1,612 matches
-
am vlagă ca să-ți dau un șut În cur. Și la ce mi-ar folosi? Să cerșesc numai pentru mine? Să mănânc singur banane mucegăite și biscuiți râncezi? Să tremur singur de frig? Să mă Înțepe numai pe mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului și tu Îmi vorbești de lucruri atât de triste...Deh, luao-ar naibii de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chestionar, toate au fost adunate Într-un teanc ordonat pe birou, celelalte obiecte aterizând pe podea. Văzându-le cum zboară, nu mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată de chihlimbar plină de praf, cu un țânțar pe dinăutru? Un articol Îngălbenit din Tageblatt, despre Cancelarul Sănătății, cu o fotografie a echipei și a pacienților, pozând cu mândrie pe scările fundației? Patru, nu, cinci cărți poștale nefolosite din sudul Franței? Numai gunoaie fără rost. Bine măcar că Diels
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rămâne în oraș în timp ce noi trei petrecem o lună de zile pe litoral, într-o cameră mobilată. Ni se alătură în ultimele două săptămâni, când intră-n concediu... mai sunt, însă, momente când umezeala din Jersey City devine insuportabilă, când țânțarii veniți dinspre smârcuri se năpustesc ca bombardierele în picaj asupra orașului, obligându-l ca la sfârșitul zilei de lucru să străbată șaizeci și cinci de mile pe vechea autostradă Cheesequake - auzi, Cheesequake! Doamne! Ce mărturisiri teribile la gura ta! -, să străbată șaizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de la tine să te trezești În fiecare dimineață entuziasmată, să te simți Îndrăgostită nebunește și plutind În al nouălea cer În fiecare clipă, dar ce să vezi? În ziua aia ai crampe menstruale sau ai fost mâncată de vie de țânțari, iar ultimul lucru de care ai chef e să v-o trageți ca nebunii, așa cum se presupune că ar trebui să ai chef. —Bună, Lauren, se auzi o voce de fată În spatele nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În viață. Ceva către care să țintesc. În timp ce Înotam de-a lungul bazinului care ocolea casa, am tras cu ochiul la camerele de oaspeți care dădeau spre el. Erau văruite și deasupra paturilor aranjate erau drapate, fără cusur, plase contra țânțarilor. Unele dintre camere aveau ferestre În jurul cărora se cățărau flori de un galben strălucitor, iar În altele erau puse pe pereți icoane mexicane vechi. Am Început să mă simt un pic mai veselă - cine nu s-ar fi simțit? — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-și pună dopuri în urechi, așa cum își pun prezervative sau mănuși de cauciuc. Înainte vreme, nimeni nu se temea să facă sex cu străinii. Sau, și mai înainte, să fie mușcat de purici. Sau să bea apă netratată. Sau de țânțari. De azbest. Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți prin urechi. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele pot să ucidă. Această nouă moarte, această molimă poate veni de oriunde. Dintr-un cântec. Dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
stilistică, au ca origine un bogat conținut folcloric. Plicuțele se poartă cu ocazia sărbătorii Duanwu (5 mai după calendarul tradițional chinezesc), pentru îndepărtarea răului și nenorocirii. Sunt de regulă umplute cu diferite plante parfumate care au rolul de a alunga țânțarii și omorî microbii, deci implicit de protejare a sănătății. Pliculețele ornamentale au forme diferite, ca piersici de longevitate, lilieci, portocale etc. Pliculețe ornamentale parfumate (Foto: Wang Zhi) Broderiile minorității miao Populația miao este prezentă în număr însemnat în provincia Guizhou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar, creșteau văzând cu ochii, împreună cu chica Țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. Secundele se leneviseră, treceau șontâc, șontâc, rămâneau întruna mai mult de o mie, am renunțat să le mai țin socoteala și am dat pe programul doi. Acolo o fată cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prind rădaște (ca să dăm a doua zi la somn) și, la un moment dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca să dăm a doua zi la somn) și, la un moment dat, târziu, m-a trimis în cameră după un pachet de țigări. Mi-a zis să intru repede și să nu las ușa deschisă, ca să nu năvălească țânțarii. Și țânțarii nu s-au năpustit înăuntru, în schimb era ceva sub dulap, un animăluț care scâncea, chițăia, scheuna, râcâia, nu știu ce sunete mai scotea, dar m-a speriat groaznic. M-am urcat pe masă și m-am uitat aproape un minut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia ca un transformator electric și care s-a auzit întâia oară spre sfârșitul capitolului patru, pusese stăpânire nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
