186 matches
-
în regulă. Trei sferturi din tren trecuse așa; mai rămăsesm eu, Maria și niște pakistanezi. Doi grăniceri, un bărbat și-o femeie, ne aleseseră pe noi, cercetându-ne de la distanță, din cap până în picioare. Nu mișcau brațele, doar mintea le țăcănea prin forfota mulțimii, în timp ce te examinau. Îi privisem fix în ochi, ca pe căței. Femeia mă ocolise, dar bărbatului i se păruse ceva suspect. Maria ieșea din discuție: fardată impecabil, într-un palton subțire, cu cizmulițe la modă, cu toc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de întrebări...“, s-a văitat scriitorul, foșnind sub sac. „Mă rog, să nu fim mârlani, acum, la spartul târgului. Trebuie să te contrazic: rulajul există oricum, chiar dacă interfața nu e folosită. Degeaba se ferește omul de Internet Café, dacă îi țăcăne mintea-n timpul ăsta. Mica lui enciclopedie virtuală, Wikipedia sau Softpedia lui de buzunar, se află-n creier... Și te-asigur că bâzâie permanent, trebuie doar să știi cum s-o descarci.“ „Și voi ați găsit metoda...“ „Așa cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încerca vreun sentiment religios. Și tot așa până la scândură... E ciudat că sunt puțini cei care leșină în aceste ultime secunde! Dimpotrivă, capul trăiește și funcționează teribil, probabil tare, tare, tare, ca o mașină în plin mers; îmi închipui că țăcănesc felurite gânduri, toate neterminate, poate ridicole și fără nici o legătură cu ceea ce urmează să se întâmple, cum ar fi: „Iată-l și pe ăsta că se holbează, are un neg în frunte, iată că gâdele are nasturele de jos ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prăbușirii iminente. De sus, fricile se topesc în admirație. Cobori în Piața Mare, unde ziua zboară porumbei, iar noaptea - trupuri în dans, și te amesteci printre ele. Trei zile în care se poartă negru cu aceeași nonșalanță cu care-și țăcăne domnișoarele tocurile pe bulevard. Bocanci și Converse. Creste și plete. Laolaltă, fără discriminări. Altar. Celelalte Cuvinte. Cargo. Anathema. „Hello. Is there anybody in there?“ Uitările de sine împrăștie berea din pahare pe caldarâm. Haggard nu mai vin și cineva înjură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
poporu’, restu’ s-o mai fi vărsat pe drum. Ba uite acolo În față și două femei cu copii În brațe și pe tipul ăla care-și rupe cămașa de pe el și rage cu pieptul dezgolit În fața armelor, mmmmâââomoarămmmââî! Tăceau. Țăcăneau din Încărcătoare, armau și ocheau. Și pe urmă au tras! Futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În ciorba copiilor și părinților lor, pentru c-au tras În popor! Dar nu vor avea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și spre larg... Ba vezi de treabă, că n-or să tragă! N-au ei curaju’ ăla să tragă-n popor, e doar un decor, e doar un decor, e doar un decor. Ba s-o fută pe mă-sa! Țăcăneau și armau și ocheau. Au tras, futu-le morții-n gât de jeguri nemernice și să le fie țărâna În gura și-n ochii, eh, de cinci sau șase veri n-am mai văzut ce se-ntâmplă pe-aicea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai fascinantă trăsătură a palierului: o arcadă ascunsă de o perdea de mărgele. O perdea cu nimic diferită de cele care te apără de muște în țările mediteraneene. Mărgelele sunt din lemn, galbene și negre, și când treci printre șiruri țăcănesc ușor. Dincolo de arcadă se deschid ușile dormitorului și salonului meu. E timpul de culcare. În spatele meu se desfășoară marea fereastră orizontală, tăiată pe câțiva metri din perete, care dă spre camera „interioară“. Când mă ridic în picioare, sunt obligat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un picior încălțat în cizmă în fața picioarelor mele. Ne-am tras amândoi îndărăt, spre zid. — Las-o să plece. S-a auzit bufnitura ușii din față, trântită. Am rămas câteva clipe, uitându-mă la perdeaua de mărgele care vibra și țăcănea. Apoi am coborât încet scările. Rosina a venit după mine. Am intrat în bucătărie și ne-am așezat din nou la masă. — Nu te necăji, Charles, animalul ăsta mic și lacom n-are o inimă care poate fi zdrobită. