681 matches
-
PDSR automat în Internaționala Socialistă) și înghețarea relațiilor cu PRM. Campania din 2000 i-a prins pe țărăniști în plină dezbinare și cu un slogan ridicol: "singuri împotriva stângii". Încercând să conserve capitalul electoral al Convenției Democratice din România (CDR), țărăniștii au făcut alianță cu UFD, FER, ANCD și PM, sub numele CDR-2000. Această alianță electorală a avut ca semn electoral cheia (vechiul semn al CDR) înscrisă într-un cerc de stele pe fond albastru, trimitere evidentă la steagul UE (Radu
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Pușcăria vă mănâncă!", PSD a încercat parazitarea cunoscutului slogan cu care a câștigat alegerile din 2004 Președintele Băsescu ("Să trăiți bine!"), optând pentru "Alege bine!", PDL a venit cu un slogan care nu spune nimic, "La bine și la greu", țărăniștii cu autohtonistul "Rămân român în Europa", liberalii cu sloganurile "PNL. Bani pentru români. Bani europeni", " Nu le mai asculta minciunile! Arată-le că greșesc!" / Nu te-ai săturat de scandalurile lor? Arată-le că greșesc!"/ "Votați-i pe cei care
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
din Cosmopolis, o mahala a Cosmopolisului european, din punctul de vedere al mentalității ei, nu vorbesc de origine” ( G. Ibrăileanu, Poporanismul, „Curentul nou”, 1906). Tot aici este acuzat sămănătorismul, care idealizează lumea țărănească, exploatând doar pitorescul ei: „trebuie să fim țărăniști nu pentru că țăranul e pitoresc [...], ci pentru că avem de plătit către țăran o datorie enormă”. Ca ideologie literară, p. capătă însă un contur distinct în „Viața românească”, apărută la Iași în martie 1906, sub conducerea lui C. Stere, Paul Bujor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
reprima întrebarea: dacă țăranul român a avut atât de mult pământ de ce-a mai fost necesară reforma agrară din 1864, făcută de și sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, de reforma radicală din 1921, făcută de liberali, nu de țărăniști și de reforma din 1945, atribuită pe nedrept numai comuniștilor? Anterior reformei înfăptuită de Al.I.Cuza, înainte de patentele imperiale de înstăpânire a țăranilor din Ardeal și Bucovina și înainte de Legea de reformă agrară dată de țarul rus pentru Basarabia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de a asigura organizarea unor alegeri parlamentare libere și corecte. Ca și În alte ocazii, realitatea politică a fost definită prin decalajul dramatic dintre substanța angajamentelor asumate și practica de guvernare. Cei doi miniștri de stat, liberalul Mihail Romniceanu și țărănistul Emil Hațieganu, au fost reduși, după cum indică propriile lor intervenții publice și memorii către primul-ministru, la rolul de agenți de ratificare a unor decizii deja luate la nivelul Cabinetului controlat În continuare de Partidul Comunist. În acest mod, cenzurarea activității
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
diverse”65. Datele aveau să se schimbe ușor În lunile următoare, astfel Încât la 30 mai 1959 se găseau În sistemul penitenciar 4.928 de țărani. Ei erau Împărțiți astfel din punctul de vedere al apartenenței politice anterioare: 870 legionari, 320 țărăniști, 219 liberali, 63 În „alte partide burgheze”, 263 În PCR sau UTC, 3.194 cu „diverse” Încadrări (2.556 pentru „uneltire contra ordinii de stat și terorism”, 24 pentru „trădare de patrie și spionaj”, 339 pentru „omisiune de denunț și
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande Guerre”, „Revista scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre români»”, „Revista scriitorilor români”, 1965, 5; Mircea Popescu, „La Roumanie dans la Grande Guerre”, „Revista scriitorilor români”, 1970, 9; N.S.G. [N. S. Govora], „Articole de fond”, „Carpații”, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
care li se făceau. Desigur, au greșit, dar au greșit pentru că li se luase orice posibilitate legală de a apăra dreptatea disprețuită de samsarii corupției criminale. Dar, care partid politic n-a greșit ? Se poate dovedi că și liberalii, și țărăniștii, și Antonescu și comuniștii au greșit cu mult mai mult decât legionarii, și totuși au pretenția de a conduce țara și poporul românesc. În țara tuturor hoțiilor este aproape imposibil să aperi dreptatea, pentru că sunt mai mulți hoți decât oameni
