189 matches
-
mi se mai zicea într-o vreme dom' profesor, dar cam cu îndoială: prea sânt pletos, prea sânt numai în blugi. Acum nu mi se mai zice în nici un fel. Când ieși din bloc, dacă o iei la stânga, intri în țigănie. Nada Florilor e împărțită strict în două: jumătate românească, jumătate țigănească. De la prima intersecție încolo nu mai sânt decât țigani. Viața lor are loc în aer liber. Toți sânt afară serile. Stau în fund pe treptele blocurilor și vorbesc la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o țigancă vinde semințe. Fetele tinere, în papuci, fardate și cu părul 32 nespălat, stau și ele jos, pe borduri, și vorbesc la fel ca toți ceilalți: nu există frază fără erudite aluzii la opera lui Kraft-Ebbing. Când trec prin țigănie îmi arunc mereu privirea în casele lor, prin ferestre. Mai toate tavanele sânt cu țurțuri lungi de mai bine de-o palmă, ca-n peșteri. Răpirea din serai sau Cina cea de taină nu lipsesc de pe pereți. Pe rafturile bibliotecilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o vreme așa, cu tencuiala stacojie ningând peste ei de pe pereți, până cineva s-a-ndurat să revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei, stradă curbă, periculos de traversat, dincolo de care se află alte țigănii, între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
revopsească totul în culori aproape 33 acceptabile. Acum fetițele lor cu funde roșii în cozi bat mingea în singuratice curți interioare. Dacă treci și de țigănie, ieși în Teiul Doamnei, stradă curbă, periculos de traversat, dincolo de care se află alte țigănii, între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că nebunia, desfrâul, abjecția, țigănia, mitocănia sânt deopotrivă de-o parte și de alta a ecranului. Ieșind din sală, le va recunoaște mai limpede la cozi, în blocurile muncitorești cu lăzi de gunoi puțind de la o poștă, în tramvaie, în școli și mai ales în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în școli și mai ales în sine însuși. în filmul lui Pintilie, Caragiale trece prin Mateiu, pivnița din prima secvență (de altfel totul pare filmat sub pămînt) este o aluzie la adevărații Arnoteni, noblețea decăzută a acestora prăbușindu-se în țigănia cea mai frustă: o văgăună (a sufletului) unde se joacă în orăcăieli de danci conțină, unde pe cuptor zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
stacojie, iar alta cu un lichid sidefiu, alb scânteietor. Le așeză pe macrameurile de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
număr de cod LX 1419050149CH (iată, i-am învățat și numărul pe de rost). Incă o scrisoare trimisă din Elveția, pierdută în România. Am ajuns în punctul nodal al Poștei Române, centrul de triere a corespondenței internaționale din Giulești - o țigănie cumplită în acel cartier, cocioabe și maghernițe la fel ca în romanele lui Eugen Barbu. Pacientul administrativ, reclamantul vorbește pe o gaură practicată în geamul biroului, la fel de mare cât pumnul de aur al lui Leonard Doroftei. Telefonul de interior nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
din realitatea pozitivă în care trăiește minoritatea rromă și de aceea am considerat că ar fi benefică vizita la ,,un proiect Phare“. Ostilitatea liderilor țiganilor l-a împiedicat pe francez să își materializeze bunele intenții. Pe scurt, a ieșit o țigănie, iar intenția mea i s-a părut unui lider țigan frecție. I-am explicat francezului înțelesul acestui cuvânt și el a dat cu amărăciune din cap. Tocmai asistase la o țigănie. Pe de altă parte, am fost mulțumit că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
își materializeze bunele intenții. Pe scurt, a ieșit o țigănie, iar intenția mea i s-a părut unui lider țigan frecție. I-am explicat francezului înțelesul acestui cuvânt și el a dat cu amărăciune din cap. Tocmai asistase la o țigănie. Pe de altă parte, am fost mulțumit că a descoperit el însuși marile limite pe care le are comunitatea țigănească din România. În Logan mă întreba candid: „Cum se spune țigan sau rrom?“ - am profitat să mă răzbun pe cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Vladia parcă, unde Caraiman va fi atins la cea mai sensibilă coardă a sufletului său orgoliul. I se va arăta că nu e chemat să domnească peste o țară în dezordine, într-o "democrație" aiurită, în Balcani (!), unde se întinde țigănia și anarhia, ci peste un regat al ordinii, al credinței, al devotamentului. Toată lumea în uniformă și toți într-o aliniere perfectă. Ca la masa de exerciții tactice, Caraiman e totuși un prusac și sîngele apă nu se face. Uniforme, fanfare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fioroși pe obrazul întunecat. Da’ dacă te-oi azvârli pe drumuri, ha? Dacă oi lua un par și-oi începe? Dacă ți-oi spune: Ieși! să nu te mai văd, soi rău! Du-te și-ți fă plodu-n sărăcie, în țigănie... Ha? — Lasă-mă, ori bate-mă, ori alungă-mă... Ai să răspunzi odată înaintea lui Dumnezeu de toate... Stau eu și mă gândesc că am făcut o greșală, dar destulă pedeapsă îndur ș-am să mai îndur... De ce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cămașă, își ridică fustele, iti fură portofelul. Fac focul în fața la Nôtre-Dame și pun pirostriile pe Champs-Elysées. Iar dacă încearcă să intervină vreun polițist, este stropit cu un jet de lapte țâșnit din tata de piranda” „Se încheie, așadar, o țigănie care s-a întins pe două luni, stricând vară națiunii române. Sigur că vor începe alte și alte țiganii, dar e greu de crezut că în viitorul apropiat va mai fi loc pentru una atât de mare”. În urma unei plângeri
