455 matches
-
una sau mai multe întrebări care nu sunt puse pentru a obține răspuns, ci pentru a comunica o idee sau o atitudine. În poezia „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu interogația retorică exprimă mirarea lui Baiazid când vede că domnul unei țărișoare îndrăznește să-l înfrunte. Interogația retorică este întâlnită și în „Cântarea României” de Alecu Russo, autorul adresându-se patriei, ca și cum aceasta ar fi o persoană, întrebând-o „de ce zâmbetul tău e așa de amar” sau „pentru ce curg lacrămile tale
Interogație retorică () [Corola-website/Science/307852_a_309181]
-
42'30" longitudine estică. Altitudinea la care este situat orașul este de 395m, punctul geografic cel mai de jos fiind râul Mureș - 350m iar cel mai înalt este Pădurea Rotundă - 455m. Ținutul etnografic din jurul Reghinului poartă denumirea de Reener Ländchen (Țărișoara Reghinului sau Micul Ținut al Reghinului). Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Reghin se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (62,57%). Principalele minorități sunt
Reghin () [Corola-website/Science/296979_a_298308]
-
s-au scufundat în vâltorile războiului civil, lăsându-i pe baronii creștini să se plângă de momentul nepotrivit ales de cruciați să părăsească regiunea. Pentru următoarea sută de ani, Regatul Ierusalimului s-a zbătut să reziste în postura de mică țărișoară întinsă de-a lungul coastei siriene a Mediteraniei. Capitala a fost mutată la Acra, de unde era controlată cea mai mare parte a coastei Israelului de azi și a sudului Libanului, inclusiv orașele Jaffa, Arsuf, Caesarea, Tyr, Sidon și Beirut. În
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
păduri, munți, scutindu-i de dări în schimbul slujbelor administrative și militarte pentru voievod. Din anul 1464 până în anul 1690, timp de 226 de ani "Ducatul Făgărașului", se află sub stăpânirea regilor unguri și a principilor ardeleni, de multe ori această țărișoară fiind donată soțiilor voievozilor ardeleni sau altor persoane importante. Din 1690, Țara Făgărașului trece sub stăpânire habsburgică. Țăranii din Sebeș, suportând cu greu condiția de tolerați și iobagi, încet trec la religia greco-catolică, pentru acesti fii ai munților, libertatea fiind
Sebeș, Brașov () [Corola-website/Science/300968_a_302297]
-
i-a trimis un mic ajutor. Alexandru Leșco, ca și ceilalți martiri care suferă azi în cazematele criminalului Smirnov, nu vor fi uitați. Ei sunt și vor fi ca niște făclii veșnic arzătoare pentru neamul nostru. Nimeni din conducerea acestei țărișoare de trei județe nu l-a întâmpinat pe martirul care a luptat pentru independență din robia rusească, într-un război provocat de Moscova. Încă o dată ei șiau arătat fața lor, ura față de limba, istoria noastră adevărată și de neamul nostru
Curierul „Ginta latină” by Vadim Pirogan () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2263]
-
bogățiile naturale pe care le avea România și nici nu avea În extensie agricultura pe care o avea România. E adevărat că era o agricultură gospodărită, oameni foarte harnici, gospodării curate, dar terenul era mult mai mic. Ungaria era o țărișoară. România era o țară. În afară de asta, și unii, și alții au intrat imediat În război. Pentru o țară mare și puternică războiul era o tragedie, dar nu era o catastrofă. Pentru o țară mică și săracă era o catastrofă, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sau să-și găsească compensații. Ea își admira, își iubea soțul și îi era dăruită cu toată ființa ei. Noel își simțea mângâiat orgoliul de noua funcție, dar și îngrijorat de responsabilitate, de dificultatea momentului. Responsabilitatea momentului dificil, a unei țărișoare distruse după un cutremur devastator. Pierderi uriașe, documente distruse, pierdute pentru totdeauna. Aproape starea de degringoladă... Oare cum va putea ieși? Oricum nu sunt singur, gândi el, și greutățile vieții nu m-au speriat niciodată. Își aminti de la un curs
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
marele eveniment sportiv. Ajuns acasă, oarecum sătul de impersonalitatea gazetărească ce răzbătea din "Le Monde" sau din "Il Gazzetino"-ul venețian, am alergat, duminică dimineață, la singurul chioșc de ziare deschis în oraș, "să văd ce se mai întâmplă" în țărișoară. Dac-ar fi fost să cred tot ce-am citit, ar fi trebuit să-mi trag imediat un glonț în cap. Pentru că între amorțeala tristă a vieții redescoperite în ajun și trăirile apocaliptice, combinațiile rău mirositoare între politicieni pitici, cu
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