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atâta tandrețe! Nu mă puteam hotărî să mănânc ceva. N-aveam nici un chef de mâncare și simțeam că nici nu voi mai dori vreodată să mănânc. În cele din urmă, am urcat în dormitor, beat și bolnav. Perdeaua de mărgele țăcănea, ondulată de cine știe ce briză marină, care pătrundea cine știe pe unde. O lună micuță gonea printre norii zdrențuiți și viteza ei îmi dădea amețeli. Poate că îi fusese dat să-l iubească pe Ben. Hartley era o fire iubitoare, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lovesc de pereții farfuriilor și în scurt timp ritmul în care vom intra cu toții ne va inunda urechile ca apa uui râu ieșit din matcă. Acolo trebuie să fie și mai obisitor. În cameră aveam un ceas cu pendulă care țăcănea lovindu-se de pereții care îngrădeau nebunia mânată de un mecanism intern, iar glasul pe care îl scotea era enervant. Începuse să mă obosească pașii aceștia exacți peste care și timpul calcă. Eram de puțină vreme și mă simțeam ca
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
a ... acidului excesiv din stomacurile noastre ne-au obișnuit de atâția ani. Mai pe scurt, deși uitatul la televiziunile noastre îmi provoacă, de regulă, repulsie, am fost de Revelion invitatul lui Dinescu. Contrar opiniei generale, Mircea Dinescu nu e deloc țăcănit sau boem. El e doar un personaj bântuit de duhul improvizației și de energia acidulată a unui histrion neobosit. În fond, destinul poetului autentic este să se expună neîncetat pe sine, să se lase condus de inspirație, să fie canalul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
folosirea mai bună a terenului. În cursul nopții Sănduța face din nou temperatură. Toată ziua a stat cu capul afară din mașină, să ia aer, cu toate protestele noastre. Acum plătește scump. Camera de la hotel e înăbușitoare. Un ventilator ne țăcăne toată noaptea. A doua zi nu putem porni la drum. Caut să văd ceea ce se poate. Depindem de temperatura fetei. Deși e încă dimineață, într-un local cu răcoritoare e plin de consumatori de înghețată și de coca cola. Gheață
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Sau a bruiat truda băieților prin tot soiul de fragmente țâfnoase, demolatoare, când i se părea că Mircii s-au luat prea în serios ca autori de roman senzațional. De fapt, era copleșită de stilul profesionist în care cei doi țăcăneau la mașinile lor ore în șir, șnur, pagină după pagină. Îi auzea din camerele unde ei lucrau și îi venea să moară de rușine și invidie. Dar până la urmă a biruit. Roman optzecist, documentar și, în același timp, postmodern, Femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
trebuie să o ratezi cât ești în viață. Cineva a spus, foarte expresiv, că „Hong Kong-ul e un uriaș stup în care zi și noapte milioane de albine zumzăie, aduc, duc și consumă hrană într-un exces de neon și țăcănit mecanic (semnalizarea acustică, pentru nevăzători, a semafoarelor). Cărucioare, tarabe, food court-uri, terase. Și oameni, mulți oameni care se mișca necontenit între ele”. A avut dreptatea lui sau a ei despre acest oraș. Cei care nu-și pot permite o asemenea
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
doi ani nemaipomeniți! De neuitat! La București: pe 10 oct. cartea mea se va duce spre tipografie. Gabriela Negreanu o femeie tare frumoasă și amabilă. Dar nu mai am voie decît la 1000 de versuri. Cultură cu centimetrul! S-au țăcănit. Mi-amintesc o poveste: prin nu știu ce an, Hrușciov (nu Stalin?!) a închis o expoziție de artă modernă, zicînd că dacă ar fi adus un măgar și i s-ar înmuia coada în culori ar picta mai bine. După ce-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
se aștepta să fim așa slabi?!? Manuscrisul meu de față cu ăia i s-a părut slab, după ce la telefon și personal mi-a spus că e "nemaipomenit", că l-a încîntat?!? Cată de mai înțelege ceva! S-o fi țăcănit don Cezar! Aleluiah! Vei fi citit, poate, cronica ambiguă a acelei ședințe (în revista "Luceafărul" n. red.) la care a fost bine că nu m-am dus. Deci nu uita de rugămintea mea! Aștept vești! Ți-am mai scris zilele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îmi dădea două pălmuțe la fund zicându-mi: Na! Te-am omorât? Eu îl priveam cu ciudă pe sub ochi și tata ca să-mi fie pe plac mă așeza lângă mașina de scris, lăsându-mă să "scriu" (mai bine zis să țăcănesc). Repede îmi trecea supărarea și mă împăcam cu tăicuțul meu. Profitând de aceste momente, din nou doctorul venea lângă mine și-mi cerea să spun: A-a-a. Se uita în fundul gurii mele să vadă cum stau amigdalele, îmi ridica