DEMOLĂRILE DAU LA IVEALĂ O ÎNTREAGĂ POPULAȚIE DE ȘOBOLANI. Întregul cartier era caracterizat drept „Împuțit și infestat de șobolani”. Infestat e un cuvînt interesant. Oamenii obișnuiți nu infestează, n-ar putea infesta nici dac-ar vrea. Singurii care infestează sînt țînțarii, șobolanii, evreii. CÎnd infestezi, pur și simplu ți-o cauți cu lumînarea. Într-o zi, vorbeam cu un tip Într-un bar, și el m-a Întrebat cu ce mă ocup. I-am răspuns : „Infestez”. Mi s-a părut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
în același timp de două persoane, cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu poți să nu-i dai cititoarei fără chip, evocată de Marana, trăsăturile Cititoarei pe care o cunoști; o și vezi pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil, într-o lume în care nu există decât nisip arid, peste straturi de bitum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
S-ar chema că ne-am făcut oare datoria? Doar nu-l mințim, nu? Numai că nu spunem tot adevărul. Mma Ramotswe se uită lung la Mma Makutsi. Apreciase dintotdeauna comentariile secretarei sale, dar nu se așteptase să facă din țânțar armăsar. Astfel de probleme întâlneai în fiecare zi. Nu era ceva plăcut. Ajuți alți oameni să-și rezolve problemele, dar nu-i nevoie să găsești soluția perfectă. Ce face clientul cu informația pe care i-o dai e treaba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în cap țânțari, muște, molii și alți bărzăuni uscați în ultimii ani pe-acolo. - Ce porcărie... Ia și ăsta... Mă umplu de praf. Strănut. Gata, coboară, își șterge mâinile de turul pantalonilor. - Prinde scara, o dăm deocamdată la perete. Hai... Intrăm la „Documentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i dai tu sau pui pe alții să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
când s-a înălțat focul, cu pârâituri și trosnete. Niște butelii de la șprai au explodat, spre bucuria tuturor. - Ha-ha-ha, punem cartofi dup-aia în jar și slănină, cu sare, ne punem burta la cale... și nu ne mai coșesc nici țânțarii, că iese fum de la cartonu’ de pe magazie... Camionul e gata de plecare, acum trag prelata și-o leagă de margini. - O să le urce ei sus, în blocul ăla repartizat, le dau de-o mastică, de-o țuică. Vin și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
idei... Nu-i nimic serios, nu vreau nimic de la tine, nu mă leg de capul tău, nu ești obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
casă. Rodrigo de San Antonio bîntui prin Quito vreme de doi ani Încheiați, ca o umbră amețită, se Îmbarcă apoi pe Amazon, Într-o aventură nebunească, pornind În căutarea fabuloasei comori a generalului Rumiñahui, și dădu ortul popii, mușcat de țînțari, pe malul rîului Aguaruna, fără să poată Înțelege, nici măcar În ultima clipă, unde anume greșise. CÎt despre Carmen Ibarra, aceasta - cu toate că rămăsese În continuare Niña Carmen pentru unii - se Întoarse În casa părinților ei, refuză să dea vreo explicație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asta nu poți să vezi altceva decît praf și măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i plesnești te doare și te murdărești. Așa că mai bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măgari. Măgarii stîrnesc praful și praful acoperă măgarii. N-am văzut în viața mea cine știe ce, dar, din ăștia, cum e Cocoș, am văzut destui. Prin părțile noastre sînt mai mulți decît țînțarii. Cocoș și oamenii lui sînt la fel cu țînțarii, trebuie să piște ca să trăiască. Dacă-i plesnești te doare și te murdărești. Așa că mai bine, cel mai bine este să te obișnuiești cu ei." "Și dacă nu poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are pește. Și dacă o seci nu te mai mănîncă țînțarii, dar nici tu nu mai mănînci pește. Asta-i. Turcul nu mănîncă porc și de aceea trebuie să mănînce pește." Și, mulțumit de cele ce spusese, Ali Mehmet s-a retras din cameră cu fața către el, schițând un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cam de o oră întreagă marele Balbo. Chiar lîngă umărul lui stîng se afla domnul locotenent inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful din salonul lui Basarab Cantacuzino, dar și de paharul niciodată gol pe care îl ținea în căușul palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să asigure controlul guvernului în corpul electoral. Parcă îi apucase dintr-o dată mania organizărilor, a paradelor, a demonstrațiilor de forță. Ceea ce era ciudat, într-adevăr, bătea la ochi pentru un om bine informat, era faptul că ziarele guvernului făceau din țînțar armăsar în ceea ce privește pericolul răsturnării guvernului. Era o creștere, dar nu știa cît este de reală. Numărul arestaților nu era un indiciu. Cu o zi înainte aceiași oameni făcuseră același lucru, nu-și ținuseră gura, se băgau unde nu le fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]