mine și pe fetiță. Am început să arunc lucruri într-o valiză. Am împachetat tot ce am crezut c-o să-mi trebuiască. Eram decisă să iau cu mine un maldăr întreg de scutece de unică folosință, ceva de dimensiunile unei țărișoare din America de Sud, dar Judy m-a obligat să renunț la ele. Se găsesc de vânzare și în Dublin, mi-a reamintit ea cu blândețe. Am mai pus în valiză biberoane, un încălzitor de biberon cu o văcuță sărind peste cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le pregătiseră spânzurători, temnițe și-un pistol lung și nichelat, cu glonț pe țeavă), doar ei ar fi putut s-o spună. Carnea lor lovită și însângerată era vie, fragedă ca săpunul, spre deosebire de cea a României mele. Se cam tăbăcise țărișoara mea, degeaba căutam eu să mă conving că suntem la fel, murdari, dar învingători. Nici mintea, nici mirosurile noastre nu semănau: eu încă trăiam, ea se clătina obosită, ca o scleroză în plăci. Primise prea multe bușituri, și-acum veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mie. Strălucea de nemulțumire. „Te rog eu, vezi puțin ce-i cu ea, du-o la microscop, poate mai apare ceva. Și-așa...“ „Și-așa, ce?“ Vroiam să zic că și-așa lipseam de pe ea, nu tu popor, nu tu țărișoară mândră, nici măcar vreo urmă de graniță. Parcă Europa se comprimase brusc și ne înghițise. Trăisem câteva secole în pupila unui artist uriaș, care o privea de deasupra, de undeva de foarte sus, și, deodată, artistul clipise și formele și contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poată bâlbâi liniștit, iar Cătălin să-și găsească ultimul model de șurubelniță. O patrie simplă, amabilă, primitoare, nu una de operetă. Dacă pui mâna pe-o istorie, te întâmpină doar omoruri și scandal: când nu s-a rățoit la vecini, țărișoara noastră și-a căsăpit oamenii. Domnitori contra boieri, oșteni contra țărani, munteni contra moldoveni, părinte contra fiu. S-a tăiat la greu, secole întregi, în carne vie. Ca să nu se afle adevărul, au apărut scriitorii, care au trecut pe pilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ci în apropierea celei mai neînsemnate colonii a ei - un popor mic, dar obraznic, căruia Anglia i-au adus cele mai mari servicii și care, drept mulțămită, urmărește cu cea mai îndrăzneață batjocură tot ce e englez. Presa acestei mici țărișoare (Kleines Landchen ) batjocorește într-una Anglia; guvernul ei nu lasă să treacă nici o ocazie pentru a face guvernului, englez orice năzbutie imaginabilă și afară de aceasta micul poporaș (Kleines Volkchen ) întreține un cârd de agenți cari se silesc a aduce poporul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
locurile acelea unde sentimentul pentru onoarea și demnitatea acestei monarhii ar trebui să fie mai viu ar exista o urmă numai din acea mândrie și hărnicie, din curajul și cuminția politicei engleze, ar fi în adevăr cu neputință ca o țărișoară ca România să cuteze de - a - și aranja toată politica ei astfel încît aceasta să semene c-o continuă și impertinentă provocare a Austro-Ungariei. Nu vorbim aci numai de incursiunea românilor în comitatul Trei scaune. Un pericol nu subzistă aci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vreme, vrun biet boier bătrân se 'nvrednicise și el, din sărăcia și din nevoile lui, să vază față împărătească și i se atârna cu voie, fără voie vro decorație, patriotul de proaspătă memorie striga numaidecât "a vundut-o țerișoara ", ca și când de țărișoara lui era vorba, el care n-avea țara nici de-o palmă de loc sub soare. Daca le-ai spune-o azi aceasta se supără precum, daca 'i spui chelului vro poveste despre de ponosul chelbei, îți găsești beleaua cu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
balticii, deși cecenii sunt la fel de numeroși ca letonii, estonienii, lituanienii: sunt tot un milion și ceva de oameni. Atunci, m-am dus la un prieten, care era producător la o televiziune belgiană și i-am propus subiectul acesta: e o țărișoară foarte stranie, unde se practică ritualuri colective, cad în transă în piață, și s-au declarat independenți față de Rusia. Nimeni nu vorbea de Cecenia în momentul acela. El m-a dus la un alt producător francez, la Lille, unde este
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și muntenilor. De data aceasta folosește denumirea dată de străini Țara Românească: Valahia Mare, în timp ce Moldova era numită Valahia Mică. Domnul insistă asupra impostanței strategice a Moldovei: „Nu vreau să mai spui cât de folositoare este pentru treburile creștine această țărișoară a mea; socotesc că este de prisos, fiindcă lucrul e prea vădit, că ea este seraiul Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii. Afară de asta, pentru că turcul s-a împiedicat de mal, mulți creștini au rămas
