216 matches
-
puteam sta foarte bine acolo, ba chiar, la nevoie, ar mai fi încăput încă o fetiță. Izbindu-se de pereții lucioși, brăzdați ai țestei ,fiecare cuvânt suna mai aspru, mai concret, aproape material. Țin minte că, la un moment dat, țigăncușa se întrebase: "Dă ce dracu n-avem și noi acilea niște savarine, mamă ce le-am mai hali...", iar cuvântul "savarine", polarizat de ecourile pereților de os, s-a îngroșat într-atît, încît în fața noastră, a fiecăreia, s-a închegat forma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți rotunde de arătător, surcele din fostul scaun de la catedră, până am ridicat în mijlocul sălii un morman de gunoaie, căruia țigăncușa i-a dat foc cu chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre erau acuma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă, frumoasă, mă făceau s-o compar în gând, amuzat, cu o țigăncușe. Ce a fost atunci, mi-e peste putință să povestesc aici. Aste trei femei, găsindu-se laolaltă în fața noastră, se strânseră una lângă alta, cu aceeași panică în ochi, și inginerul încercă zadarnic să le încurajeze, să le facă să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
neagră! E roză. Rubicondă. După șapte lansări în trei zile, după sufocări, eviscerări, răscoliri, pietinări, jigniri, adorări și vampirizări, observ că mă simt ca bătrânul boier jucat de Giugaru în nuș’ce film cu haiduci și care, asaltat de-o țigăncușă nurlie (fo coasa pereche, pe ecran, a lui Jean Constantin), exclamă cu frenetică uluire: „Simțăsc! Simțăsc!“ După ce-n mai multe rânduri am jurat (of: „Never say never!“) că nu mai calc pe la vreo lansare-n târg, iată-mă acum hipnotizat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stăteam față în față cu prietena mea, Mierla, cea despre care am și scris, într-o altă carte a mea („întâmplări la apa Corrèze”). Am răsuflat ușurat și am intrat din nou în dialog cu prietena mea. - Oho! Bună seara, țigăncușo! Te rog să mă ierți, dar eram cufundat în gânduri și m-ai cam luat prin surprindere... - Dar nu face nimic, domnule, eu vă înțeleg îngândurarea și trebuie să vă declar că chiar mă bucur. Mă bucur, vreau să spun
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
castel nu e decât o legendă. E drept, foarte frumoasă. - Adică vreți să spuneți că noi nu știm adevărul despre numele acelui castel, domnule? îl știm foarte bine, dar aceasta nu ne deranjează deloc. Dimpotrivă... - Mă bucur să aud așa ceva, țigăncușo. De altfel și eu știu câte ceva despre generozitatea voastră. Voi nu suferiți de boala orgoliului, așa cum se întâmplă în cazul altor viețuitoare, cu pretenții mult mai mari, dar nu întotdeauna justificate. - Mi se pare că sunteți cam aspru cu semenii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
buza unei stânci. Dedesubtul ei se afla staulul oilor, al vitelor, al cailor. Căldura degajată de animale, dar și de bălegarul acestora, urca și încălzea tavanul staulului, care era podeaua casei de locuit. Ce este așa de complicat?!... - Să știi, țigăncușo, că și mie îmi place foarte mult legenda legată de numele Les Tours de Merle. - Mă bucur să aud asta, domnule, din gura unui om care vine dintr-o țară în care am auzit că circulă foarte multe și frumoase
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
care s-au întemeiat tot prin secolul al XIV-lea? - Da, domnule, dar, din câte am putut eu să aflu trăgând cu urechea la spusele oamenilor, multe întâmplări din istoria Franței se aseamănă cu cele din istoria României. - Fără îndoială, țigăncușo, nu degeaba s-au scris și multe cărți despre asemenea lucruri. Una din aceste cărți a fost scrisă de marele istoric român Nicolae Iorga și se referă chiar la relațiile dintre francezi și români dintr-un anume timp istoric. „Histoire
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
