486 matches
-
alta, arse parcă de-un incendiu cumplit: un copac de fier negru și-un Brătianu secționat pe-orizontală, cu picioroangele atârnând ca după un accident forestier; la Muzeul de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și sânii mici, țepoși, ca Miss Keane din Powerpuff Girls (personajul, la rândul lui, semăna cu fata inspectorului); în fața fostului CC, o piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alarmă. Dacă nimereai o integrală Enescu sau Gherase Dendrino, săreai prin tavan. Sala arăta pe jumătate goală, elevii aduși cu forța cu clasa aplaudau între părți, stârnind mirarea dirijorului. Ceilalți, cunoscătorii, picoteau în primele rânduri, împachetați în paltoane și haine țepoase de blană. Era prin ’88 sau ’89, dacă nu veneai cu vestă și izmene pe dedesubt, îți clănțăneau dinții. Doar Felicia părea să nu observe, elegantă, flou-flou, agățată onorabil de brațul meu. A doua oară, fusese mai greu. Luasem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă ajungă! Ba, încă, întrezăream încă o putință de salvare, acum în ultima clipă: în direcția pe care mă aflam și alergam spre casă era un cacadâr bătrân, înalt de vreo 9-10 metri. Un copăcel rotund, stufos și strașnic de țepos. Un uriaș arici vegetal. Nu știu dacă cineva încercase cândva să se cațere într-un cacadâr. Eu însă eram decis s-o fac! Fiindcă nu voiam să-i fac pe plac lupului! Nu! Cu orice preț! În acest copac lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
unei scene improvizate în încăperea în care ne aflam, mi-a zis: Ian uită-te bine la acest scripcar! Îl vezi? E olog de ambele picioare... Într-adevăr, m-am uitat la omul de pe scenă. Avea o față pământie, nerasă, țepoasă, care-l făcea și mai bătrân decât era. Ochii mari și negri, ca două mărgele de păcură aveau un licăr aparte, aruncând scântei din găvanele adâncite ale orbitelor. Păru-i era însă alb, rar și încâlcit. Era așezat în șezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
așa cum spui, atunci perfecțiunea i se trage doar din extraordinara șlefuire și transparență a pastei sticloase. - Cine ar fi putut-o realiza? Întrebă priorul. Arnolfo ridică din umeri, continuând să fixeze mostra de metal. Își trecu o mână peste bărbia țepoasă. - Nu e treabă de pe la noi. Grecească, poate. Sau topită În vreun atelier din Nord, la Ravenna, de cineva sosit de departe. Am auzit că În Îndepărtata Persie s-au făcut niște geamuri atât de curate, Încât sunt invizibile. Ori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
posomorât; șapca elastică de serj pe care o purta dădea impresia că are capul teșit; iar faptul că striga pe stradă după zdrente și fier vechi - „haai-nee vechi“, cânta el - îi făcuse vocea scârțâită și răgușită. Avea părul și sprâncenele țepoase și ochi căprui ce luceau de dispreț; era un bătrân plin de zel, lățos, îndesat. Bunica a cumpărat toată seria Encyclopedia Americana - ediția 1892, cred - de la el și a avut grijă să ne pună și pe mine și pe Simon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și-a dat drumul sufletului, adică a început să geamă prelung, lucru mai rău decât lacrimile, deși cu multe grade mai prejos de plânset. Atunci Mama s-a prăbușit complet. În acel moment I-a luat capul lui deosebit și țepos în brațe, l-a sărutat și a început să plângă. Când am încercat după o vreme să o iau de acolo, Georgie a vrut să vină după noi. Am plâns și eu. L-am dus înapoi la pat și I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cum nu sunt, lăudând tot ce era bărbătesc, de parcă ar fi fost o preoteasă a Atenei. M-a cam scos din minți. Oricum nu-mi erau toți boii acasă și auzind-o discutând toată tagma femeiască în maniera ei metalică, țepoasă, îmi venea s-o privesc cu oareșcare resentimente. Așteptam tremurând aproape ca un bolnav de malarie s-o văd pe Esther intrând în