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
IIlea n-a fost decât o organizație de gangsteri, o organizație demagogică ascunsă sub firma mincinoasă de democrație. Dacă în anii 1939-1940 România a ajuns la faliment, vinovați sunt în primul rând guvernanții de atunci. Printre vinovați se află și țărăniștii, și liberalii, nu numai evreii și Carol al II-lea. Înainte de a lăsa țara pe mâna generalului Ion Antonescu, omul său de încredere, Carol a chemat și pe țărăniști și pe liberali să ia conducerea, guvernarea țării. De ce au refuzat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în primul rând guvernanții de atunci. Printre vinovați se află și țărăniștii, și liberalii, nu numai evreii și Carol al II-lea. Înainte de a lăsa țara pe mâna generalului Ion Antonescu, omul său de încredere, Carol a chemat și pe țărăniști și pe liberali să ia conducerea, guvernarea țării. De ce au refuzat ? Legionarii erau la acea oră dezorganizați, conducerea Mișcării era decimată. Carol ucisese într-o singură noapte de legionari, iar apoi umpluse închisorile cu cei rămași în viață. S-a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
de închisoare. Toți potentații care au fost demascați de legionari (și burghezia și comuniștiiă s-au coalizat împotriva lor, și astfel, de unde legionarii luptau să scape țara de orânduirile nedrepte, ei s-au văzut loviți și de evrei, și de țărăniști, și de liberali, și de comuniști și de marii moșieri, iar apoi și de generalul Ion Antonescu și de comunismul venit pe tancurile armatei sovietice. În această situație confuză, creată și întreținută de comunismul internațional, sprijinit de francmasoneria internațională, au
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
timp, în 1916, după care călătorește prin Norvegia și Rusia. În 1917, era la Petrograd. Participă la luptele de la Oituz, iar sfârșitul primului război mondial îl găsește elev-plutonier în Regimentul 10 Roșiori. Imediat după război, devine membru al Partidului Național Țărănist Democrat, condus de N. Lupu, și se lansează în gazetărie. Este director al „revistei de artă constructivistă” „Punct” (1924-1925), în paginile căreia semnau Șt. Roll, F. Brunea-Fox, F. Aderca, Marcel Iancu, I. Vinea, Ilarie Voronca. Obiectivul declarat al publicației viza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
local modern, cu etaj, la inițiativa primarului Gheorghe Baban și a consiliului coordonat de către acesta. Conform Constituției din 1923, dreptul de a vota îl aveau tinerii care împlineau 24 de ani. Locuitorii comunei votau partidele istorice care își desemnau primarii: țărăniștii pe Vasile Oprișan, Gheorghe Țarălungă, Dumitru Lehănceanu, liberalii pe T. Vasiliu, T. Dimofte, averescanii pe Nicolae Brăescu, iar după 1945, localnicii simpatizau cu blocul partidelor democratice (Ion Bătrânu și Ion Aramă). Legislația de după 1949 a dat drept de vot tuturor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Nr.1554 din 22 august 1952 numele lagărelor de muncă este schimbat în acela de colonii de muncă. Conform acestei hotărâri mai pot fi internați și următorii: cetățenii care fuseseră membrii ai unor grupări sau partide burghezomoșierești: legionari, cuziști, liberali, țărăniști, etc; foștii condamnați pentru trecerea frontierei (frontieriștii); chiaburii; rudele celor care fugiseră în străinătate; cetățenii condamnați pentru diferite infracțiuni împotriva securității RPR și care la eliberare nu prezintă încredere. Canalul Dunăre-Marea Neagră denumit și Canalul Morții a dat un tribut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pe mama ori pe tata spunând: "măi, vine pretorul!" sau "vine prefectul!". C.I.: Tatăl dumneavoastră era primarul Lupeștiului, persoană publică. R.R.: Da, era primar. Ce era curios este că după alegeri, trebuia să iasă sau să vină la putere și țărăniștii. C.I.: Celebra rotație la putere. R.R.: Da, și puneau câte un țăran din sat, oleacă mai răsărit, care măcar știa să scrie, iar acela venea la tata și zicea: "conu' Ștefănică, eu nu pot să..., matale ești acolo la primărie
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
