364 matches
-
Am fătuci... Salcia... Prepeleacu... De... de știam... nu... nu mă mai băgam... Ești idiot, măăă?! răbufnește Isaia furios. Și ce credeai măăă?! Credeai că mergem la cules de fragi și mure?! De ce te-ai băgat de te știai slab de țâțână?! Numa' tu mi-ai adus căcatu-aista pe cap! se întoarce el acuzator spre Alexa. Numa' tu! Dracu' m-a pus să mă bag în cârd cu Cârpă-n-cur, aista, îngână Alexa spăsit. Acu... acu, ce facem, ce facem cu boier Cârpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
șefului de post. Bătrâna a povestit totul la miliție și doi milițieni, în noaptea anunțată au venit să stea la ea, ascunși în cămara de alimente. În noaptea anunțată, hoțul a năvălit ca un torent, scoțând ușa de la tindă din țâțâni și s-a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de acolo, agitați bineînțeles mai mult de comentariile de foaier din pauze decât de cele ce se petreceau pe scenă -, urmăream evenimentele internaționale ca pe ceva ce se întâmpla aiurea și nu trebuia să ne scoată și pe noi din țâțâni. Desigur, a fost mai greu să ne dezmeticim după pierderea rușinoasă a Basarabiei și Cadrilaterului, când se umplea țara de români goniți din Cernăuți, de la Hotin, de la Cetatea Albă, din Silistra și Balcic și care n-aveau răgazul să observe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cari am fost 12 la mămuca, și la copiii mei care au fost 10, iaca cum s-a făcut: iau un ou de găină și-l fierb bine, îl curăț de coajă și-l pun după ușă, în tindă, la țâțână, și-l las acolo trei săptămâni, după aceea iau oul, îl fărm și-l dau copilului și zic așa: cum am uitat eu oul după ușă, așa să uite băiatul țâța... Și uită țâța, draga mea! Prefectul sare atunci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
editor, excelentă, o repet, a lui G.L. ne interesează aici, ci acel „șoc al libertății” care s-a abătut ca un uragan asupra societății și spiritelor noastre. Un „uragan fericit”, dar care, ca orice „uragan”, face pagube considerabile, scoate din țâțâni nu numai stâlpi de telegraf și case de văiugă, dar și cariere - În sensul pe care-l dau eu acestui cuvânt: adică un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație! Nu, nu, dle Liiceanu, a existat o revoluție, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ea este reală și funcțională când ne intră În reflexe, când legile, oricare ar fi, sunt cu adevărat respectate și aplicate de o majoritate covârșitoare! -, bucuroasă, deci, de „zorii libertății”, lumea și mai ales lumea literară și-a ieșit din țâțâni! Firesc și acest lucru, deoarece se cunoaște natura copilărească, adeseori infantilă - În sensul bun și mai puțin onorabil! - al cuvîntului. Decenii la rând fiind comanditată și nu rareori umilită de politicieni și de ziare, de mass-media, s-a hotărît să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
închipuiți la Caragiale, bolnavi „moșteniți” din comedia clasică. Oricum, „simpto- mele” fac proba poltroneriei lui Mișu : „și după ce l-am găsit, nu vrea să iasă d-acolo cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni...”. Putem observa că lașitatea lui Mișu care-l diminuează sub toate aspectele validează prin contrast gesticulația eroică a micului func- ționar belicos care scoate ușa din țâțâni pentru a-l elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu nici un preț, țipa că vrem să-l omorâm... Am ridicat ușa din țâțâni...”. Putem observa că lașitatea lui Mișu care-l diminuează sub toate aspectele validează prin contrast gesticulația eroică a micului func- ționar belicos care scoate ușa din țâțâni pentru a-l elibera pe acest captiv întru teroare. De remarcat faptul că Mișu nu mai este capabil să discearnă între amici și inamici. În starea de stres în care se află inversiunea s-a produs, amicii au devenit inamici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regele și bufonul său, unul de o lașitate covârșitoare și celălalt un bărbat stăpân pe el care acționează prompt. Comentariul referitor la forța implicată în acțiune relevă și el o simetrie. Este nevoie ca acest amic să scoată ușa din țâțâni pentru a-l scoate pe Mișu din ascunzătoarea lui, așa cum se dovedește forța loviturii mortale pe care Mișu o administrează pre- tinsului soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl situează pe acest Mișu la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
