578 matches
-
auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil[ Strunghil
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
hai dalerui Prin brădete negurete Hoiler hai dalerui Pân la lacul iezărar Hoiler hai dalerui Acolo dacă a ieșit Hoiler hai dalerui Găsii leul adormit Hoiler hai dalerui Nu știa din ce-a murit Hoiler hai dalerui Scoase atunci un șuierat Hoiler hai dalerui Leul că s-a deșteptat Hoiler hai dalerui Și din gură așa a grăit Hoiler hai dalerui Stai (Nume vânător) nu săgetară Hoiler hai dalerui Că ți-o da de surioară Hoiler hai dalerui Turtureaua câmpului Hoiler
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
imens, de pe care mă fixau niște ochi atât de proeminenți încât îmi dădeau senzația că semănau cu ouăle păsărilor de pradă. Descleștă fălcile prevăzute cu câte două șiruri de dinți mărunți și ascuțiți, în momentul în care se auzi un șuierat scurt și, sub privirea mea, o săgeată cu coadă roșie i se înfipse drept în ochiul din mijloc. Lăsând deoparte orice urmă de precauție, m-am răsucit pe burtă desfăcându-mi armele și, țintind în direcția sferei, m-am furișat
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil . Acesta
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
de femeie n-ar fi îngăduit ca soțul infidel să scape nepedepsit. După ce sacrificase totul pentru el, răzbunarea ei trebuia să fie pe măsură. Nu cumva urmarea a fost, îi dădusem cu oarecare iritare în glas răspunsul, încercând să acopăr șuieratul vântului și plescăitul tot mai intens al valurilor, că individa și-a ucis copiii pentru a se răzbuna pe soț?... Nici vorbă, protestase grăbit, cu voce gâtuită Cucaras. Nu, nu! Gurile rele spun asta. Îmi aruncase o privire aproape dușmănoasă
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
țigara din gură, și veșmântul i se-aprinde, Vâlvătăi pline de viață, acoperă-mă cu tot doliu, Purifică a mea cernire bolnavă, și curăță garoafele uscate, Ce peste ochi mi-au înflorit ... și-apoi s-au vestejit. Cumplit! Și-un șuierat, cel de pe urmă s-a stins ... iar pământul se izbăvi. Este prea târziu, depărteză-te hăt ... cicatricea de bronz pe umeri, Și scrum de mare aprinsă peste prețul astei vieți, lent și jucăuș, Hachițe cultivate și terapii neprolifice în versuri false
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
albastru azuriu, cu trăsături frumoase și, în ciuda hainelor de lucru pe care le purta, părea un băiat îngrijit. Iar vocea ce o auzise vorbindu-i, deși fermă, autoritară prin tonul cu care-i cerea să-și revină, nu avea acel șuierat amenințător, din contră, ascundea o blândețe, o căldură ce-i pleca de undeva din interior. Fata izbucni în plâns. Un plâns amar, nestăpânit, un plâns despre care nici ea nu știa pentru ce-l eliberează. Era spaima celor prin care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
Am văzut văcuțele ei păscând pe pășunea de lângă ogor. Parcă am zărit-o și pe mătușa în curte, privind la trenul care trece încărcat ochi cu copii gălăgioși! Frumos spectacol! Trenul înainta ca un zmeu înfocat. Când intra în păduri, șuieratul locomotivei devenea și mai răsunător. Copiii de pe vagoane, fete și băieți, priveau melancolici spectacolul călătoriei gratuite. Păcat că, după încă vreo trei kilometri, călătoria noastră s-a sfârșit. Am ajuns în dreptul cantonului silvic unde pădurar era Ilie Dupri. Aici am
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil . Acesta
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
magic ce mi se deschide acum? Nu voi regreta alegerea făcută? Deși îmi vine foarte greu, mă tem că nu pot accepta nici această propunere”, răspunse, cu la fel de multă diplomație. ”Așa, deci”, rosti demonul, și lăsă să îi scape un șuierat de furie. Atunci înseamnă că a venit vremea să îmi dezvălui adevărata identitate”. Atunci Aiko privi, uluită, cum pământul întreg se cutremură, pereții grotei vibrează și, în locul celor șase capete ale demonului, apar șase capete identice, mult prea bine cunoscute