sunt ceva mai complicate. - Dacă s-ar putea, tare aș vrea să pătrund și eu această taină. - Nu-mi va fi prea ușor, dar dumneavoastră, domnule, am să vă dezvălui taina... cum am auzit că o numiți. - Eu nu insist, țigăncușo, dar mi se pare - e mai curând o bănuială - că povestea ta e una deosebită. - Eu, domnule, nu sunt chiar o mierlă oarecare. Nu vreau să credeți cumva că mă laud, dar eu sunt, ca să spun așa, un fel de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
mă întind la taifas chiar cu oricine îmi apare în cale. - Să înțeleg că eu sunt un privilegiat?... Se poate spune și așa. Dar am băgat de seamă că dumneavoastră sunteți om bun. Iubiți păsările. - Dar de unde ai tras tu, țigăncușo, această concluzie? - V-am auzit de mai multe ori cum o certați pe pisica Manuche, pentru că tot pândea surate de-ale mele. - Așa este. Manuche e o strechietă cam crudă. Pândește și înhață orice: șopârle, șoricei, păsărele. în rest
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
ei nerușinați. Lică îi întoarse privirea, apoi cată cu milă spre cellalt. Era, în adevăr, un biet coconaș galben ca de ceară, cu gene roșii și cu ochii pătați. Purta o bărbiță blondă, ascuțită, cu fire veștede. Ea era o țigăncușă uscată ca un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păunea în vestonul său subțire, resimțea invariabil una din acele porniri amoroase pe care obicinuia a le rezolva repede și care, astfel, nu turburau cu nimic buna lui stare fizică și morală. Azi totuși Lică nu putea urmări dog-cdrt-nl cu țigăncușă. Acest lucru adusese oarecari perturbări în igiena lui. Vru să pornească spre duduia Mari, dar după câțiva pași se întoarse. Soluția asta foarte bună nu-1 satisfăcea. Erau semne îngrijorătoare ale unei predispoziții spre complicații sentimentale. Cea dintâi complicație era că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
laț și independența femeiei îl plictisea. Era deprins cu prietene mai servile. Dacă Ada ar fi fost prea departe prin fire de acele femei, nici nu s-ar fi apropiat de dânsa. N-avea aspirații rafinate; văzuse însă bine că țigăncușa era de înțeles. între dânsa și celelalte amante nu era o deosebire de castă, ci numai de clasă. De la înălțimea dogr-cart-ului cu toate safirele de pe degete, cu tot luxul, o recunoscuse ca fiind ,,d-a iui". Până la urmă și el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ziua când Marcian va consimți formal, cum avea Ada să-1 introducă în casa Drăgăneștilor și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de Ada aducea incomodități noului amor. Era o iubire mereu pe apucate, pe furiș, o iubire de lachei prin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
altminteri. Va trebui să se mulțumească deocamdată cu ce i se oferise aici, la hotel. A prins o căruță până la mănăstirea de călugărițe de la Pasărea. De-acolo a fost trimis la călugării de la Cernica, la vreo zece kilometri distanță. O țigăncușă frumoasă, cu o privire îmbufnată și verde, care spera să ciupească de la el vreun bănuț, auzind încotro e îndrumat, a întrebat-o pe maica stareță, cu ochii sclipind de mirare: „Valeu, da’ de ce stați voi acilea și bărbații voștri la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era o știre de senzație. Murea de curiozitate, dar Roger se Îndrepta spre ele. — Kitty, hai să continuăm discuția asta interesantă altă dată. Dă-mi numărul tău de telefon. Chiar Îmi placi. Mi s-ar părea grozav să fim prietene, țigăncușo! Kitty Îi Întinse o carte de vizită și zâmbi. De Îndată ce Desert Rose se Îndepărtă, Roger o trase pe Kitty deoparte. — Cum ți se pare? — Mi s-a părut puțin ciudată la Început, dar a sfârșit prin a mă cuceri. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
