primăvară - a ajuns să ne scape, începe textul expeditorului, lucru deloc neobișnuit pe vremuri, cînd fața imprimată a cartolinei se acoperea frenetic de
Cărțile Anului Nou by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8932_a_10257]
-
a realismului rusesc, aplicată pe teren românesc postbelic. Când prozatoarea se apropie de un alt model livresc, cel al fantasticului de tip Edgar A. Poe (Tulpină fragedă...), rezultatele sunt neconvingătoare. În schimb, de la Cehov la Vasili Șukșin, paleta de culori (șterse, obosite, triste, deodată strălucitoare) și elaborata compoziție ascunsă sub firescul povestirii merită din plin să fie preluate și exploatate artistic. Citiți cele - câte? - șapte pagini din Contrariul morții ca să înțelegeți cum e și cum ne trece viața.
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
Brand. Astfel fotografia, de tip cabinet, realizată de Tomá� are dimensiunile de 6 x 9 cm, iar cea semnată de Brand, este ceva mai mare, de 6,5 x 10,5 cm. Fotograful praghez a lucrat în sepia, o culoare ștearsă, fără contrast, în timp ce fotograful ieșean a lucrat în alb-negru, păstrând întocmai proporțiile și fizionomia poetului, dar schimbând culoarea vestei, pentru a obține un contrast mai mare. Aici albul imaculat al cămășii este ca un blitz, în centrul imaginii, peste care
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
în acțiune, aparent timorat, dar cu o replică de precizie, trăsnit, dar cu o inteligență bine focalizată, Richie nu este totuși comisarul Colombo, dar nici tipul violent din L.A. Confidential, ofițerul Wendell White. Richie nu sare în ochi, este aparent șters, spre deosebire de colegii săi corupți atît de macho încît se pot confunda foarte bine cu gangasterii de care sunt mituiți. Spre deosebire de el, Frank Lucas are carismă, zîmbește fermecător cînd spune, "my man", tandrețe și amenințare, este alunecos și violent și un
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
epoca arestărilor în masă și a tardivelor reabilitări". Dimineață pierdută este un interesant roman politic și istoric, ascuns sub paravanul altor aparențe. În edițiile de după 1990, Gabriela Adameșteanu a introdus referințe la urmăririle, interogatoriile și persecuțiile Securității, a dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a treia). Din acest punct de vedere, prin "asumarea funcției istoriografice", Eugen Negrici așază Dimineață pierdută alături de Delirul (1975) lui
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
se dezvoltă, logica lor tipologică, iar nu unghiul moral din care le priveai până mai ieri. E importantă consistența lor, precum și acea notă distinctivă care le face inconfundabile, într-o galerie mai largă de portrete. Între un erou cumsecade, dar șters, și un ticălos antologic, optezi acum pentru al doilea. Fiindcă nu mai alegi omul; alegi personajul. Iar la finalul acestei inițieri foșnitoare, cu mii de file întoarse și asimilate, descoperi uimit contextul. Realizezi că nu există o grilă unică de
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
primul exemplu care ilustrează lipsa noastră de memorie critică, și nici ultimul. Autori din toate generațiile (de la Ștefan Aug. Doinaș la Marin Sorescu, de la Ștefan Bănulescu la Cristian Po-pescu), frecvent elogiați pe timpul vieții, devin după moartea fizică semnături tot mai șterse, ca și cum vitalitatea scrisului, a operei, ar fi în directă legătură cu cea biologică. Critica s-ar cuveni să fie indiferentă la persoană, pentru a sublinia personalitatea ce stă în spatele unei creații. Iar micile jocuri de asociere profitabilă între comentator și
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
limbaje, jucându-se cu parafraze și citate textuale, făcând cu ochiul cititorului cultivat și bucurându-se, împreună cu el, de noile descoperiri ale mai-vechiului. Important este mai degrabă cum se spune decât ce se spune. Poemele se contemplă lung în oglinzile șterse, căutând unghiul cel mai potrivit pentru ca nota lor ludică și parodică să fie percepută. Nichita Stănescu se copilărește, aici, cu foarte multă seriozitate... El va deschide, în deceniul ultim, și alte șantiere, căutând cu aceeași fervoare filoane lirice noi. Imaginea
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
vocea lui Lovinescu însuși, vorbindu-ne Ťde dincoloť și îndemnîndu-ne să credem că rațiunea va triumfa în cele din urmă". în nu mai mică măsură e relevant și catalogul numelor românești de familie. Le-a fost dat unora din ele, "șterse, banale", să atingă în chip mirabil treapta celei mai mari notorietăți: "dacă, în lumea literară românească a ultimelor trei decenii, pronunțai numele Manolescu, toată suflarea gînditoare știa la cine te referi: la Nicolae Manolescu. A transforma un nume de familie
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
