319,094 matches
-
Dobrică și habar nu avea atunci că vorbele astea îi vor salva viața bietului Verdunel, peste amar de ani. Având parte de o asemenea pregătire ajunsese vestit pentru priceperea sa și, ca să se dea intelectual, mai ales că umbla, așa cum știm, numai în halat alb și cu stetoscopul agățat de gât, a mai citit, noaptea când ceilalți dormeau frânți de muncă: După douăzeci de ani, apoi, prins de vraja poveștilor, Vicontele de Bragellone. Ajunsese să îndrăgească atât de mult viața și
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
titrat apoi, pe aceleași baze, a făcut un masterat dar și un doctorat a cărui teză intitulată: Relații diplomatice ale Țărilor Române cu Franța secolului al XVI-lea și al XVII-lea, a fost foarte bine apreciată fiindcă nimeni nu știa despre ce este vorba. Nici cu locul de muncă, o catedră de istorie al un liceu profesional, nu a fost greu deoarece nimeni nu mai dorea să moară de foame predând o disciplină considerată de toată lumea ca fiind inutilă. La
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
fost foarte fericiți, iar la întoarcere au avut cu ce se lăuda spre deosebire de colegii lor mai proști care căscaseră ochii pe pereți, în palat. Verdunel se afla în capul rândului de elevi pentru a le da explicații, fiindcă el chiar știa despre ce este vorba dat fiind lecturile sale de bază. Numai că, după puțin timp de la intrare, Verdunel, cu toate informațiile sale, amuți și începu să umble ca un năuc fiindcă totuși, Al. Dumas nu se prea pierduse în descrieri
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
bucurie. Șase zdrahoni cu haine făcute din fâșii roșii, galbene și verzi, comandați de unul mai încruntat, se apropiau de el. Cei șase purtau niște halebarde de spaimă iar șeful o sabie scoasă din teacă. - Muică, iote gărzile elvețiene! Să știi că fac ăștia f-un film p-acilea și mă băgară în el! Să vezi gheară-n gât la olteni când or vedea banii pe care-i iau pentru filmări. Lecturile din adolescență își arătau abia acum potențialul. Verdunel simți
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
asigure bătrânețile. Garda elvețiană se opri în dreptul său și-i puse, cam brutal, lamele halebardelor în gât. Șeful se uită la el ca la un gândac nimerit în ciorbă și răcni ceva într-o limbă guturală total de neînțeles. Elvețienii știu că germana medievală este foarte convingătoare. Nu și pentru Verdunel care, într-o pauză de inspirație crezu că este potrivit să folosească bruma de engleză pe care o învățase undeva prin liceu: - Sorry, I am professor doctor... - Ha! Răcni șeful
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
să nu uităm că era elvețian, se prezentă la șeful său ierarhic, tot elvețian, și-i raportă situația în stil specific: - Dețin spion englez. Pretinde că este profesor doctor. - Bine, unde se află? Întrebarea era una protocolară la care șeful știa desigur răspunsul. Acesta veni de la subaltern sub forma unui rânjet la care se adaugă acea vestită mișcare a degetelor inconfundabilă și care înseamnă: banii, și apoi mai vorbim! Înjurăturile în elvețiană nu au fost consemnate de istorie dar ele au
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
de aramă, cea mai puțin valoroasă cu putință, și i-o înmână ceremonios subordonatului de parcă i-ar fi înmânat tezaurul sultanului, făcându-i și un semn ritualic care semnifica faptul că dacă nu-și ține gura își pierde capul. Acesta, știind că nu are rost să întindă coarda mai mult, băgă moneda în buzunar, încuviință tăcut jurământul tăcerii, și spuse: - În carcera mare! Zice că-i profesor sau doctor, da’ eu cred că totuși e spion. Primi scuipatul de rigoare, în
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pe rege de faptul că el a aranjat, cu multă diplomație, pe la toate curțile Europei ca să fie trimis un mare profesor doctor aici în splendoarea inegalabilă a Primei Curți. Regele dispuse aducerea doctorului, din motive lesne de închipuit. Precum bine știm, nu există rege care să nu fie bolnav copt și foarte interesat de orice fel de doftori, vraci, vrăjitori sau simpli otrăvitori de profesie. În consecință, cu puțin înainte ca bietul Verdunel să devină prânzul șobolanilor, ușa ferecată se deschise
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
taur. De picioare se apropie grupul de corbi cu priviri de hienă. Doctorii regali... - Ce credeți doctore, mugi stins regalul glas... Curtenii se înviorară. Speranțele măcar ale unei mici biciuiri în piața publică păreau că prind viață. Numai că nu știau cu cine au de-a face! Nici un oltean nu se pierde cu firea atunci când vine vorba să se dea mare. Prin urmare, Verdunel făcu o față de a toate cunoscător, gândi simplu, futu-vă, muma-n cur dă hahalere, și își