sufragerie. Vârstnicii erau deja la masă. Apoi a venit Thea, dar după cum se vede sora ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de metal pe care a cumpărat-o cu imensă satisfacție, sau o șapcă de baseball cu cozoroc verde pentru drum, sau pisica pe care o ținea în apartament - nu pleca nicăieri fără un animal. Motănelul ăsta vărgat și cu coadă țepoasă, asemeni cozii unei pisici marine în negura lată a podelelor acelor camere din apartament, pe care Thea nu le folosea niciodată. Își închiriase un loc mare și apoi se instalase cu economie de spațiu, strângând și adunând teancuri de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ghimpi, brăzdate de răni negre - unele dintre acestea șocând prin lenjeria feminină zugrăvită pe șoldurile lor, așa zgâriate de unghii și ciumpăvite cum arătau, sângerând până la urzeala degetelor lor albe. Apoi pe un deal alăturat se afla cimitirul, alb și țepos, iar de cealaltă parte, mai înaltă, într-un fel de stea de șanțuri ce se întretăiau, o mină de argint, și acolo îți puteai da seama unde se înstăpânise forța marilor investiții. O bună bucată din pântecele muntelui era mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zece mii de picioare înălțime, iar pe mine în sicriu. Am tăcut și în timp ce mă privea, ce stranie imagine a ei mi s-a arătat, în această cameră spaniolă igrasioasă, cu soarele tropical pătrunzând prin crăpăturile oblonului - putreziciunea din oraș, petecul țepos și contorsionat de fier dpe pe pantă, baloanele însângerate de bougainvillaea, și buzele cărnoase și fruntea munților ce se prosternau sau cântau; apoi dezordinea din cameră, cârpele și lucrușoarele scumpe pe care le folosea laolaltă, cum îi veneau la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu carnețelele cu note, pregătit să îi răspund la întrebări cu citate și parafraze. Când se purta profesionist era în regulă, doar că avea stări ciudate, când vocea i se întretăia, îl apuca amocul, părul i se ridica în smocuri țepoase pe cap și se înroșea rău la față, vocea îi tremura de lacrimi sau mânie și era mult prea scos din sărite și tulburat să mai vorbească cu mine despre Aristotel și teoriile despre fericire și așa mai departe. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Uite, eu n-am treabă cu soarele, dar pot să mă răsucesc odată cu vântul și, așa cum mă vezi, pot merge cu vântul și să prind rădăcini acolo unde mă duce el !" Chiar așa ! Când și de unde apăruse?! Era un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
într-un gang, un tânăr indian se odihnește sau așteaptă ceva, așezat pe ultima treaptă de la intrarea unui magazin, și îngînă un cântec pe care nu-l aude nimeni în afară de el; un bătrân cu obrazul măsliniu cotropit de o barbă țepoasă și albă s-a așezat mai la o parte și privește în gol; vânzătorii de ziare, voceadores, își continuă melopeea, mașinile își continuă goana prin oraș și, poate, tocmai în acest timp arheologii au scos din țărână, în locul unde fac
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în care se mai ghicește cu greu iritarea spune odată ce vrei! Prins de braț, Lazăr se oprește și-și întoarce cu calm privirea spre mîna profesorului, apoi se uită în ochii lui, rece, inexpresiv, întrebîndu-se dacă acest bărbat, cu barba țepoasă deja, ochii obosiți, pielea obosită și ea, nicidecum întinsă, proaspătă, cum era ieri, cînd a urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile pe sub haina lăbărțată, îi susțineau pantalonii pe la jumătatea pântecelui. Totdeauna păruse cam murdar, acum, însă, părea soios de-a binelea. Umplea cămăruța cu prezența lui de urs și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna. Și în tot acest timp, Zet dansa în jurul călcâielor nenorocitului, lătrând din răsputeri. Gabriel și-l imagină pe om încălecând, în pielea goală, scândurile negeluite, scrijelite