610 matches
-
nu știa nimic. - Am fost În misiune, răspunse Oan-san, fără nici o expresie pe chip. - Ah, da, uitasem, Copilul Albastru nu poate spune nimic, el doar se duce, taie samuraii În felii, cum tăia mama castraveții acasă, se Întoarce și călărește țanțoș pe calul lui negru. Asta face Copilul Albastru, iar prostuța de Midori stă la ușă și așteaptă să vină o veste, și apoi se roagă În templu ca vestea aceea să nu fie rea... - Știu, Midori, spuse Oan-san. Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
A doua zi, la orele 12, la camera 10, unde ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Nu mă ajutați să scot molozul?, am întrebat-o cu glas plângăreț, deși eram sigură că mă va refuza. Nuuuu, că am de făcut bilanțul, mi-a răspuns și a dat să plece. Când să iasă pe ușă, un cocoșel țanțoș, pestriț, a intrat în cămin și se uita curios în toate părțile. Dacă tot nu vreți să mă ajutați, hai, să prindem puiul ăsta și să-mi faceți ceva de mâncare. Mi l-a trimis Maica Domnului, am spus, convinsă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un cuvânt de spus în ruina imperiilor, conducând căruțe întregi de cadavre de ruși și nemți ca să fie îngropate la fermele poloneze; iar acum avea bani în bancă, acțiuni la fabrica de lactate, și prinsese din teatrul idiș acel umblet țanțoș și plin de sine al pețitorului pe care nimeni nu-l putea suferi: „Cinci propietăți. Mu-ulți bani.“ Duminica dimineața, când vânzătorii de baloane își trâmbițau marfa în dulceața și liniștea străzii acoperite de frunze și de cer albastru, cobora la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se arate sever cu cineva pentru o astfel de pricină. Comisarul nu fusese niciodată în guvern, avea titlul ăsta doar așa, de amorul artei. Era un chefliu bătrân, ce purta gulere de dantelă în stilul lui Buffalo Bill și umbla țanțoș, pleznind încă de sănătate, în costume albe, măsurând totul cu ochii lui mari, amuzați de sex. Toată lumea îl respecta pentru șiretenie, iar când deschidea gura aia bătrână și măreață ca să zică ceva despre ipotecarea proprietăților sau despre locația unui lot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
impacientat, însă nu așa stăteau lucrurile. Spiritul pe care-l întrezăream la el era cel al lui Șanticler, și când spun asta mă refer la vioiciunea și agerimea masculină, la mușchii tari și încordați, la sângele din creasta smucită, ostentativă, țanțoșă și strălucitoare, de deasupra penajului lunecos și splendid. Ah, însă mai sunt și altele de spus, după ce am făcut această comparație. Nu e un lucru rău, însă asta este. Omenirea nu are acel gen de simplitate - nu are linia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ascundă; nu era necesar. Tinerii le puteau spune exact ce doreau părinților, lucru pe care-l găseam admirabil. Iar la Lucy mă uitam și eu cu plăcere. Nu era frumoasă, dar avea o față sănătoasă, ten ca porțelanul, și piept țanțoș, pe care-l punea în valoare. Doar că ar fi putut avea un nas mai fin; era cam lat, ca și gura ei, însă ochii ei negri erau puternici și plini de foc, iar părul negru și delicat. Mă ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă vedeam eu, plin de satisfacție și îmbujorat; mi-aș putea găsi aici o scuză parțială pentru faptul că eram un prost fericit, căci îmi pleznea inima în piept de extaz. Dar și ea putea fi unică, când se împăuna, țanțoșă, lăudându-se și întrecându-se cu alte femei; sau când cerșea complimente, sau mă forța să-i admir părul sau pielea, pe care n-aveam nevoie să mi se spună să le admir. Sau când am descoperit-o băgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei șapca. Eram foarte mândru de ea. Găseam că e cel mai splendid spectacol uman pe care-mi fusese dat să-l văd pe lume. Îmi încercuia sufletul asemeni unei panglici diafane. Mă striga și pe mine, când mă duceam țanțoș înainte să iau pasărea, și mă admira ce galant arătam. Eram, bineînțeles, mulțumit, deși nu mi se urca gloria la cap. Peste zece zile am ajuns în Mexic. Thea trebuia să se întâlnească cu reprezentantul avocatului lui Smitty, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
olandeze sau daneze. Și dacă aș fi avut atâta experiență, poate că tot n-aș fi ghicit adevărul despre Talavera. Era un tip greu de citit. Foarte chipeș, arăta ca Ramon Novarro, actorul de cinema, dar era și molatec și țanțoș, și se spunea că ar fi de profesie inginer de mine; acest lucru nu avea să fie niciodată dovedit, însă el n-avea nevoie de un loc de muncă, avea un tată bogat, iar Talavera era și sportiv pe deasupra. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o să le atârne greutăți de gât și o să-i arunce în canal. A luat potul cel mare - probabil că a câștigat și pentru că restul erau mult prea zdruncinați ca să mai fie în stare să joace - și a plecat de la masă țanțoș. Ăștia ar fi în stare să te strângă de gât cât ai clipi din ochi, i-am zis. De ce îi faci să te urască în asemenea hal? Pentru că și eu îi urăsc pe ei. Și vreau să știe asta. Ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în interiorul lor, un uluitor filon de argint. Dați-mi voie să vă spun, fără să mai fac vreo pauză, ce anume m-a făcut în seara asta să simt că mâine mă voi reapuca de lucru, mai grandios și mai țanțoș și mai contestabil decât am fost vreodată. Aceasta se datorează faptului că, acum vreo două ore, am citit o veche scrisoare - mai exact un lung memoriu -care mi-a fost lăsat, într-o dimineață din 1940, pe farfuria de la micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
