535 matches
-
nu va îndrăzni să te atingă în vreun fel. După câteva luni, când ești deja cunoscută și personalitatea ta va fi suficient de puternică, mergi chiar în alt spital ori policlinică, unde vrei tu... - Ei da, ca apoi să se șușotească că am intrat cu pile în spital și că de nu ar fi tăticu nu m-aș descurca în meserie! - Fetița mea, asta depinde de tine, de felul în care te vei integra profesional și social, de conduita ta. Tu
ISPITA (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364599_a_365928]
-
goarnă Și pe sate se așază; O, ce iarnă! Se ascund copii în case, Crește neaua pe coline, Pe vatră pâinea miroase; O, ce bine! Gerul iute croșetează La ferestre flori de gheață, Mâțele pe pat visează; O, ce viață! Șușotesc la sobă fete, Mama ceai călduț le toarnă, Ele-și spun niște secrete; O, ce iarnă! Referință Bibliografică: O, ce iarnă! / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1448, Anul IV, 18 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
O, CE IARNĂ! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349690_a_351019]
-
izvorul cu apă minerală tămăduitoare. Aceleași ca până ieri, dar ce schimbare! Dacă înainte toți lăsau ochii în jos la vederea ei, cuprinși de milă sau jenă, acum se luminau în zâmbete perplexe! Și după ce trecea de ei îi auzea șușotind : «ai văzut?! e imposibil! să fi visat noi? sau e doar o simplă asemănare cu...?» și glasul li se pierdea. Până la amiază capătă un gust amar; toți cei cu care se întâlnea se pierdeau în aceleași exclamații, oare își băteau
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
lovea de fapt în corupția înrădăcinată în administrația tetrarhiei sale, începând de la miniștrii până la cel mai mic slujbaș. Tetrarhul știa asta fiindcă el însuși era corupt. Până și Irodiada se amestecase de multe ori în politica sa iar unii chiar șușoteau pe la colțuri că dacă doreai să obții un privilegiu de la Irod trebuia să treci întâi pe la Irodiada și să lași pungile cu bani. Irod mai recunoștea în sinea sa că femeile erau punctul lui slab și că nu rezista mult
AL TREILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347932_a_349261]
-
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară Când zefirul unduiește firul ierbii ce zâmbește. Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții, de a ei sosire Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire Și iubesc a ei menire
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
le duse cele două geamantane pe peron, în sala de așteptare era forfotă mare, călători din tot Imperiul așteptau să plece fiecare unde-l tăia capul, limbile se amestecau ca-n Turnul Babel, unguri, austrieci, francezi, nemți, ruteni, ruși, români, șușoteau, întrebau, gesticulau, alergând de colo până colo. Veni și ora plecării, Veronica se urcă în cupeu cu lacrimile în ochi. Își desfăcu geanta, scoase din ea o fotografie făcută recent special pentru poet și i-o dădu cadou. „Să nu
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
s-a întâmplat. Noile generații trebuie să aibă convingerea că transformările sociale din aceea perioadă s-au înfăptuit în deplină armonie, datorită politicii înțelepte a Partidului Comunist Român. Odată înfrântă rezistența fățișă față de comunism, trebuia pornită lupta surdă împotriva rezistenței ,,șușotite’’ a majorității, rezistență ce nu putea fi combătută cu aceleași mijloace. S-a inițiat vremea delatorilor ; tristă vreme. Delațiunea, mai întâi timidă, a ajuns încetul cu încetul un adevărat sport național datorită aceleiași politici înțelepte, a partidului, pusă în slujba
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
de un tremor al capului obliga interlocutorul să observe că în raza vizuală a intrat cineva făcut dintr-un aluat special, în care pe lângă carne și oase, Geniul creator a suflat și duh. Auzisem de el înainte de a-l cunoaște, șușotindu-se, mai în glumă, mai în serios, că printre pământenii respiratori de ceață comunistă ar exista un Socrate român, apreciat chiar de Emil Cioran și de Mircea Eliade (ultiimi doi fiind pentru studenții generației mele ceva ce nu se există
FILOSOFUL PETRE ŢUŢEA, DAR NU ÎN CĂRŢI de PETRE ANGHEL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366224_a_367553]
-
