168 matches
-
bă’ ăștia, da’ mulți mai sunteți... Am învățat să număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
firul pe care îl torceam nu mai era de lână, ci de in, aveam să-mi amintesc parfumul suav al mătușii mele și buzele ei care se arcuiau spunând numele zeiței, Uttu. I-am spus lui Iosif povestea zeiței Uttu, țesătoarea. I-am spus și povestea marii zeițe Innana, cum a călătorit pe tărâmul morților și apoi cum s-a căsătorit cu regele-păstor Dumuzi, iar iubirea lor a adus belșug de curmale, vin și ploaie. Așa erau poveștile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mă văd acolo, o să mă trimită afară din cort. Stăteam nemișcată, între mâna dreaptă a mamei mele și mâna stângă a Bilhei și mă minunam de ce auzeam. Rahela îi era devotată lui Gula, vindecătoarea. Bilha îi aducea ofrande lui Uttu, țesătoarea. Lea avea o legătură specială cu Ninkasi, făcătoarea de bere, care folosea un vas de lapislazuli și o lingură de aur și argint. Eu îi vedea pe acești idoli ca pe niște mătuși și niște unchi ceva mai mari decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără culori chimice și poliester. În al cincilea an, tată-său și bunicu-său deveniseră proprietari ai unei țesătorii cu opt lucrătoare și cu doi paznici. Bătrânul mobed începuse să scrie o istorie a lui Zarathustra, ticluită în modelele puse de țesătoare în urzeală și bătătură. Erau minuni noi, care nu mai fuseseră arătate într-un bazar și care plăceau. Omar se-mplinise în acest oraș nou și i se părea că se și îngrășase, de aceea pornise în căutarea unui club
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să fugă, replică Valerius. Și asta e destul ca să refuz să-l iau cu mine. Fata își acoperi fața cu mâinile. — Nici lacrimile nu-s de ajutor. Valerius îi privi mâinile tinere, dar aspre și pline de bătături, mâini de țesătoare. Umerii îi erau înguști, ca la subnutriți. Încă o dată se întrebă ce însemna Imperiul Roman, pentru gloria căruia fratele său Antonius își dedicase viața, dacă în provincii populația era chinuită, copleșită de birurile impuse de guvernatori în vreme de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unei perspective feminine politice și activiste la abordarea problemei discriminării rasiale, cyberfeminismul se etalează ca o mișcare dinamică și tensională, adesea divergentă. Diverse modele corporal-identitare și actanțiale ale acestui tip de feminism sunt analizate: emblema cyborgului la Donna Haraway, iconul țesătoarei la Sadie Plant, paradigma subiectului nomadic la Rosi Braidotti sau tropul zeiței la Elaine Ghraham. În același timp, sunt expuse criticile din interiorul cyberfeminismului, în special critica de tip Judith Squires. O atenție specială este acordată modului ambivalent de raportare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
însă nu discută modul în care funcționează genul în cadrele sociale, economice și politice hard și nu oferă cadre de intervenție sau de rezistență activă a femeii în contextele ciberneticii. Totuși, spre deosebire de modelul cyborgic postgender promovat de Donna Haraway, tiparul „țesătoarei” subînțeles de la Sadie Plant are un grad mai mare de utilitate în existența actuală (în ciuda conotației tradiționaliste, occidentale a termenuluiă. Discursul celei din urmă nu se dorește a fi unul revoluționar, de ruptură de modernitatea tehnoculturală, precum este discursul celei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
virtuale nu înseamnă eliberarea de constrângerile de gen, ci adâncirea polarității dintre sexe; nu înseamnă universalism, destrupare, transcendență și falocentrism, ci poziționare subiectiv-fizică, contingență și rezistență ideologică. Dacă la Donna Haraway metafora discursiv-politică este cyborgul, la Sadie Plant tropul este „țesătoarea” rețelei rizomatice, iar la Elaine Graham figurația identitară este zeița, la Rosi Braidotti iconul feminist este „subiectul nomadic” (vezi capitolul al doilea pentru o discuție mai extinsă a nomadismuluiă. În ultimul caz, avem de-a face cu o întâlnire între
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
elementul cel mai subtil. Evocă invizibilitatea legăturii ce îl unește pe om de Dumnezeu. Nașterea, cu imaginea cordonului ombilical, și moartea, cu firul ce leagă corpul de suflet, au loc prin ruperea acestora. Faptul în cauză este ilustrat în reprezentarea țesătoarelor celeste, Moirele grecești și Parcele romane, care torc, deapănă și în cele din urmă taie firul vieții. Fusul este, ca atare, simbolul timpului care se scurge inexorabil, al mișcării perpetue, al ciclului neîntrerupt al nașterii și al morții. Firul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de modă, ocupație condamnabilă cu câțiva ani în urmă. Bântuit de individualism, „originalitate” și încăpățânare, Măgureanu propune pentru producția de serie a fabricii de textile un model de rochie ca o varză înflorită, de care râd muncitoarele textiliste. Prietena lui, țesătoarea Ileana (element sănătos), îi cere să termine cu prostiile „creative”. Dinu face pe șeful, nu ține seama de nimic. Pe răspunderea lui, se fabrică rochii pe care nu le cumpără nimeni. „Artistul” are un adevărat coșmar diurn, cu nenumărate femei