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
privind minutarul ceasului așezat pe masă la aproape fiecare opt-nouă cuvinte exprimate. La finalul expunerii, făcu înconjurul sălii cu privirea, oprind-o fugar pe chipul fiecărui polițist în parte. Întrebarea porni scurt, fără comandă, pe un ton destul de ridicat, ca șuieratul fluierului folosit în alergare: - De fapt, ce înțelegeți voi prin „situație operativă”? Ce presupune asta? Tăcere deplină. Se auzeau respirații grele și nimic altceva. Contrariat, căpitanul examină din nou chipurile subordonaților săi și privirea i se opri la agentul Brumă
D ALE POLIŢIEI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349171_a_350500]
-
sau cu struna ruptă de deziluzii, zgomotele disonante din jur devin „murmur de scrum”, râsul e un dans stacatto în ritmul „boabelor de ploaie”, pe care bătrânețea în slow motion se străduie să nu-l uite, păstrându-l întruchipat în șuieratul vântului în inimă. Cântul său e închinat fructului matur, împlinit. El înalță „statuie dragostei... ca monștrii urletelor de șacali să nu se încumete să o dărâme”. O poezie decantată, sublimată în esențele sale, devine summum-ul experiențelor filozofice de-o
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
muzeul din gara d’Orsay, modernizată de nu o mai recunoști, în timp ce vroiam să-mi fotografiez ardeleanca cu van Gogh, apare unul mic, care îmi spune sec: Pas de photos ! Dau să zic, ca la noi: Da, ceilalți ?! Urmează un șuierat nervos Je vous ai dit ! Noroc că mai aveam un aparat ! Ce știa, bietul abanos !?! Îl vedea doar pe cel de la piept. Nici albumele, executate ireproșabil, ca și biletele de intrare, nu au prețuri prohibitive. Problema e că sunt destul de
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
mea. El uitase ce povestise într-o noapte de iarnă cu lună plină. De atunci, m-a frământat soarta Lupului Sur... Învățasem la istorie despre daci, despre steagul lor cu cap de lup și trup de șarpe, care scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
O să izbutești. Sunt aici, lângă tine. Trebuie doar să să îți deschizi inima. Își afundă capul în pieptul lui și începu să plângă încetișor, pe înfundat, menghina se slăbi lăsând inima să bată în ritmul ei, regulat. Trenul scoase un șuierat prelung, apoi un altul. Celălalt călător, care până atunci dormise cu capul rezemat de fereastra compartimentului deschise ochii brusc. - Bistrița! Am ajuns, în sfârșit! Sări în sus, își luă rucsacul milităresc și ieși precipitat din compartiment. Autobuzul deja era plin
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365882_a_367211]
-
un basm. Acea cortină de fier, deschisă și închisă de fiecare dată cu repeziciune, nu există. Poarta uzuală de acces pare să fie a unei instituții civile, nu este departe de gara în care încă mai există locomotivele cu abur. Șuieratul ascuțit al acestora stârnește dorința de libertate a militarilor în termen, dar pufăitul lor îndeamnă la răbdare. Locul de unde vor pleca către casă este aproape, gara nu se va urca în vreun tren să plece hai-hui ci îi așteaptă. Accesul
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
mult pe cer. O rază de soare se strecura abilă, printre îmbinările faldurilor de la draperie . În întunericul camerei ea se juca pe față bărbatului care dormea cu fața în sus și gura ușor întredeschisă, făcând să se audă un mic șuierat, când expira aerul din plămâni. Soneria telefonului a făcut să tresară lumina de pe fața lui. A sărit din pat, nu obișnuia, să mai lenevească, după ce se trezea, a mers la baie, a făcut duș, s-a bărbierit, apoi în timp ce se
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
rece și liniștea monumentală de până atunci, era spartă de un șuier care se amplifica tot mai tare. La început era ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce devenise ca șuieratul crivățului uscat din iernile dobrogene. Încrețirea apei de până atunci se transformă repede în valuri săltărețe ce plimba bărcuța mea micuță ca pe o coajă de nucă luată de un șuvoi de apă. Intensitatea vântului creștea destul de repede, fapt ce