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
să se dea mare. Prin urmare, Verdunel făcu o față de a toate cunoscător, gândi simplu, futu-vă, muma-n cur dă hahalere, și își scoase telefonul inteligent, acela mult mai inteligent decât însăși inventatorii lui, o sculă care, precum bine știm, poate să te salveze la o adică din orice nevoie atunci când te afli în pană de inspirație. Lumina ecranului și sunetele melodioase emise de aparat provocară o derută completă în rândul curții, unele leșinuri deloc simulate, groază printre doctorii consacrați
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
oltean, apropierea de slăvitele zgaraibe care puțeau atât de înfiorător. Apoi, rosti cu voce tare constatările în limba strămoșilor săi, convins că nimeni nu-l înțelege, una din condițiile sine qua non ale unui act medical performant, condiție, precum bine știm, respectată cu strictețe și în zilele noastre: - Tăticu’ nu le prea ai cu spălatul, da’ nici nu-i de mirare fiindcă, după cum văd eu, asta nu preocupă pe nimeni... Cât despre podagră și gută nici nu mai vorbesc. Nu mă
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
a lovit asteroidul și se precipită într-un fel de dans rapid călcând încrucișat către un perete frumos pictat. Frumos, frumos, dar insensibil, dur și rece! Drept care Verdunel se lăsă moale lângă el și începu să viseze colorat. Dar, după cum știm, lucrurile bune nu țin mult. Hienele îmbrăcate în negru care urmăriseră cu mare atenție scena fiindcă era cunoscută firea cam năvalnică a Prințesei Palatine, soția lui Monsieur, fratele regelui, se repeziră la victimă, îi băgară sub nas niște cârpe cu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
unul din buzunarele surtucului și luă telefonul mobil. Apoi toți se repeziră și-i făcură vânt pe fereastră, neuitând să arunce după el și frumoasa pălărie primită în dar de la rege. - Muicăăăă, răcni Verdunel în cădere, cum însă nimeni nu știa elina veche, răcnetul fu ignorat cu desăvârșire. Foarte încântați de ispravă medicii regali se precipitară pe scări și peste două ceasuri erau din nou în fața regelui afișând niște moace de parastas. Precum bine știm, în ceea ce privește fățărnicia, intelectualii au fost întotdeauna
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
în cădere, cum însă nimeni nu știa elina veche, răcnetul fu ignorat cu desăvârșire. Foarte încântați de ispravă medicii regali se precipitară pe scări și peste două ceasuri erau din nou în fața regelui afișând niște moace de parastas. Precum bine știm, în ceea ce privește fățărnicia, intelectualii au fost întotdeauna foarte performanți. Când regele ridică o sprânceană a mirare șeful lor i se prosternă la picioare și spuse: - Sire, suntem foarte triști că fratele nostru trimis de Sfântul Părinte, dovedindu-se a fi, nu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
carton iar apoi îi erau prezentate trofeele omorâte cu o zi înainte, eram cam abulic, prin urmare, ca să se mai distreze le dădu poruncă să pornească aparatul. Rânjind fericiți doctorii începură să umble la telefonul pe care noi, acum, îl știm de smartphone. Adică inteligent! Stupoare... consternare... dezamăgire... groază... Nenorocitul de aparat refuza să pornească să facă lumina aceea miraculoasă, într-un cuvânt se purta ca o bucată de metal nefolositoare. I se terminaseră bateriile însă cum acesta era un concept
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
haină de epocă și o pălărie la fel, putea duce la întrebări incomode, soldate cu pierderea slujbei. Iar o slujbă nu este chiar cel mai ușor lucru de găsit. Deci... Spre norocul lor aveau drept șefă o femeie și este știut că ele, femeile, când e vorba de interese majore, nu prea stau pe gânduri: - Lipsește cumva din inventar o asemenea haină sau pălăria? Tăioasă și la obiect! - Șefa, să mor io, de când sunt angajat aici, adică de cinci ani nu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
nedumerirea acestora. Ei credeau că proful se pierduse intenționat de grup ca să șparlească ceva de prin camerele castelului care le luase mințile cu bogățiile lui. Acum, mai ales că-l vedeau îmbrăcat cu alte țoale decât cele pe care le știau, erau convinși că profului îi reușise schema și îl priveau muți de admirație. Însă cum olteni muți nu prea găsești nici măcar în parcările de la Versailles începură întrebările întrerupând ferm momentele de efuziune neconvingătoare ale profului, având ei și convingerea că
