224 matches
-
făcut totuși un pas spre ea, întinzându-i felia de pâine și spunându-i că e cu magiun de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a aplecat, dând să adune cu mătura grămăjoara de gunoi în care călcasem și zicându-mi încă o dată să am grijă, și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se făcuse alb ca varul, și știam c-ar trebui s-o rupem la fugă, dar m-au apucat crampele la stomac, de nu puteam să fac nici o mișcare, nu s-au mișcat nici ceilalți, stăteam toți patru în fața barăcii, țintuiți locului, și atunci am văzut cum de sub roțile mari ale barăcii se ivește mâna unui schelet, Csabi a strigat, Doamneajută, s-a zis cu noi, iar mâna a început să tatoneze pământul din jur, am vrut să strig și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se aude tropot de cai. Nu există absolut nimic care să facă notă discordantă. Totul e calm și blând și pare că există aici de sute de ani. — Samantha ? Nathaniel a observat, în cele din urmă, că am rămas ca țintuită locului. — Îmi cer scuze. Mă grăbesc să-l ajung din urmă. E un loc incredibil de frumos ! Nici nu mi-am dat seama până acum. — E drăguț. Simt în tonul lui o urmă de mândrie. Cam plin de turiști, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Se târăște cu coatele și cu genunchii și are gura plină de apă... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: El e! Omul ucis de Grubi! Îl caută pe Grubi. IOANA: Grubi și-a ucis fratele. Omul acela era fratele lui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Țintuit.): Cum? Cum? IOANA: Da, da... într-o noapte Grubi a visat că-și ucide fratele, pentru că fratele său se scula noaptea și călătorea prin ploaie. Iar a doua zi Grubi l-a pândit pe fratele său și a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Zburdalnica lor ceată Străluce de departe În haine poleite: Dulămi cu flori de aur la pept Împodobite Și-ncinse cu paftale de peatră nestimată. Ciapce purtînd un vultur și pene la mijloc, Încălțăminte roșii de pele de Maroc, Și frîie țintuite, și argintate șele, Și armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie a acestei intime țări imaginare pentru a vedea altă formă de spectacol și, În fond, un alt mod de a imagina natura. Atributele se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
călătorit pe nori ca o zeiță binecuvăntată de dragoste, dar norii mei s-au transformat într-o exercițiu împotriva căderii 133 ploaie amară. Și am căzut cu ei pănă cănd iata-mă aici, în pămănt cu ploaia, sunt înghețată și țintuită ca într-un mormănt. Mi-e frig” Semnătura din colțul paginii îl ucise - C r i s t i n a. Procesul ce a urmat se poate numi: Moartea unui înger sau Învierea unui om. Shakespeare ar spune: Cum vă
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
dată când cădea în depresie, începu un soi de joc: proiecta în afara sa un alt Tommaso cu care stătea de vorbă, se contrazicea, se certa. "Convorbiri cu mortul", le numea, iar mortul nu era niciodată proiecția sa, ci sinele propriu țintuit și ferm în figura și greutatea sa de om. În celula de vizavi era un bărbat care de obicei nu era predispus la conversații. Doar în unele zile devenea vorbăreț și își dădea drumul povestindu-și istoria, nicicând aceeași și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
le constructive către începutul ei”, funcție de inventivitatea receptorului, altă variantă ar deveni: „aveam timp berechet priveam un ceas chiar priveam ceasul acela țintuit de perete distrugându-se...” Sau: „aveam timp berechet stăteam și chiar priveam eu și îngerul meu păzitor țintuit de perete până privirea deveni o rază ...” Ori: „stăteam și priveam un ceas eu și îngerul meu păzitor ceasul acela până privirea deveni o rază distrugându-se...” Sau: „priveam un ceas aveam timp berechet ceasul acela chiar priveam distrugându-se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