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
primejdie”. De aceea, domnul le cere să îi vină în ajutor cât mai este vreme. P. P. Panaitescu reproduce din scrisoarea trimisă de Ștefan dogelui Veneției următorul pasaj: „Nu vreau să mai spun cât de folositoare este pentru trebile creștinești țărișoara mea; socot că e de prisos pentru că lucrul e prea vădit, că este seraiul (cetatea) Țării Ungurești și al Poloniei și este straja acestor două crăii”. Dar, P. P. Panaitescu consideră că domnul se înșela, atunci când afirma că prin Moldova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putut cădea și cel de-al doilea zid al Berlinului, cel de pe Prut. O mare de oameni din toate colțurile României și din Basarabia s-au adunat la Albița (în jur de 300.000) și nu numai. Dar la cârma țărișoarelor se găseau iepurași și vulpi" (p. 169). Altfel, o spunem cu cordialitate, cartea conține și lucruri (puncte de vedere) pe care nu le împărtășim. Dar ce contează? Are atâtea reflecții carbonice și interesante că poate fi citită cu folos de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Pilat odinioară, s-au spălat în grabă pe mâini, încercând să acrediteze ideea că acțiunea lor era salvatoare. N-au avut dreptate? Ba da, căci, în vreme ce Carol I era regele politic al românilor, Eminescu era regele spiritului național (ș.a.), iar "țărișoara" demagogilor nu putea suporta doi regi!... Ce n-au știut aceștia și nici urmașii lor dintotdeauna e că Eminescu adunase în sine condiția triplă a martirului, eroului și înțeleptului și că dincolo de infernul suferințelor, el a pătruns într-o armonie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1877] MUNTENEGRU ["SULEIMAN PAȘA AU PĂȚIT-O... Suleiman Pașa au pățit-o rău în Muntenegru. El într-adevăr s-au întrunit cu Ali-Saib, însă nu în Muntenegru, ci la Spuz, pe teritoriul turcesc, după ce-au trecut prin întreg mijlocul țărișoarei muntoase. Muntenegru, după configurația graniților sale, se disparte în două părți, oarecum ca o frunză de brustur. Prin mijlocul acestei frunze vine de la nord râul Zeta, care trece pe lângă trecătoarea Duga în apropiere de mult pomenita cetate Niksici, intră în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
după configurația graniților sale, se disparte în două părți, oarecum ca o frunză de brustur. Prin mijlocul acestei frunze vine de la nord râul Zeta, care trece pe lângă trecătoarea Duga în apropiere de mult pomenita cetate Niksici, intră în Muntenegru, străbate țărișoara toată de la nord - vest spre sud - ost, iese din Muntenegru pe la Spuz și se varsă în lacul Scutari în Albania. Va să zică mijlocul țărei e petrecut de valea Zetei de la Niksici pân-la Spuz. Această vale a Zetei e cea mai practicabilă
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sigur? Ce-oți fi voi toți, viii, așa de creduli și de fazani, băi?! Hai să-ți mai zic o poantă..., ăăă..., o profeție! O sfârloagă! Una bună! Leită-poleită! Te interesează? O profeție rară. O profeție despre... Despre țară! Despre țărișoara voastră de mântuială, de rahat și de izbeliște. O, da! Și încă cum! Foaie verde-a bobului, Prin pădurea bradului, Trece p...la calului! Bu-hu-huuu...! U-huuu...! Hu-huuu...! M-asculți? De când ați fost smulși, fricoșilor, de sub Coroană, vi s-au perindat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și un soi de Încântare, pe jumătate sinceră, pe jumătate ironică: „Cu admirație vă spun, tovarășe director, și cu neprefăcut respect: dacă În partidul comunist care cu Înțelepciune ne conduce ar fi fost măcar un sfert din oameni ca Domnia Voastră, țărișoara asta de multă vreme ar fi ajuns În raiul În care se va pretinde de la fiecare după capacități și se va distribui fiecăruia după nevoi!”. „Vorbește, dracului, mai Încet, că te aude careva și cine știe ce Înțelege...” „Da’ ce-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spune negru pe alb (în Rusia!) că Basarabia întreagă (nu numai cea de sud) trebuie să fie a României“. Era - pentru Alexis Nour - încă o dovadă că „trebuie să existe și să biruiască un întreg sistem de anume noțiuni asupra țărișoarei dintre Nistru și Prut, care, aplicându-se la Articolul conține un îndemn (mai ales pentru bărbații de stat din Regat) la cunoașterea directă, profundă a Basarabiei, pentru a înlătura neclaritățile și pesimismul. „După cele de mai sus, am mai vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]