an oferă nenumărate și nepieritoare exemple de confirmare a acestei afirmații. Cât privește simfonia dintre stat și biserica, nu cred că există vreo tendință de slăbire. Ea chiar dacă nu se aude, se simte însă puternic. Desigur că Ierarhia ortodocsa uneori șușotește vorbe dizidente prin conclavurile sale dar la lumina zilei, politicienii zilei sunt căutați și curtați de fiecare ierarh mai important. Nu te amăgi că maine-poimâine, românii speculând lipsa simfoniei se vor refugia în brațele Romei. Te asigur că vei găsi
STATUL ŞI BISERICA 2014 – UN DIALOG CU ION OLTEANU (2) de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361636_a_362965]
-
dorm, să pot asculta discuția lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
codrul de pâine cu gust și miros de cozonac (mult mai târziu am aflat mirosul acela de sărbători) știam când vine ora alergam pe cărarea pietruită până sărea sânge din tălpi poarta era departe (calea plângerii) florile de regina nopții șușoteau deasupra mea parfumându-mi fuga Brațele mamii erau adăpostul frustrărilor mele de copil -unde-i tata? de ce nu vine?- castelul își deschidea porțile și zâna cea bună mă alăpta cu dragostea ei mirosea a var și vopsele cel mai frumos miros
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
nimeri gura. - Să lăsăm gluma. Dar poate aș merita un mic concediu în lumea mea spre a trăi o viață cu tine. Ce te vei face însă la 80 de ani cu mine neschimbat, încă crud ca acuma. Nu ar șușoti vecinele despre imoralitate? Magnetul și-a sporit activitatea. Se priveau languros și fremătau pe locurile lor, situate suficient de departe spre a nu se căuta cu mâinile devenite obraznice. Mary a pus pe masă o farfurie cu câteva sanvișuri. Se
MILENIULM 4 ALT JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350533_a_351862]
-
dorm, să pot asculta discuția lor. Mi s-a părut că pun ceva la cale și că se fereau de mine. Așa credeam eu în mintea mea de copil. Nu aveam mai mult de nouă-zece ani în acea vreme. Ei șușoteau că așa erau învățați țăranii să vorbească când intrau în pat, pe șoptite. Vorbele lor le deslușeam destul de greu. Mi-am adus aminte, din cele auzite, că în timpul zilei când mă jucam cu cercul prin curte cu vecinul meu Petrică
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
cu traducerea Miței), se deplasează la fața locului, unde, într-adevăr descoperă butoaiele confiscate, ce se presupune a fi încărcate cu praf de pușcă, capabil să arunce întreg Bucureștiul cu construcciunile lui cu tot în aer. Văzând niște mocani ce șușotesc între ei parcă ceva conspirativ, aceștia sunt puși pe fugă, înlăturând în felul acesta pericolul, intrând în posesia prețioasei capturi de război. Deosebit de primejdiosul conținut, face ca deplasarea bucilor să se execute cu mare precauție, din mahala în mahala, în timp ce
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
într-o țară de basm, pe nume România. De la bunici am aflat și despre Mihai Viteazu și Ștefan cel Mare și Constantin Brâncoveanu... Printre primele mele amintiri a fost ziua când tot satul avea drapele în bernă... Murise Stalin. Oamenii șușoteau, erau îngrijorați pentru că începeau să se obișnuiască deja cu ideea că viața lor e marcată de dictonul “din râu în mai rau”... La scurt timp, am fost trezita într-o dimineață, de un zgomot infernal - pe lângă casa noastră trecea un
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
nume” (le cunoșteam pe toate!). Mă dau mai deoparte și scriu numele celei dragi mie, sincer și emoționat. Numai că în grabă, nefiind deloc „scriitor” iscusit, am „mâncat” o literă: pe primul „a” al acestui nume. Se-adună toate, citesc, șușotesc și râd, râd de nu mai pot, în timp ce eu transpirat și roșu de emoție, nu înțeleg nimic. Până când Paula însăși îmi arată cum se scrie numele ei, adică cu toate literele. Dar ea a înțeles, totuși, ce-a înțeles, și
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
aici. Mă simt bine. Ia‑mă acasă, mamă! Te rog mult! - Iulica mea dragă, a zis doctorul că aceste trei zile vor fi importante pentru... - Nu mai suport, mamă, înțelege‑mă, te rog! A-sistente-le și infirmierele îmi zic „violata” când șușotesc între ele și râd de mine. Mă simt groaznic. Sunt o individă fără nume. Sunt „violata” și atât! Au venit unele bolnave din alte saloane să mă vadă. M‑au întrebat dacă mi‑a plăcut, mamă. Asta m‑au întrebat