când se întorcea unul pe dreapta, toată lumea trebuia să se întoarcă. Acolo am cunoscut pe un oarecare Rolescu 21 care, spunea el, a fost în 1916 trimis de către statul român ca delegat din partea României la un congres în America al țărăniștilor. Era un om voinic, mult mai mare ca mine. Tot timpul împletea și despletea ca să-și treacă timpul și se cunoștea că vorbea engleza și germana la perfecție. Și mi-a povestit ce era afară, în străinătate, pe timpul ăla. Într-
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a fost ofițer de securitate și după 1989 umbla din partid în partid ca să-i toarne pe oameni sau știu eu ce gândire avea el!? Când am spus asta "Hăăăă!", a sărit în sus, nenorocire mare! L-am găsit la țărăniști pe șeful meu de cadre, pe domnul Emanoil: "Ce faci domnu Emanoil aicea?" "Păi, am venit să mă înscriu la țărăniști". "Nu ți-e rușine!?" S-a ridicat și a fugit. Era ăsta, al cărui băiet a fost la pensionari
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce gândire avea el!? Când am spus asta "Hăăăă!", a sărit în sus, nenorocire mare! L-am găsit la țărăniști pe șeful meu de cadre, pe domnul Emanoil: "Ce faci domnu Emanoil aicea?" "Păi, am venit să mă înscriu la țărăniști". "Nu ți-e rușine!?" S-a ridicat și a fugit. Era ăsta, al cărui băiet a fost la pensionari, nu știu cum îl cheamă, dar a fost șef de cadre pe la S.M.A. Zorleni, a fost prin Poliție pe la Focșani și știam că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vă facă membru de partid? S. M.: Nu, dar nici nu se punea problema. Odată, că aveam tinichea la dosar, dar nici nu mi-a plăcut treaba asta. Cu măgarul ăsta despre care v-am spus că l-am găsit la țărăniști, Emanoil, beam cu el, era șef de cadre. L-am adus după Revoluție la un restaurant pe el și pe nevastă-sa și i-am zis: "Ce-mi spuneai că ești, codoșul Securității? Ce faci acum?" A început nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
schelet. Din partea bunicului, unchiul Cezar Simionescu 4 (citează din cartea lui Petru Ioan) era "avocat și membru în Consiliul de disciplină al Baroului Ilfov. Intră în politică, ca aderent al Partidului Național condus de Iuliu Maniu, iar după unirea cu țărăniștii accede la funcția de șef al organizației PNȚ din sectorul II și membru în delegația permanentă a Municipiului București. [...] Cezar Simionescu, pentru vina de a fi făcut politică național-țărănistă (ca primar la sectorul III, consilier general la capitală și deputat
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ajuns la Botoșani și de acolo tata a fost repartizat la Deva cu unitatea. De la Deva a fost trecut în rezervă din armată că a luptat împotriva rușilor. C. I.: Asta după 1945. G. S.: Da. Acolo la Deva, fiind țărănist și fiind filon de țărăniști, a fost membru de partid și era și în armată. Comuniștii au aflat că a fost țărănist și l-au trecut în rezervă imediat. Când aveam un astfel de trecut în fața ăstora, a comuniștilor și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
acolo tata a fost repartizat la Deva cu unitatea. De la Deva a fost trecut în rezervă din armată că a luptat împotriva rușilor. C. I.: Asta după 1945. G. S.: Da. Acolo la Deva, fiind țărănist și fiind filon de țărăniști, a fost membru de partid și era și în armată. Comuniștii au aflat că a fost țărănist și l-au trecut în rezervă imediat. Când aveam un astfel de trecut în fața ăstora, a comuniștilor și securiștilor, nu m-au luat
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Și el era național-țărănist, carnetul de membru PNȚ și l-a ținut până la moarte, l-a avut pus în interiorul ramei unei icoane. Era întâi imaginea icoanei, apoi carnetul de partid PNȚ și apoi partea din spate a icoanei. A fost țărănist convins. N-a mai apucat însă anul 1989. Securitatea a vrut să-l "agațe" pe tata pe motivul că ascultăm Europa Liberă, Vocea Americii, BBC-ul. Norocul său a fost că inspectorul școlar al regiunii Iași era vecin de-al
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
dovedit a fi simple paliative pentru situația maselor țărănești. Chestiunea țărănească din comuna Hudești, ca și din întreaga țară, a continuat să rămână o sarcină de rezolvat în viitor. Preocupări pentru chestiunea țărănească au avut și liberalii și conservatori, și țărăniștii și chiar comuniștii, dar a rămas o chestiune nerezolvată chiar și în zilele noastre, chiar și după așa-zisa revoluție din decembrie 1989. La Hudești n-au fost morți, nici răniți, dar nici problemele nu s-au rezolvat. Pe ici
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]