susțin că ar fi de la „parchetul general”. Regimul burlesc al relatării face aproape invizibil acest amănunt. Mitică face experiența acestei inversiuni pe care lumea sărbătorii orgiastice o vehiculează ca expresie a unui sacru care se manifestă în imaginea scoaterii din țâțâni a lumii, a distrugerii ei în vederea refondării ei din nou. Regimul lui „simț enorm și văz monstruos” este cel al sărbătorii orgiastice, către care data de 1 aprilie trimite prin aluzie la regimul farsei și al carnavalului unde diversele meta-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
intrarea în pod făcută din scări late de stejar. De această clădire este lipit closetul de piatră, cu două compartimente. În mijlocul clădirii, pe partea de Sud se află o ușă din fier cu grătar, cu zăvor dublu, așezată în trei țâțâni tot din fier, sprijinită pe o altă ușă de stejar, prinsă într-un zid de piatră. Urcând două scări, am dat iarăși de o ușă, în două canate, confecționată tot din stejar, prin care se ajunge în pridvorul boltit, despărțit
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dat iarăși de o ușă, în două canate, confecționată tot din stejar, prin care se ajunge în pridvorul boltit, despărțit de bucătărie prin peretele de scânduri, de unde mergând spre dreapta, trecând printr-o altă ușă de scânduri de brad, cu țâțâni de de fier, de culoare albă, se ajunge într-o cameră boltită, cu o suprafață mijlocie, cu podea, cu două ferestre etc., etc., Se trece apoi printr-o grădină de flori, în care se află un soi de seră, numerotată
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
liniei Siegfried, care devenise simbolul neputinței Aliaților de a respecta garanțiile, pe care le oferise în mod solemn. Fără această lașitate, Germania hitleristă ar fi fost învinsă încă din anul 1939 și omenirea n-ar mai fi fost zdruncinată din țîțîni, zdruncinare care ar putea să aducă sfîrșitul unei civilizații. Statul major francez mersese pînă acolo, implorînd pe englezi să nu bombardeze obiectivele militare în Germania, de frica posibilelor represalii împotriva centrelor industriale franceze. Această degradantă postură, abandonul garanțiilor și, în
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fantasme când un pahar cu apă Își răspândeau continuu 7 conținutul peste margini, deși nu-l umple nimeni - s-a „făcut dreptate”! Și, așa cum nedreptatea, injustiția și absurdul social domniseră excesiv de mult și În forme copleșitoare, zdruncinând binișor bazele și țâțânele nației și ale tradiției sale, tot astfel, cu o asemănătoare „brutalitate a Proniei!”, de pe-o zi pe alta, a pogorât dintr-un cer pe care-l credeam inclement și dispărut, o justiție absolută, aproape de nesuportat!... O „justiție de basm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
domnul senator, progenitura acestora și șoferul ( ?), spre vila de odihnă un fel de gospodărie de partid în tranziție. Iar la sfârșitul filmului aceleași personaje prizoniere ale autovehiculului carpatin privesc fără să înțeleagă lumea din jurul lor, la a cărei ieșire din țâțâni au contribuit Un scenariu delirant pentru un delir deja anunțat de Patul conjugal. Scenarita ?, pare să spună Daneliuc ; suntem în țara tuturor posibilităților, în care totul e posibil în materie de coșmar. Totul poate exploda, tocmai pentru că s-au băgat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
În curtea nănașului se ncinge joc și veselie, se bea rachiu direct din sticla ce merge din mână în mână și se fac strigături speciale pentru nași : Câtu-i satu’ nost de mare’ Nu-s căși ca la nunu mare, La țâțâna de la ușă, Rădăcina cea de rujă, Pe podele floricele Să joace finii pe ele. U iu, U iu iu ! Unde șade nunu mare, Parc-a răsărit un soare. Unde șade și nuna, Parc-a răsărit luna ! U iu, U iu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