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
o figură aspră, îi urcă urgent în autocar pe toți iar pe Verdunel îl invită lângă el pe scaunul din față, ceea ce era o cinste mult mai mare decât darurile regale pe care le purta cu mândrie. - Băi, frate, Verdunele, știi că școala noastră trece prin clipe grele din punct de vedere financiar iar excursia asta m-a costat de nici nu mai spun. Da’ am dat, că na, să vă simțiți voi bine, să mai vedeți una alta, așa că tu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
financiar iar excursia asta m-a costat de nici nu mai spun. Da’ am dat, că na, să vă simțiți voi bine, să mai vedeți una alta, așa că tu, acum că ai pus mâna pe ceva aur sau cine mai știe ce, că rămâne între noi, ar cam trebui să te simți, ca să nu mai spun că trebuie dat ceva și la inspectorat că nu se face să vii cu mâna goală din Franța iar ei, săracii, că n-au timp
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
urechile tuturor îndeosebi ale profesoarelor se făcuseră pâlnie. Însă se vede treaba că nu-i dispăruseră încă aburii beției din cap deoarece răspunse cam înțepat: - Domnooo, director, păi, dacă-i p-așa poate dau io ceva la inspectorat și, cine știe vă întoarceți la catedra dă lucru manual de unde ați venit ca director, ori, poate că la altă școală, în alt sat din țara noastră dragă... Directorul pentru a-și ascunde dezamăgirea îi spuse așaa, mai de la obraz: - Ia, hai, sictir
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
2016 Toate Articolele Autorului Îți culcă obrazul pe inima mea, Adulmecându-mi gândul. Căci nu e doar iubirea cea Pe care-o simți în pieptu-mi. Vorbește cu dorința-mi vie Ce-o face să tresară Și doar suspinele-ți să știe Bătaia-i dulce sau amară. Îți culcă tâmplele în palme Cu lacrimi calde să le-alint Și-mbracă-mă cu șoapte calme De-adâncu-mi dor să mă dezmint. Ridică-ți ochii, să te bucur, De fericirea ce-o primesc Simțind al
ÎȚI CULCĂ OBRAZUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1475781753.html [Corola-blog/BlogPost/382347_a_383676]
-
pe tablă « Domnișoară, vă iubim», îmi iau plasele din mână, îmi aduc caietele la catedră. Am venit la un moment dat sprijinită în baston la școală și le-am văzut lacrimile din ochi și am renunțat să îl mai port! Știu că toate gândurile bune ale prietenilor mei și ale elevilor mă mai țin astăzi în viață“, a spus învățătoarea. Cei care vor să o ajute pe învățătoarea Marcela Constantin să își plătească operația care i-ar salva viața pot face
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1423346247.html [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]
-
morții martirice, din perspectivele antropologică, medicală și teologică. „Simpozionul acesta vine ca să clarifice o condiție a României, pentru că noi avem un destin istoric tragic, avem un destin politic marginal, dar avem un destin creștin tulburător. Despre lucrul acesta nu se știe. În clipa în care un popor devine conștient de sacrificiul, de jertfa făcută, acel popor are un grad de demnitate mai mare”, a spus Dan Puric. „Cuvântul martir este legat foarte mult de creștinism. Dar nu numai creștinii sunt martiri
PRIMUL SIMPOZION INTERNATIONAL DE MARTIROLOGIE DIN ROMANIA de MĂDĂLINA CORINA DIACONU în ediţia nr. 99 din 09 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Primul_simpozion_international_de_martirologie_din_romania.html [Corola-blog/BlogPost/348255_a_349584]
-
Toate Articolele Autorului Dilemă Aflatu-te-ai în starea această, să nu-ntelegi de ce trăiești? Sa-ntrebi neîncetat ce te sustine-n viața, să nu afli punctul de reper'n care te găsești? O,nici nu vreau să nu-ți ști starea, ar fi prea greu, si te-ar sfârși; ți-ar încolți în minte veșnic întrebarea, ce n-ai putea-o defini! E greu când gândul te'mpresoara, dorind ca să cunoască tot. Dorința ta ar fi nerăbdătoare, ar crește în
DILEMA(VOL.2 ARIPI FRANTE) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1491146871.html [Corola-blog/BlogPost/381689_a_383018]
-
tale , când pădurea urla de durerea reînvierii și eu mă sfârșeam linșată de privirea ta goală de mine. Răscrucea viselor este acum a coșmarurilor. eu , spre care să mă aplec? Caut mereu în mine și nu găsesc nimic din ceea știu că am. ce am făcut cu mine? cui m-am risipit toată? De undeva , dintr-un rând de poveste o fărâmă din mine scâncește , parcă a implorare. cine să mă smulgă din elucubrațiile mele ? rădăcinile îmi sunt bine înfipte în
FUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 by http://confluente.ro/Fuga.html [Corola-blog/BlogPost/361501_a_362830]