Grigore Cartianu și Adevărul, sancționați pentru discriminare () [Corola-journal/Journalistic/80473_a_81798]
-
lui pedagogică după cum se va vedea. Drăcuia. Fir-ar al dracului! Și pe urmă a început să și înjure. Înjura: pe mă-sa și pe tat-său. Pe urmă vocabularul i s-a nuanțat cu adjective care priveau prostia, înapoierea, țigănia, dar totdeauna la alții și mult prea târziu, abia la bătrânețe, le-a descoperit și la el. Prostu ăla de dă în gropi! Chioru ăla care am auzit că, dă tâmpit ce e, se bate singur, crezând c-o bate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și) sud-americanul cu profil incas și ochi mongoloizi. Acum prin „romanic“ se va înțelege rom, boemian, romantic, ergo... sânge de țigan! Ceea ce va fi un mare atu pentru această țară, cu steag în culorile primare și nume amintind de Romany (țigănie). Vom fi șucari și bengoși! Se vor înghesui turistele nordice să ne admire bronzul nativ și vom suferi care din noi nu-l avem... Se vor împotrivi la început destui, cam aceiași care au acceptat greu să-l vindem pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
ediție când organizatorii o rup cu tradiția și invită o țară să facă program artistic la Veneția. Cei mai mulți care mă întreabă cum a fost nu mai așteaptă să le și răspund: „Am văzut și eu la televizor, a fost multă țigănie“. Prima dată nu înțeleg la ce se referă și iau cuvântul în sensul lui de „gălăgie, hărmălaie“. „Da, normal că a fost, erau mii de oameni acolo.“ „Nu, dar am văzut la televizor că au dus acolo mulți țigani să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
fie făcuți la așternut, nu printre straturile cu flori sau printre urzicile din dosul șurii. Cică abia atunci Ioana i-a întors spatele lui al Ilariei și s-a măritat, știi dumneata, cu al doilea dintre feciorii bogătanului Olar de la Țigănie. Mamă, că bine i-a mai făcut! Întocmai de parcă m-ar fi întrebat pe mine! Că Ilaria pe Vasile al ei nu tot de fată l-a zămislit? Că parcă de ce îi zice al Ilariei și nu al lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
subliniat cu încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să mănânce muflonul ... - Să mănânce ce? o invit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce le făcuse, dar l-au găsit spânzurat cu pistoalele în mână. În noaptea aia tot cătunul nu fusese acasă. Cu mic cu mare ziceau că se duseseră peste deal, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te iert... La sfârșitul cu să te bat și să te iert, toți râd, e o romanță de mahala, o știu foarte bine, au lălăit-o de multe ori, îi trezește din melancolii. Vocea Maestrului e parcă de-acolo, din țigănie, Dumnezeule, mare actor!, cum de poate face așa de autentic pe nefericitul ăla de mahala? — Cânți foarte bine, complimenteză a nu știu câta oară Căpșuna, i-ar plăcea să-l aibă partener într-o piesă, să joci cu Maestrul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu mai este nici ea, au demolat-o ca să construiască alte blocuri, În care vor locui copii mai favorizați În felul acesta decât ei. Cine știe unde au ajuns frații Holeră, În ce cămin de nefamiliști, În ce văgăună din Simileasca, În țigănie. Și nici casa babei Didina, care v-a primit pe toți În noaptea cutremurului din ’77, ca să dormiți la adăpost, să nu cunoașteți frica de moarte, nu mai e. Și nici casa derbedeului ăla de Vijulan nu mai e, care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fi jertfa vieței noastre pentru revoluție sau dictatură. Cu elementele actuale, prin voința Regelui, prestigiul acestei țări nu se va putea căpăta decît prin monarhie și, in extremis, prin dictatură. Încrederea în conducerea lui va însemna renunțarea la critica și țigănia parlamentară. Valorile se vor strînge în jurul Celui care conduce prin exemplu, fără multă vorbă. Numai viața de stat puternic concentrată în mîinile suveranului și niciodată în sistem lege sau program de partid va determina noul ritm al regenerării naționale. Sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să nu mai plec, să rămân cu ei. Se jura, când am luat-o totuși spre ieșire, că face el repertoriul Învierii, „cu toate troparili, coane, pă toate le știu, că nașu’ a fost popa ăl dă la noi din țigănie și m-a luat candelar la el, să-mi dea meserie, da’ nu mi-a mers, nu profesez tămâia, îmi dă baldiseli și leșinare, io le am cu muzica la client, zău, ce vă mai deranjați la metloporie, la-nghesuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la Matache. — Lasă, că oricum era o mizerie pe Buzeștiul ăsta !... Și casele erau vai de capul lor, terminate, ce mai ! Trebuia făcut oricum curat..., comentează prietena ei. — Păcat de clădirea aia de pe colț, da’ era și aia tare neîngrijită. Țigănie, ce mai, ca-n tot Bucureștiul ! Mizerie, curățenie, îngrijit... Această viziune urbanistică de gospodine îmi trezește amintiri, îmi evocă alte scene și păreri similare... Nimic nu rezumă mai bine românitatea domestică decît îngrijitul. Cel puțin aceasta este concluzia unui antropolog
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ani, ai? Până la urmă amândoi ajunseră la concluzia că unul așa, mai În vârstă și care n-are nici o legătură de rudenie cu ceilalți este un anume moș Anton, dar care stă tocmai În cealaltă parte a comunei, adică În țigănie, În partea numită Mailaua, stă singur acolo, și-a pus el pomi În curte, corcoduși, pruni, nu e de pe aici, e venit de pe undeva, n-are femeie, n-are cățel, n-are purcel. În timp ce Costel Înșira toate astea și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]