relațiile între noi, n-aveam impresia că-s numai un intermezzo în viața ta; un divertisment la bordul cursei rapide în care călătorești tu între două stații. Ia stai, ce vrei să spui?! Gîndește-te îi recomandă Paula, ieșind cu mersu-i țanțoș. Radu o ajunge pe hol și-i prinde brațul: Poate-mi spui, totuși. Vezi că-mi rupi capotul. Îți iau altul! Zău?! Și cu asta crezi c-ai rezolvat-o? Ce-ai face dacă n-ai avea atîția bani? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
matematician ce va să însemne a fi tată. Numai că eu, spre deosebire, am norocul unei soții... Ce femeie și asta! O clipă nu-și slăbește poziția de capră ha-ha!, ce comparație ; rîioasă, coada sus, capul întors într-o parte, țanțoșă, sfidătoare... Dar și ăștia mici, îți scot sufletul. Cred că mi-aș lua cîmpii..." Ce zici de băieți? vine lîngă el studenta, luîndu-l cu brațul pe după umeri, fericită că-l vede cu privirea mereu spre copii. Nu-i așa că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au Început să fie Împinși În curte ofițeri medici evrei care fuseseră mobilizați pentru război și au fost prinși pe străzi sau În case, „căpitani, locotenenți, cu galoane pe umăr, cu mâinile În sus, mânați din urmă de către un ostaș țanțoș și mândru că a făcut capturi simandicoase”126. Soarta ofițerilor militari evrei a fost asemănătoare cu soarta altor mii de evrei care se aflau În curte și a multor mii care au fost aduși În orele următoare. În această etapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă micii căldicei, fripți pe cărbuni, încolonați câte cinci pe un rând, treizeci și încă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Arată așa cum te-ai imagina mort într-un coșciug, dacă ești bărbat, lucru care nu-i o problemă pentru mine, dat fiind că Ellis oricum și-a supraviețuit rolului pe care l-a jucat în viața mea. Ellis se fâțâie țanțoș acum c-a demonstrat că poate seduce câte ceva din fiecare categorie. Nu că faptul că a luat muie de la domnul Parker ar face din el Regele Orașului Poponarilor, dar acum o are pe Evie în palmares, și poate că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a-ți dori să fii egal cu Rockefeller; prin sfaturi despre alimentația sănătoasă și rolul ei În menținerea unui trup și a unei minți sănătoase - sînt elogiate virtuțile vitaminelor legumicole; dar mai ales printre foarte multe poze cu Ceaușescu umblînd țanțoș Într-un decor făcut din baloturi de paie sau din betoniere, prin locuri de interes economic unde minciuna oficială strălucește hîd. Nu-mi ia un sfert de oră ca să ajung să mă Întreb ce dracu’ o fi totuși cu oamenii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
hotărât. Așa găsesc scris în caietul meu de note de atunci. Era un jurnal pe care-l țineam sporadic. Lung avea atârnate de pereți câteva fotografii de când fusese militar, una făcută după aceea, la nuntă (se admira în ținuta lui țanțoșă de mire cu soția-mireasă alături, înaltă, slabă, cu privirea ușor speriată) și cromolitografii, cu subiecte biblice, una reprezentând raiul cu Adam și Eva, amândoi cu fețe inexpresive, surprinși în momentul în care Eva întinde cu grație ridicolă mărul, iar Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În alte părți; iar voi, caprelor, nu-i stârniți, că nu sunteți mai breze; spre case mergeți numai pe trotuar și dați bună ziua la toată lumea. Continuăm data viitoare. * * * În mijlocul satului, pe Înserat, după ce se Întorseseră de la câmp, câțiva bărbați vorbeau țanțoș. Aveau cămășile spălate și scrobite, iar pe capete Își puseseră pălăriile de bun. Așa ceva nu se Întâmpla decât duminica seara, Însă acum un lucru deosebit Îi scosese de prin curți și-i făcuse să uite oboseala de peste zi. Își Încrucișaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doream cu adevărat era să Întâlnesc pe cineva acolo, să vorbim despre fotbal, politică și femei. Pășeam drept și cu prestanță, Îmi țineam hangul, probabil că În ochii neînduplecați mi se putea citi demnitate și dârzenie. Și cum mergeam eu țanțoș, dar cu oarece aristocratică reținere - adică nu mă dădeam mare ca târlanu’, ci-mi struneam cât de cât atitudinea -, am văzut mișcându-se niște tufe de zmeură Într-o curte și, până să apuc să mă feresc, am și Încasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceea ce și era. Copilul tuns chilug stătea În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
același timp de educatoare (mi se părea imaginea cea mai potrivită pentru fiica cea mică a Împăraților din basme: păr blond, lung și numai inele, ochi albaștri și - uite la ce mă uitam Încă de-atunci! - sâni mari, rotunzi și țanțoși), dar și de o colegă care Îmi dădea turtă dulce În schimbul pâinii mele unse cu unt și cu miere... Întrerup aici fraza asta ca să nu te zăpăcesc și ca să nu-ți solicit eforturi intelectuale prea istovitoare pentru mintea ta Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când ajungea cu gândul, directorul se făcea vânăt, Închipuindu-și În ce Împrejurări și mai ales cum slăbănogul Îi dezbrăcase și Îi călărise odrasla -, acel limbric, deci, să nu aibă nici o răspundere? Să stea În continuare nesimțit și mai ales țanțoș de bărbăția lui? Era peste poate. Așa că s-a hotărât să facă o vizită familiei lui Hristu, ca să plătească ei avortul ilegal. Era hotărât ca el să nu contribuie În urma tocmelii cu mai mult de jumătate din total. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]