privirea deveni o rază distrugându-se...” Sau: „priveam un ceas aveam timp berechet ceasul acela chiar priveam distrugându-se țintuit de perete...” Ori: „stăteam și aveam timp berechet eu și îngerul meu păzitor chiar priveam până privirea deveni o rază țintuit de perete ...” Sau: „priveam un ceas stăteam și ceasul acela eu și îngerul meu păzitor distrugându-se până privirea deveni o rază...” Și altfel permutarea sintagmatică în zig-zag pe textul matrice începând din stânga sus: „aveam timp berechet eu și îngerul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
zag cu trecere din dreapta jos: „și muream de pe ziduri perverse pășeam în ta ină deodată și izbucniră și tot el arată locul și frânturile de timp...” În zig-zag cu începere din dreapta sus: „priveam un ceas eu și îngerul meu păzitor țintuit de perete în jurul ei în mii de bucăți așa parcă oare s ă mă pot salva ziceam...” Și în cascadă, cu începere din mijloc sus: „stăteam și chiar priveam ceasul acela până privirea deveni o rază și distrugând oh ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rază și distrugând oh ce f aci i-am zis...” Și, în fine, altă variantă, cu începere din s tâng a: „aveam timp berechet chiar priveam eu și îngerul meu păzitor ceasul acela distrugându-se până privirea deveni o rază țintuit de perete...” Iar la finalul realizării experimentului, poe tul adaugă: „în acest fel dintr un singur cvadropoem putându se scrie o carte...” Prima ediție a Cvadropoemelor a fost primită cu interes și repede epuizată din librării. La cinci ani a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
deoarece zilele au trecut una după alta și el a rămas tot la locul său, în mijlocul pânzei sale, parcă din ce în ce mai sfrijit și din ce în ce mai trist. Doar picioarele parcă i s-au mai lungit. Oare ce gânduri de mai bine îl țin țintuit acolo și mai ales, tare aș vrea să știu ce speranțe îl mai țin în viață fiindcă în afară de aer, nu are nimic de mâncat. De ce am scris despre el? Tocmai pentru că situația lui, seamănă al naibii de bine cu situația actuală a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vorba de un prinț arab sau prusac rămas fără tron, însă cu timpul s-a convins că exista un cineva și că acel cineva din spatele farurilor îl cerceta cu minuțiozitate. Luminat din cap până în picioare, se simțea ca un gândac țintuit viu cu un bold de un elev neglijent într-un insectar improvizat sau ca un simplu microb, sub lupa unui cercetător prea băgăreț sau prea insistent. Situații asemănătoare a mai întâlnit în romane și filme polițiste, când intrau în scenă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și să apropie astfel actorul de statuie. Teatrul poate fi salvat numai apelând la marionetele inanimate, veritabile echivalente ale statuilor sacre. Potrivit unui text din 1908, „Marioneta, domnilor!”1, locurile unde aceasta poate fi întâlnită sunt catedrala - aici o găsim țintuită pe cruce (Christos, ca reprezentare a marionetei sacre, deoarece este în același timp om și divinitate, figură a interstițiului, a umanului și, totodată, a non-umanului) - și templul din Extremul Orient - aici pentru că „joacă într-o piesă mai puțin tragică, așezată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a stilului, a ritmului de viață, a ambianței....! Orice primenire e bine venită... o mobilă nouă... o perdea... o haină... un covor... care, oricît ar părea de neînsemnate, au rostul lor, reface, consolidează. Credeți-mă! (cei doi l-au ascultat țintuiți, fascinați parcă; se privesc unul pe altul, adevărul la care ajunseseră pare clătinat; El n plusează) Ascultați-mă, ați trecut printr-un moment greu, dar există șansa de a fi depășit. N-are rost să gîndiți altfel. (după o mică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fost condamnat la moarte: Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, Nu pentru pătule, nu pentru pogoane, Ci pentru văzduhul tău liber de mâine, Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, Pentru cântecul tău țintuit în piroane, Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri, Ridică- te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Neculai Chițu a făcut și el câțiva ani de pușcărie, nu și-a mai putut continua studiile și a lucrat apoi pe unde a putut