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
postul de mitralieră în care rămă- sese Chircuț. Tocmai căzuse la datorie sub- locotenentul Ecaterina Teodoroiu și discutau pe marginea acestui eveniment tragic. În față, pe dealul Cireșoaia, erau în poziție de apă¬rare forțele inamice. Deodată, Chircuț auzi un șuierat prelung, ascuțit, de obuz lansat de nemți dinspre dealul de peste Trotuș. Înainte de a începe să tragă cu mitraliera, Chircuț apucă să strige către grupul de superiori din spatele lui: - La pământ, domnilor ghenerali! De fiecare dată când ajungea aici, moșu’ Chircuț
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
de postul de mitralieră în care rămăsese moșu’ Chircuț. Tocmai căzuse la datorie sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu și discutau pe marginea acestui eveniment tragic. În față, pe dealul Cireșoaia, erau în poziție de apărare forțele inamice. Deodată, moșu’ a auzit un șuierat prelung, ascuțit, de obuz lansat de nemți dinspre dealul de peste Trotuș. Înainte de a începe să tragă cu mitraliera, el apucă să strige către grupul de superiori din spatele lui: - La pământ, domnilor ghenerali! De fiecare dată când ajungea aici, moșu’ se
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
calitatea și funcțiile personalităților participante, a oratorilor), deschiderea buzelor și simetria așezării lor în căușu-le natural, rictusul „în sus sau în jos” denotând seriozitate, derâdere, atenție sau plictiseală (potrivit „exaltării” presupuse de discurs, îndeosebi a celui prezidențial!), rotunjirea gurii pentru șuieratul însoțind „izbucnirea patetică” a uralelor (și ele pe mai multe tonalități) pentru a mima satisfacția deplină și entuziasmul debordant față de înțelegerea mesajului, de importanța istorică a orientărilor și hotărârilor adoptate etc. Era studiată și regizată până și poziția în scaun
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
bată vântul și să fie ceață până mâine... Casa lor era la doi pași de locul unde se rătăciseră...N-au putut să o găsească din cauza ceții, a spaimei și a frici... Noaptea se lăsase de mult. Vântul își întețise șuieratul printre ramurile copacilor. Din cauza ceții era umed și frig. Ei, dar acum sunt la adăpost! Culcușul e moale, în casă e cald și bine. Aici, nimeni nu le mai amenință viața. Nici chiar vulpea cea vicleană. Iepurica le-a adus
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie. Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază. Citește mai mult SCRISOAREA CAPITOLUL IIMâinile apucau mecanic știulete după știulete, parcă ar fii fost la un concurs. Boabele de porumb loveau brutal pereții găleții de tablă, iar sunetul ce se auzea
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
l-a găsit într-o nopate întunecată, în care stelele și luna uitaseră să apară, tremurând ca varga. Zicea el, că, dacă va număra cu voce tare, fiarele n-or să se apropie.Ultima dată numărase acolo, în tranșee, când șuieratul obuzelor și gloanțelorîi purta prin clipe de groază.... XXII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014. SCRISOAREA CAPITOLUL 1 Stătea, cu o mână rezemându-se de stâlpul de beton
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
mai puțini, dar ei se numesc: Berthold Aberman, din Galați, azi în Israel, redactor la ziarul din Nayaret Ilit Perspectiva (În apropierea străzii Avrig, unde locuiau în acei ani ... ), Cornelia Păun, scriitoare publicată în Franța, USA, Malaezia, Australia etc.(Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc sufletele celor aflați pe aripile bulevardului din centrul Bucureștiului ... ), Dumitru K. Negoiță, din Rușavățu-Viperești- Buzău, cu o biografie de lucrător în diverse meserii, inclusiv de arbitru de fotbal, cu multiple pasiuni de
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]