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
un adevărat coșmar diurn, cu nenumărate femei îmbrăcate în „colecția” lui jalnică. În fine, „i se ia ceața de pe ochi” ! La expoziția de modă a întreprinderii, un model frumos schițat de el cândva și abandonat este prezentat și premiat. Ileana, țesătoarea, e autoarea manevrei prin care Măgureanu e salvat de sine însuși și luat de bărbat. Noutatea propagandistică, reluată apoi sistematic, constă în crearea unei feerice lumi paralele cu România reală. Film‑anestezie. Designul de modă este un domeniu prin excelență
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
ușor realizabil prin înființarea și la Brăila a unei filiale ANTREC. Susținem această idee bazându-ne pe următoarele argumente: - bogăția valorilor autentice ale etnografiei și artei populare oferite de o serie de sate brăilene: Corbu Vechi (împletituri de nuiele), Gropeni (țesătoare de marame), Gulianca (împletituri din stuf). - importantul potențial balneo-terapeutic oferit de o serie de lacuri sărate din județ, unele deja recunoscute la nivel național (Lacu Sărat Brăila), altele propuse pentru amenajare (Lacu Iazu din comuna Movila Miresii etc). Concluzii Cu
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC ?I AGROTURISTIC AL JUDE?ULUI BR?ILA DIN PERSPECTIVA DEZVOLT?RII REGIONALE DURABILE by Nina HANCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/83102_a_84427]
-
și aceasta chiar de la primii pași făcuți În capitală. (Ă). Printre titlurile care-i vor opri privirea se vor afla și câteva din cele ale colecțiilor populare de nuvele lansate de Editura Scânteia sau de Editura pentru literatură și artă: Țesătoarea, Cărămidarii, Andrei Buda merge la școala de cadre, S-a spart satul, Dușmănie. (Ă). Muncitorul este pus la locul ce i se cuvine, la rangul de erou central al desfășurării epice, și odată cu aceasta, o lume nouă de preocupări, de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a ridicat numai nivelul ideologic al lui Andrei Buda, ci l-a schimbat structural (Ă). Dacă În Andrei Buda merge la școala de cadre procesul de creștere al omului este urmărit mai ales În structura sufletească a unui individ, În Țesătoarea, nuvelă scrisă tot de Petre Dragoș În colaborare cu N. Câmpeanu, schimbarea este urmărită pe un plan colectiv, În grupul de muncitoare ale unei fabrici. Și aici se ajunge la „ceva nou”: muncitoarele Înlătură coaja rutinei de fiecare zi și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să citești titlurile poeziilor din reviste sau cuprinsul acestora pentru a avea imaginea vie și cuprinzătoare a imediatului, dar și nomenclatorul poeților de serviciu. Să Începem cu Viața românească: În nr. 3: Balada fetei de la Poarta Albă (Cezar Drăgoi)• Cântecul țesătoarei (Suzana Delciu)• Odă ciocanului, Portret de atelier, La moartea unui tovarăș (Cristian Sârbu)• Politehnica muncitorească, La verificare, Suim cu toți (Veronica Porumbacu)• Eleva Ana luptă pentru pace (Valeriu Moisescu, În nr. 4)• Cum a semnat sondorul Popa (Cicerone Theodorescu, În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ocupații - industria textilă, munca domestică - au fost puternic feminizate pentru multe decenii. Dar, după război, șansele de angajare În ambele sectoare s-au diminuat substanțial. Forța de muncă feminină nu mai consta În femei singure care lucrau ca servitoare sau țesătoare, ci era formată tot mai mult din femei mature (adesea măritate) angajate În magazine sau birouri și din exponente ale anumitor profesii prost plătite, În special asistente medicale sau profesoare. În 1961, o treime din forța de muncă ocupată din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despărțirii nu-și mai au sensul. În Rampa din 14 aprilie 1912 este reprodus un panou decorativ de Verona, Ursitoarele și omul, cu un mic text însoțitor care să dezlege alegoria. În folclorul românesc, Ursitoarele reprezintă echivalentul Parcelor, cele trei țesătoare mitologice care țes firul destinului, "ursita". Femeia din fund reprezintă nașterea, care toarce firul vieței. Alături, la stânga, femeia care descurcă firele, e iubirea care încântă și dă iluzii. Astfel omul legat de pomul vieții își uită amarurile și iubește viața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu poate fi ignorată. In pastelurile lui V. Alecsandri găsim o ilustrare imagistică a tututror anotimpurilor, probabil că poetul și-a proiectat o asemenea viziune. Și primăvara („Oaspeții primăverii”, „Cocoarele”) și vara („Concertul În luncă”, „Secerisul”, „Cositul”) și toamna („Toamna țesătoare”) Își găsesc imaginile specifice, dar iarna este un anotimp „fascinant” (poate indus de o anumită stare maladivă?). Coșbuc nu detestă iarna, dar pe V. Alecsandri Îl Înfioară. De aceea iarna pleacă În călătorie, În lumea soarelui. Pastelul „Iarna”, apărut În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]