192 matches
-
din obraji Înainte să ajungă la ușa din față. Cei doi agenți dispărură după casă. Înăuntru erau câteva lumini aprinse, iar sunetul televizorului răzbătea din sufragerie. Logan auzi cum se trage apa de la toaletă, și apăsă pe sonerie. Telefonul Îi țârâi În buzunar. Înjură În gând și răspunse. — Logan. — Ce pui la cale? Era Insch. — Pot să vă sun eu Înapoi, domnule? șopti el. — Evident că nu poți! Tocmai am primit un telefon de la centru. Mi-au spus că ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
așteptare. E beată. Bufnitura tampoanelor sfarmă gerul, undeva pe linia de manevră. Cerul este senin și plin de stele, dar nu poți ști care sunt capriciile vremii. Vagoanele rapidului calcă lin ácele printre semafoare albastre, iar de la cișmeaua gării care țârâie, un fir de apă, printre sloiuri, clipește spre tine, ca și cum și-ar freca mâinile Omul Roșu. În spatele lui, În lumina de var nestins a neonului, pe o tablă prăpădită, citești că: „Trăiască scumpa noastră patrie, Republica Socialistă România, În frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care ne întâlnisem. Am mai descoperit ceva deasupra frigiderului. Închise într-un borcan, am găsit câteva bancnote, unele mototolite, altele pur și simplu împăturite. Am numărat, nu lipsea nici măcar o liră. M-am apropiat de fereastră. Soarele frigea pe viaduct, țârâia pe câmpiile de mărăcini. Lângă o rulotă o țigancă întindea rufe. Lângă grădina cu straturi întunecate, stropite de curând, trei găini pitice, cu ciufurile cozilor ridicate, mergeau în șir una după alta. Italia nu s-a atins de banii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Devon. Ca să mă asigur că voi cădea în nesimțire, am mâncat și o cutie de bomboane cu lichior expirate pe care Mark le lăsase în mod inexplicabil în urmă. M-am trezit din cauza unor bătăi în ușă și cu un țârâit în timpane. Și-apoi mi-am amintit că aveam sonerie. Asta era țârâitul. Ridicându-mă încet, am identificat sursa bătăilor în timp ce toate terminațiile mele nervoase active se concentrau în jurul capului. M-am întins imediat la loc, cu o dorință arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
putut spune acum cu câtă pasiune? -, pentru că Îl iubise așa cum era; În timp ce el nu se gândise niciodată la ea (vai, cât de limpede vedea acum totul!) altfel decât cu răceala egoismului și În lumina utilității.“ Înțelegi? — Da. Mulțumesc, domnișoară. Telefonul țârâie ascuțit În hol. Îl aud pe Burgess răspunzând și, o clipă mai târziu, acesta intră În salon. — Doamna William James, anunță el. Telefonează din Liverpool. A sosit cu vaporul azi-dimineață. — Mulțumesc, Noakes. În timp ce se duce să preia convorbirea, Theodora reflectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
umplu și mai și dă farfastâce pă Locarno. Radiografiile arătase veridic: patru coaste rupte, bașca vânătăile dân chelie și gipsu până-n femur; da, se vede d-acu, don Spirit Își râde dă doña Materia. Tomna Îmi dădea biștarii, când a țârâit telefonu. „Tre să fie Locarno, care-și face griji dân cauza lu acidentu meu“, a intuit, sigur pă el, Cufărașu. Să greșea. La ălălant capăt dă fir era nici mai mult, nici mai puțin ca secretaru cu Sportu, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parte, acum a ajuns În dormitor. E bine și-aici, numai că nu-i chiuvetă. Au vrut s-aducă și chiuveta, Însă m-am opus categoric. Mi-au reparat cîteva zile instalația sanitară, În sfîrșit rezervorul de la WC nu mai țîrÎie, acum se-aude ca un vuiet, văd Niagara, Urlătoarea, oameni plutind În ochiul de apă, iar lanțul trebuie doar tras cu toată forța de care ești În stare, altfel nu se clintește clopotul. Și cînd se clintește, e o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lectură: Citește în întregime textul Poveste,de Ion Creangă. Citește cu atenție textul de mai jos: În dumbravă se făcuse deplină tăcere și un întuneric tainic, prin care totuși ochii vedeau cu ușurință. În tăcerea aceasta un greieraș începu să țârâie melancolic, aproape. Lizuca îl ascultă atentă. - Cântă frumușel, șopti ea. - Da, dar nu prea mă lasă să dorm, mormăi Patrocle. - Nu știu de ce, dar mie nu mi-e somn deloc. Așa-i de frumos și de bine...Eu n-am