și țepoase, și își acoperi ochii cu mâna, neștiind ce ar trebui să facă. Ar fi vrut să alerge în grădină, să-l calmeze (căci nu se îndoise nici o clipă că e nebun), să-l cheme în casă, să-i dea haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai avem de lucru! Și dacă noi nu mai dorim, nici unul, ca să participăm la jocul vostru? Ei? Dacă vom refuza să fim rezonabili și să ne implicăm pe mai departe, ce-o să se întâmple? se scarpină Dănuț ostentativ, în bărbia țepoasă. Doar numpușcăm nici un peșcheș, nici un premiu! Nici o recompensă! Nici un beneficiu personal! Dacă ne răzgândim, dacă ne răsucim la o sută optzeci de grade, tragem oblonu', vă salutăm cu spatele și ne mutăm la o băută respectabilă, ca și când nimic din toate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în interior, toți roșii și strălucind pe dinăuntru și acoperiți pe dinafară cu pielea aia de porc într-adevăr frumoasă, după ce careva le-a pârjolit părul cu o lampă aruncătoare de flăcări. Prin comparație, asta mă face să mă simt țepoasă, și trebuie să număr înapoi până la ziua ultimei mele depilări. Și Evie face: — Fratele tău? Iar eu stau acolo și număr vineri, joi, miercuri, marți... — Cum a făcut de-a ajuns din mutilat mort? zice Evie. Porcii ăia continuă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
niciodată sau nu dăduse atenție faptului... I se păru dreptunghiulară - cu siguranță, meritul ultimelor descoperiri ale tehnicii: un tratament cu laser eliminase firele de păr care erau În plus, lăsând pilea moale ca obrazul unul copil. Nici urmă de perii țepoși ai femeilor dotate doar cu foarfecă sau aparat de ras, care-l iritaseră de atâtea ori. Atinse de mai multe ori zona aceea rasă, până când sexul i se Întări, dar ea nu se trezi. Somnul ei liniștit și profund Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mâine e sâmbătă. Îi răspunse DJ-ul - Radio Globo, radioul dumneavoastră. Prieteni, este patru mai, vineri, ziua lui Venus. Își săpuni obrajii. Ce vrea Rupert Murdoch? Pisoiul se strecură afară din coșul de rufe - cu părul drept și cu coada țepoasă ca o sârmă ghimpată. Clopoțelul de la ușă Îl speriase. Cineva suna la ușă. La ora asta? Cu obrajii albi de spumă și cu aparatul de ras În mână, cu pași moi, Sasha se Îndreptă spre ușă. Prin vizor zări un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și perle minuscule de cultură. Fața îi era alungită și slabă, iar nasul doar o idee încovoiat spre vârf. Iar ochii - nu, nu atât ochii, cât genele... erau enorme: bolte mari și bej înconjurate de gene dese. Ca diadema aceea țepoasă pe care o poartă Statuia Libertății. — E primul post de profesoară pentru Sheba, a zis Ted, când Elaine s-a oprit o clipă din vorbit. — Ei, atunci cu siguranță va fi botezul focului, am zis eu. Ted a râs prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
consoane melodioase cam ce puteți cumpăra cu suma de bani pe care i-o fluturați prin față - cîteva chestii mici, subțiri, așa, mai mult de gust. La fiecare colț există tonete de zmrzlina - ce idee proastă! un cuvînt atît de țepos să numească această Înghețată enormă, al cărei gust vă face să vă scormoniți În zadar memoria afectivă după o referință. Magazine gigantice, pline cu haine, despre unele mărci ați auzit, despre altele nu - vă chinuiți să le țineți minte, ca să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar acum Își șterge pensula (și aruncă o ultimă privire În peisajul metarealist de pe șevalet), ca să-l Întîmpine. Apoi coboară toți la Marcel, care are barbă, dar te ține la distanță cu o privire care-i seamănă cu vorbirea, e țepoasă - se poate să fie din cauză că Marcel e sculptor. Și care se plînge că i-a ieșit... să mă ierte copilul ăsta aici de față... ceva pe pulă. De mă, Marcele, dacă n-ai grijă de ea și-o lași să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]