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
Da! Dar ce număr căutați? - 183! Răspunse unul dintre ei. După ce le arătă casa, curioasă vru să afle amănunte, - Dar ce faceți acolo domn colonel, că auziși un zaiafet? ... muzică, miros de grătare! Secretoasă îl trase de-o parte și șușotiră puțin; plictisit de insistența femeii îi răspunse într-o doară, - Lasă mamare ... întâi să vedem care e situația! - Insist! Am ceva clasa întâi, n-o să regretați! Discreție totală garantată! Se despărțiră și intrară toți trei bărbații într-o curticică aranjată
PRIVATIZAREA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355627_a_356956]
-
Fiind al aurorei fiu iubit, eu, Lucifer, lumină-nvăpăiată, luceafăr deveneam când crugul avea obrajii rumeni ca de fată și mă sforțam pân' la durere necunoscutul să-l străpung cu pâlpâiri fără speranță pentru un drum atât de lung, încât se șușotea la colțuri că sunt un vanitos rebel, dispus la orice mișelie doar-doar voi fi mai sus ca El. De-aceea, Tatăl m-a chemat la o discuție aparte; vroia, privindu-ne în față, să mă deschidă ca pe-o carte
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
în mână se-așezară într-un cerc și privesc la mândra lună cu fața îmbujorată, ea privește spre pământ câte-o lacrimă îi cade, dar nu spune un cuvânt într-un colț, un grup de stele, parcă se îmbrățișau își șușoteau la urechi și în clinchete râdeau tot priveau la o steluță, ce părea așa de tristă și își ștergea pe furiș, ochii plânși, cu o batistă o chemară-n grupul lor și apoi o întrebară de ce e așa de tristă
STEAUA LUI VADIM de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368952_a_370281]
-
suficiente filme, nici măcar de suficiente fotografii sau planșe. Aveam doar cele câteva foi care alcătuiau lucrarea mea, scrise de mână, iar expunerea aveam de gând să mi-o fac după ele. Am vorbit concis, cu hotărâre și la obiect. Translatorii șușoteau pe lângă străinii din sală, ca să priceapă și ei cât mai bine conținutul lucrării mele. Am început direct prin a-mi prezenta ipoteza că între corpurile cerești cu mase mari există raze de energie concentrate de care se folosesc unele civilizații
PENULTIMUL EPISOD) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370893_a_372222]
-
Vreau în poeme să rămân, în vers când sunt, încep să doară Singurătățile din mine și-alerg nebună înspre nori. Mă udă ploaia și mi-e bine, surori de sânge-am fost mereu; Și aș păstra-o lângă mine să șușotim torențial, Eu să-i ofer setea din mine, pe o tipsie de troheu, Ea-n strai de nori să mă îmbrace și să plecăm în cer, la bal. Mi-e dor să mai dansez în ploaie, chiar de-o aripă
MĂ-NTREB, MĂ MIR... de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370947_a_372276]
-
toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit, eram obișnuit, zic eu acuma. Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe șatră șușotindu-mi povești de dor zicând că sunt reale și pe care le mai susțin că nu erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele șiroaie de transpirație pentru că peste zi când eram la polog
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
toate astea așa din senin fără să le zic ceva, cred că au observat că mie frică de ciori și m-au batjocorit, eram obișnuit, zic eu acuma.Cel mai mult îmi plăcea la bunici când stăteam seara pe șatră șușotindu-mi povești de dor zicând că sunt reale și pe care le mai susțin că nu erau aievea iar soarele nu mai bătea cu puterea lui năucitoare de curgeau apele șiroaie de transpirație pentru că peste zi când eram la polog
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
roșii și pline. Mă întrebam în același timp dacă nu cumva murisem și toate câte se întâmplau în jurul meu nu erau altceva decât vedenii premergătoare morții. Un accident cu mașina. Parcă ghicindu-mi gândurile negative, superba ființă din brațele mele șușoti: - Trăiești, dragul meu, trăiești și nu ne vom mai despărți vreodată ! Aș fi vrut s-o întreb unde mă aflu și ce se întâmplase cu mine, dar nu puteam să tulbur aceste momente unice din viața mea. Am coborât cu
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]