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
au donat (sau vândut pentru un euro?) municipalității ploieștene. Mersul în aceste adevărate corăbii urbane din tablă și oțel este în sine o mare aventură. Corabia se bălăngăne în toate direcțiile, accelerează și frânează brusc, în căutarea verdelui de la semafoare, țârâie, face ca toți dracii. Oamenii, de cele mai multe ori, stau înghesuiți unii în alții, ținându-și răsuflarea și strângând puternic bara, pentru a nu fi proiectați în ușă, geam sau ceilalți colegi de suferință. Mai ales atunci când vremea este nesuferită, acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
fata portarului, pur și simplu nu se mai putea ține pe picioare de atîta alergătură. Nici n- apuca bine să conducă pe un domn în cămăruța dindărătul oficiului de la parter și să-i ajute să-și scoată paltonul, că iarăși țîrîia soneria la ușa holului și trebuia s-o rupă la fugă prin coridorul deșert, ca să-i deschidă altui musafir. Noroc că nu trebuia să aibă tot dînsa grijă și de doamne. Dar domnișoara Kate și domnișoara Julia se gîndiseră la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Julia, aflate în capătul scărilor, și Lily, aflată la baza acestora. Nu e vorba de o casă spațioasă și nici de una luxos mobilată. Mijloacele modeste și un anume sentiment al lucrurilor vechi, dar încă în stare de funcționare (soneria țîrîie, dar funcționează) par a crea atmosfera generală. Probabil că, în mod analog, domnișoarele Morkan "sînt uzate, dar încă funcționează”, căci nu le putem stabili precis vîrsta. Ele sînt însă destul de mature pentru a-și putea permite să organizeze - anual
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă nu tac și fac un tărăboi infernal, mai ceva ca în perioada alegerilor în România. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci eu mă distram mult prea bine... Toamna era caldă și mănoasă, cu ploi potolite, excelând doar în luna octombrie. Ploile mocănești ale lunii octombrie erau țârâite și îndesate de te ustura pielea dacă te atingeau. Seara, femeile treceau prin fața casei și strigau: „Țața’neta!” și eu, pentru că mă cheamă la fel ca pe bunica, răspundeam scârțâit un da prelung. După care bunica mă trimitea să-i
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
diferită, așa Îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic, era chiar așa cum spusese părințelu’, și tocmai că ne răzbise setea și beam apă pe rând cu pumnul de la chiuveta care țârâia continuu. Robinetul, da, n-are cine să-i pună o garnitură, și n-are altceva pentru băut În afară de cana asta bâzâită de muște, pe fundul căreia s-a Închegat un rest din ciulamaua lui Florinel. A dat foamea-n sete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau grajdul ăla. În rest, abia de reușea să se spele ea la chiuveta aia din bucătărie care țârâia continuu, că de fii-su nu mai spun. Aveau totuși și un fel de baie, cu closet și duș, și ăla cu robinetele stricate, dar acolo era Întuneric și opriseră apa de la robinetele de pe coloană ca să se asigure că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
îi viața lor, cu privirea ațintită în foc. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau decât numai ei... și focul din fața lor, cu gândul la cei rămași acasă... cu gândul la Moldova... la școala lor. Greerii și ei țârâie prin iarbă împrejur, apoi tac o vreme, ascultă și iar încep... Primii cocoși se aud cântând... S-a intrat în a doua zi de „Probejenie”, cum se mai zice zilei de Înălțarea Domnului. Când berzele se pregătesc să se călătorească
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
revine mereu în suflet, ca un refren... Liniile de apărare, n-au mai rezistat..!”. Și greierii tac... Lucește o stea... și alta lucește... Fiecare își caută steaua lui... destinul... soarta lui. Și tac... și iar tac. Greierii nu îndrăznesc să țârâie. Primii cocoși se auziră cântând la o casă din apropiere, apoi, alții... și, alți cocoși se porniră în tot satul. Focul încă pâlpâie scăpărând în răstimpuri roiuri zglobii de scântei roșcate. În noaptea limpede, presărată cu praful de aur al