săptămâna trecută la petrecerea lui Roger pentru strângerea de fonduri. Te rog, ridică receptorul dacă ești acasă! Este foarte, foarte important! se auzi vocea femeii strigând disperată la telefon. Trebuie neapărat să răspunzi acum, e În interesul tău! Ridică receptorul, țigăncușă afurisită! Kitty alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce? exclamă. Interesant! Ascultă un minut, mijindu-și ochii În Întuneric spre luminile unui avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească în râs, închipuindu-l pe „istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță la întrebarea porcoasă. Deveni dintr-o dată grav. Mai mușcă din plăcintă. - Adică, urmă Goncea firul unui gând numai de el știut, să discutăm, coane, de ce am venit eu acuma aicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vindeau mărunțișuri de tot felul (articole de mercerie), găzarii și alții. Un evreu bătrân și bolnav - moș Avram -, umbla cu o căruță trasă de un cal cu un butoi cu petrol și o putină cu păcură. Mai existau lustragii și țigăncușe care vindeau flori, porumb fiert sau copt la grătar și floricele de porumb. Pe lângă toți acești ambulanți, existau și mici meseriași sau lucrători necalificați, tăietori de lemne, spoitori de cazane, albii și tingiri, reperatori de pingele și opinci, meșteri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
femeia după care suspină poetul e o blondă cu ochi albaștri, în seara de dinaintea plecării la Berlin Natalița "își face loc pe genunchii lui" iar "gura roșie" îi caută "sfârcul urechii, până ce i-l prinse într-o mușcătură aprigă". Aceeași țigăncușă, "luându-i degetul cel mic, i-l duse la gură și i-l mușcă până la sânge", ceea ce-l făcu să simtă "o ușoară silă" față de "realitatea" amorului: "De ce o fi mușcând așa? se tot gândea el. În dragoste era deprins
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eu minte, încă de pe vremea Ancuței celei de demult, am luat obicei să întemeiem sfaturi și să ne îndeletnicim cu vin din Țara-de-Jos". Fântâna dintre plopi Fântâna dintre plopi este o idilă dintre Neculai Isac, un căpitan de mazili, și țigăncușa Marga. Protagonistul avea "obrazul smad cu mustăcioară tunsă și barbă rotunjită, cu nas vulturesc și sprâncene întunecoase", iar ochiul drept stătea "stâns și închis". După ce îl cinsti cu o ulcică de vin nou, comisul Ioniță îl roagă să povestească "întâmplarea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
unei gârle o "liotă de țigani" care voiau să prindă pește. Printre ei era și o "fetișcană de optsprezece ani", cu fustă roșie, Marga, pe care țiganii au certat-o deoarece se uita țintă la tânărul străin. Neculai, tulburat de țigăncușă, le-a aruncat fiecăruia un bănuț de argint și a pornit mai departe. A doua zi, țigăncușa îl aștepta la "fântâna dintre plopi" ca să-i mulțumească pentru bănuțul de argint, cu care își cumpărase ciuboțele. După ce și-a rezolvat treburile
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de optsprezece ani", cu fustă roșie, Marga, pe care țiganii au certat-o deoarece se uita țintă la tânărul străin. Neculai, tulburat de țigăncușă, le-a aruncat fiecăruia un bănuț de argint și a pornit mai departe. A doua zi, țigăncușa îl aștepta la "fântâna dintre plopi" ca să-i mulțumească pentru bănuțul de argint, cu care își cumpărase ciuboțele. După ce și-a rezolvat treburile, Neculai a revenit la "fântâna dintre plopi", unde îl aștepta țiganca frumoasă, căreia i-a promis "o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
banii. Ea îl rugă să fugă, înțelegând că țiganii și-au dat seama de trădare. În întunericul nopții a avut loc un conflict care s-a terminat tragic: un țigan ucis cu pistolul, Neculai Isac a rămas fără un ochi, țigăncușa a fost înjunghiată și aruncată în fântână... Ascultătorii au rămas "tăcuți și mâhniți", imaginându-și fântâna care nu mai exista, iar Neculai Isac cu ochiul "cel viu, mare și neguros, privea țintă în jos, în neagra fântână a trecutului". Neculai
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
veselie și nimeni dintre noi nu se gândea că pleacă la o treabă serioasă cum ar fi armata. La poartă erau doi gradați blânzi și buni, precum primise ordin să se poarte. Și așa blânzi cum erau, au scăpat o țigăncușă de oraș, frumoasă foc, s-a strecurt pur și simplu pe sub brațul unuia dintre gradați și a „zburat” direct în brațele largi ale unui „coleg”, oacheș și el. Atunci nu s-a mai putut face nimic și poarta cea mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]