-vă, în schimb, pentru ce urmează să citez. Găsiți aici și irelevanță, și imprecizie, după gust: "Pe măsură ce se apropie luna noiembrie 1920, scrisorile lui Kafka se întunecă, volumul își pierde muzicalitatea, iar scrisul său se fracturează, apar din ce în ce mai multe cuvinte șterse, din ce în ce mai multe disonanțe. Corpul i se tot îngreuiază, iar porumbelul trimis de noul Noe ca să găsească un petic de pământ trebuie să zboare înapoi pe arca întunecată. Doctorul Kafka răsfoiește o carte chinezească, în care înțeleptul răspunde discipolului ce îl
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
informației, dar fără informaticieni. Înainte de a deveni neant, individul, cetățeanul K, Buttle-Tuttle, trece printr-o serie de faze de dizolvare birocratică: "adormit", "neoperativ", "îndepărtat", "finalizat", "șters". Eufemismul administrativ constituie un acord serafic al igienei sociale, asemeni unor erori, indezirabillii sunt "șterși" din evidențele contabile, sau cum delicat este anunțată intrarea în camera de tortură: "Next customer was delivered". Inima Leviathanului o reprezintă chiar Ministerul Informației, unde lucrează pe un post minor și Sam Lowry, și unde, ca și în Castelul lui
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
această interpretare - în contrast cu muzica. Mai mult erotism apare în scenele dintre Eva și Hans Sachs. În general însă, Eva Pogner (Michaela Kaune, care are scuza de a fi acceptat acest rol în ultima clipă, în locul Amandei Mace) rămâne o apariție ștearsă și fără mari calități vocale, la fel ca și Magdalene (Carola Gruber), care în acest spectacol apare ca sora ei geamănă. Artur Korn e, în schimb, un Veit Pogner cât se poate de onorabil. Hans Sachs, interpretat de Franz Hawlata
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
blugi originali reprezintă un ideal intangibil pentru biata Alina Viktorovna, care trebuie să improvizeze din nimic o ținută cât mai sexy. "CU CE M| ÎMBRAC DISEAR|?" este întrebarea ei obsesivă, arătând, pe versantul ludic și ironic al rememorării, cât de ștearsă, lipsită de culoare, cenușiu-proletară devenise existența noastră înainte de 1989. La antipodul Alinei Radu, Doina Ruști ne duce, în Ginecologii mei, direct în horror-ul dictaturii, în acel ceaușism la puterea a doua care făcuse din "oamenii muncii" (muncitori, țărani, intelectuali
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
coordonat ei înșiși, și-au unit eforturile (cum se spunea pe vremuri) și au întregit acest volum ce stabilește standarde pentru viitoare realizări editoriale. Excepțiile, adică textele slabe semnate de Carmen Bendovski, Cerasela Nistor și Iulia Popovici, respectiv cele mai șterse datorate Rodicăi Binder ori Ioanei Ocneanu-Thiéry, pun în lumină și mai bine celelalte contribuții, deopotrivă substanțiale și expresive. Acestea au un adevăr omenesc, feminin și personal pregnant, dar și resurse scriitoricești surprinzătoare. Paginile scrise de Adriana Babeți (Sarsanela), Alina Radu
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
a justifica o pictură, decît de găsit, pornind de la ea. Așa că mult mai des s-a spus: un peisaj ca în tabloul lui Van Gogh. Pentru artele plastice, situația e destul de comună. În literatură, în schimb, dincolo de folosirea unor metafore șterse ("vecinul meu e un Harpagon", "asta, domnule, e ca-n Caragiale"), puterea naturelului de-a-și recunoaște marca înregistrată slăbește. Ceea ce nu înseamnă că nu există instantanee - le-aș apropia de cărțile poștale, mai repede decît de picturi - pe care, din
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
viața, ei nu cunosc cărțile: "aceasta e deosebirea între mine și el: că unul visează o fericire și o așteaptă, iar altul se chinuie s-o ajungă, fără să se gîndească asupra ei. Iată o frază stupidă, care nu trebuie ștearsă; ca să îmi aduc aminte mai tîrziu cît de simplu se fac deosebirile la șaptesprezece ani." Jurnal-ul de clasă e precursorul atîtor cărți cu liceeni, care s-au scris de la el încoace, și care au reținut și au pus în
Ochelarii altcuiva by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9668_a_10993]
-
în spa-te-le am-fi-tea-tru-lui și de de-tec-toa-re-le de me-ta-le de la fie-ca-re ușa. Ui-tați-vă mai bine la absolvenți, la gra-vi-ta-tea zâm-bi-toa-re cu care își joa-că rolul, în apla-u-ze-le lo-ia-le de care nici unul din-tre ei nu e privat, nici mă-car cel mai șters sau cel mai derbedeu, ui-tați-vă cum se în-și-ruie re-pe-de pe scenă, de pe avan-sce-na pre-gă-ti-tă par-că pen-tru o for-ma-ție de rock cu pretenții ar-tis-ti-ce, prin-tre și-ruri de flori și ghi-ve-ce de palmieri, când își primesc di-plo-me-le din mână lu-ne-co-su-lui de Nat
John Updike Teroristul by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/9641_a_10966]