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
logic și normal. Nu?? Păi omul e făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu se poate transforma în... prostii! Fulgerător, s-a auzit un fluierat de locomotivă. Ușa vagonului s-a închis cu zgomot, cârligul de siguranță a țăcănit metalic și, după un alt fluierat răscolitor și intens, care ne-a cutremurat ființa până-n străfundurile arhitecturii noastre moleculare, garnitura a pornit. 11. DEPORTAȚII Ca o gigantică insectă apocaliptică, locomotiva repezea pe coșul negru trâmbe roșiatice de fum, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
permanentă: garsoniera de sub prispă. Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut. Se agăța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
etapă a copilăriei mele s-a terminat brusc, odată cu ultimul joc de miuță, urmat de arestarea noastră de către militarii înarmați și îmbarcarea în vagoane. În momentul în care ușa vagonului a fost trântită cu zgomot, iar militarul din exterior a țăcănit cârligul de siguranță, ne-am trezit în întunericul deplin al unui vagon, ca într-o eclipsă totală de soare. În clipa aceea, copilăria s-a îndepărtat de mine cu viteza luminii, asemenea unui porumbel înfiorat de groază, simțind în apropierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
central este câinele Haiduc: "Dar îi era foame. Un fel de crampe și de zvâcnituri îi străfulgerau corpul de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut? Se agăța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
folosirea mai bună a terenului. În cursul nopții Sănduța face din nou temperatură. Toată ziua a stat cu capul afară din mașină, să ia aer, cu toate protestele noastre. Acum plătește scump. Camera de la hotel e Înăbușitoare. Un ventilator ne țăcăne toată noaptea. A doua zi nu putem porni la drum. Caut să văd ceea ce se poate. Depindem de temperatura fetei. Deși e Încă dimineață, Într un local cu răcoritoare e plin de consumatori de Înghețată și de coca cola. Gheață
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
niște fălci slinoase ca de porc, încruntat și iritat la culme de afișarea ostentativă a micuțului evreu. — Ne băgăm ? zâmbește Fernic către camarazii săi, având în ochi o strălucire ca a unui nebun. — Unde să te bagi, Ionele, te-ai țăcănit ? Mai bine lasă-l să plece, ce Dumnezeu a venit cu kipa aia pe cap într-un bar unde se știe că se adună mulți legionari ? — O, dar, domnișorule Cristian, pun pariu că puștiul habar nu are de gardiștii locului. Cred
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în raport cu nemțeasca mea), a luat o atitudine anumită privind când dintr-o parte, când din alta ansamblul coafurii mele. Făcându-și un plan, a pus puțin o mașină americană la ceafă; apoi a lepădat foarfeca americană și a început să țăcănească din foarfecele nostru europenesc, cu delicateță și cu precizie, luând, după a lui părere, absolut numai cât trebuie. După fiecare clănțănitură de foarfece, se trăgea un pas înapoi privind opera, admirând-o în amănunt, în fiecare clipă succesivă, apoi retrăgându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai toți bolnavii de rinichi sau de ficat, suferințele fizice, care trebuiau as cunse cu eleganță și voie bună zâmbitoare, ca acea arătată mie cu excesivă defe rență de acest client de marcă al labora torului - mie, funcțio nărașul imberb țăcănind la mașina de scris. Era să uit: m-am mai ales din ucenicia mea la doctorul Robin cu Învățătura scrisului la mașină, care mi-a slujit, până acum, atât de mult În corespondență și la scrisul amintirilor de față, scrise
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]