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
presărată cu praful de aur al stelelor, se mai auzi o vreme doar ecoul cântecului lor, vălurind... apoi, tăcerea se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând către miazăzi pentru iernat. „ Asta înseamnă că a venit vremea toamnei..!”, murmură careva
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte își ascuți glasul ca un ferestrău, despicând întunericul, pe deasupra, spre pădurea din marginea satului. O liniște grea se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
auzit, blând liniștitor cântece sfâșietoare ce-ți înduioșează sufletul. Sub cerul albastru, înstelat, pe Lună plină, nu existau pe pământ, decât numai ei, și focul din fața lor, cu gândul la cei de acasă.. la libertate.. la dreptate.. Greerii, și ei țârâiau prin iarbă împrejur, apoi tăceau o vreme.. ascultau, și iar începeau. În seara aceea, camarazii lui Baltă nu cântau... nici greierii nu se auzeau țârâind.. Erau tăcuți, fiecare retrăia în el însuși, cu ochii pierduți în spuză, viața lui. Căpitanul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din fața lor, cu gândul la cei de acasă.. la libertate.. la dreptate.. Greerii, și ei țârâiau prin iarbă împrejur, apoi tăceau o vreme.. ascultau, și iar începeau. În seara aceea, camarazii lui Baltă nu cântau... nici greierii nu se auzeau țârâind.. Erau tăcuți, fiecare retrăia în el însuși, cu ochii pierduți în spuză, viața lui. Căpitanul întârzia să vină, și, îngrijorarea crescu și se săpa adânc pe chipurile lor. Își citeau limpede, unul în sufletul celuilalt ceea ce simțeau în clipa aceea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-și termină argumentația... un răget de urs auzindu-se mai sus, nu departe de ei. Toți tresăriră ca scuturați de un fior, răsucindu și ochii în părți.. și traseră cu urechea într acolo. Și greierul se opri o clipă din țârâit și ascultă.. De jur împrejur întunericul era negru, tainic și plin de amenințări... Luna argintie se ridică de dincolo de brazi, crescând lin și rece.. pe cer. „ - Răsare luna !”, murmură Ichim-juristul, cu ușurare, parcă, în suflet. Tudosă, teologul, cuprins de dor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Începuse a pluti pe căile deșerte ale umbrelor Înalte. Este trecut de miezul nopții. Zumzetul s-a mai potolit, doar În baruri mai domnește o anumită animație. În jurul meu se lăsă treptat tăcere, pustiu... cel mult un greier rar mai țârâia a noapte și a târziu... Este ora binefăcătoare, când Întreaga natură se relaxează... Suflete, nu mai bântui lumea fantomatică cu deșertăciuni! Odihnește-ți trupul, În așteptarea marilor surprize! 585 VÂNĂTOAREA DE CAPETE Din Bali, vasul nostru se strecura printre miile
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Nope, gâfâiam eu... Cineva care iese și intră, iese și intră... la librăria Eugéne Ionesco, băi! Așa scrie pe ușă, în interior și în exterior: împinge, trage... Ne lucrează subliminal la pitulice... Hi hi hi!!! Iar dacă îmi dădeai un țârâit din depărtări albastre, te opreai brusc, mă alarmai... Hei, ai murit, ai leșinat, ai fugit iar de acasă cu rockerii ăia ai tăi jegoși, unde ești, ți-o dau la muie? Izbucneai într-un râs pofticios, nestăvilit, de papanaș tăvălit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
o secție de terapie intensivă", îi explică o infirmieră. "Și cât e ceasul?" "Unu, mamă." "După-masă? M-au dus la blocul operator la ora 10..." "Ieri, mamă... Azi e vineri." Este al naibii de pusă la aparate. La cea mai mică mișcare, țârâie ceva. Și are vârâte peste tot sonde. Cea mai supărătoare e cea din nas, care o împiedică să elimine mucozitățile. A doua zi reușește să le scuipe atât de bine, că sonda se desprinde. Medicul e chemat urgent: Dacă nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]