în familie până la ziuă. Feciorii plecau și ei, chipurile acasă, dar de fapt mergeau pe la casele unor fete care erau secretoase și credeau ele, că nu li se știe în sat care li s drăguții. Le scoteau acestora portițele din țâțână și le duceau la drăguții lor secreți, iar portițele drăguților erau duse la casele altor fete. În felul acesta toată lumea afla, care cu care se simpatizează, care cu care e combinat, tainele ieșind la iveală, iar în sat fiind distracție
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lemn aplicat la jug, cu care se trage apoi plugul triftor pâlnie tolumbă pompă de incendiu trăvălit rostogolit T țai drojdie de bere țanc stâncă, vârf (de munte) țarc loc pentru popasul de noapte al oilor țăv graniță țârâ puțin țâțână dispozitivul pe care se sprijină o ușă țâpa (a) a arunca țechere coș cu toartă U ulcică cană de pământ pentru apă ulcior damigeană V văxuit lustruit (despre încălțăminte) vânturătoare cofă vârstă etate, dar și smoc de flori la pălărie
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri“. Aveam sentimentul că greșisem eu însămi, că înregistram un eșec personal când singurătatea-mi zădărnicea ziua și orice soi de apartenență sărea din țâțână. În anii de-atunci s-au format inconștient tiparele ce aveau să se păstreze și mai târziu, când, lacincisprezece ani, a trebuit să plec la oraș la gimnaziu. Nici până azi nu știu dacă recunoașterea acelor tipare te cruța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
idee de unde s-o apuc. N-aveam cum să fug toată viața de dușmani, cu craniul la subsuoară. În clipa în care am terminat de mâncat salata de cartofi și de băut berea, am auzit ușa de oțel sărind din țâțâni. Când s-a prăbușit spre interior, am zărit o matahală de bărbat cum nu mai văzusem în viața mea. Era îmbrăcat cu o cămășă hawaiană și pantaloni militari kaki, pătați pe ici-colo cu grăsime și o pereche de teniși albi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ți-ai dori să fie distrus. Chiar dacă e ieftin... În fond aici îți duci traiul, nu? — Distrus? am întrebat eu mirat. Adică... cum distrus? Așa cum se distrug lucrurile. Ca ușa aceea, de exemplu, zise Pitic arătând spre ușa ieșită din țâțâni și doborâtă la pământ. Toate se strică până la urmă. Dar de ce să distrugeți? — De dragul distrugerii. Fie că-ți explicăm, fie că nu, lucrurile distruse nu se mai repară. Așa că mai bine ne-ai spune la ce ții cel mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
adresă Pitic. Dacă toate merg bine, te lăsăm în viață, așa că folosește-ți capul ca lumea, adăugă el privindu-l pe Matahală. Cei doi au părăsit camera. N-a fost nevoie nici să deschidă, nici să închidă ușa. Sărită din țâțâni cum era, ușa mea de oțel stătea deschisă pentru toată lumea. Mi-am scos chiloții pătați de sânge și i-am aruncat în coșul de gunoi. Mi-am tamponat rana cu un tifon umed și am curățat-o de sânge. Pulsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am provizii și deci nu pot găti... — Știu, zise ea. — Știi? — Da, am făcut puțină ordine acolo. Nu-ți place? — Tu ai făcut curățenie? — Da, am trecut pe la tine azi dimineață să-ți duc o carte. Ușa era scoasă din țâțâni, pe jos era o jale de nedescris... așa că m-am apucat și-am strâns. Am întârziat eu puțin de la serviciu, dar mă simțeam datoare pentru cina aceea splendidă. Te deranjează că am făcut puțină ordine? — Nu, deloc. Îți mulțumesc din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
care casa a explodat în lumină s-au repezit jos. Miller mă întrebă: - Ai închis siguranțele? - Da, da. Miller inspiră adânc. - Există două spirite care acționează aici... Atunci când Miller zise asta, ușa biroului meu - vizibilă de unde stăteam acum - zbură din țâțâni cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
minoritar: avem un guvern comprimat ca număr de miniștri care gestionează câte două ministere, Domnul Boc e și ministru al Învățământului, producând vestea asta atâta bucurie, încât sindicatele au pus de-o grevă generală, de are să se bâțâie țara din țâțâni. Avem însă și o garanție consolatoare: doamna Udrea e ministru și la mediu; vom respira un aer pur, pajiștile se vor curăța de la sine, n-o să mai vedem peturi și bălării. Așa să fie! Guvernul acesta mic ne va arăta
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]