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
obiectiv fotografic, închide tabloul hibernal, lăsând doar sunetele unei litanii straniu intonate de protagonist să răsune, mai departe, în urechile tulburate ale martorilor: "Zdrobit de luptă și de gânduri, omul se așeză încet pe pat și privi lung asupra celui țintuit jos, care cânta-nainte, legănându-și încet capul, pe mersul cântecului, când într-o parte, când într-alta". În vreme de război rămâne o nuvelă exemplară atât prin tehnica expunerii, cât și prin explorarea terifiantă a demonilor ce asaltează o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Cum s-a schimbat spectatorul de film în ultimii 30 de ani? În ultimii 20-30 de ani s-a produs o schimbare fundamentală: vizionarea clasică se făcea în săli de cinema, erai prizonierul lor. Se stingea lumina și spectatorul rămânea țintuit pe scaun, în întuneric. Erai obligat de bunul simț să vezi filmul până la capăt. Apărea o relație specială cu personajele de pe ecran. Scenaristul și regizorul aveau timp să-și dozeze anumite efecte și sensuri ale povestirii într-o narațiune bine
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
să se vadă prin deschizătura răsfrîntă a mînecii niște încheieturi roșii, deprinse să fie goale. Pulpele, în ciorapi albaștri, îi ieșeau din niște pantaloni gălbui, întinși prea tare de bretele. Era încălțat cu niște bocanci grei, prost văcsuiți, cu tălpile țintuite. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 După cum putem observa, se trece de la părul personajului la umerii săi fără a se spune ceva despre chipul său. Prin asimilarea nivelului 2 și a poziției remei proprii, acest element care lipsește este reintrodus
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
primiți de domn și care intraseră între timp în cameră. Ștefan scoase capul pe ușa dormitorului voievodului rostind numele lui Selin pașa și al celui de-al doilea postelnic. Intrară. Odaia era scăldată în lumină. Un pas și Selin rămase țintuit. Fața domnitorului albă și desumflată își arăta noblețea trăsăturilor. Doar nasul mai păstra puțină roșeață fără să fie însă deformat de boală. Barba căruntă netezită revenise la forma elegantă. Doar pe frunte, o dâră roșie maronie, subțire ca urma unei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zece oameni și doisprezece lilieci uriași. Mihail și Gabriel au tras instantaneu în cap și inimă. Oameni și lilieci. Toți erau vampiri. Liliecii au fost arși. Cenușa rezultată a fost îngropată adânc în pământ. -Transportați cadavrele vampirilor oameni în cimitir. Țintuiții cu țăruși bine ascuțiți. Bateți țărușii în trupurile gata de a învia. Preoților ajunși, prințul senior le spuse. -Sfințiile voastre, noi datoria ne-am făcut-o. Acum este rândul vostru. Preoții au început să slujească. Tămâie și aghiasmă. Cele douăzeci
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ani, eu vin tot de acolo, din satul copilăriei mele, cu șoseaua urcậnd grăbită printre dealurile lui ondulate, cu aer proaspăt suflat din vậrful muntelui, dar, dincolo de miresmele și prospețimea zărilor, vin din sufletul curat ca lacrima al acelor răzăși țintuiți de oasele de sub crucile străbunilor și legați de ei prin nevăzutele fibre ale veșniciei. - De unde sunt eu? Sunt de acolo, de peste munți și văi, dintre dealuri împădurite cu esențe tari de stejar și fag, din copilăria mea. - Ah! Mirosul fậnului
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
poșetă fără să gândească, fără să vadă nimic. Nu va mai iubi, nu va mai trăi, nu se va mai bucura, el era stăpânul, ea devenise sclava! Era golită de viață însă simți în continuare cum încă fibrila ascuns rămânând țintuită locului fără să răsufle, intuind iar cum își udă dedesubturile de naylon; organismul îi preluă lent o senzație ascunsă prin firmituri de repulsie care se mistuiau îndepărtat. Ah cât își ura trupul pe care-l admirase până acum! Restul drumului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el însuși, tot freamătul și întreaga lui frânare. Numai sângele nu și-l putu stăpâni... Roșeața îi biruise smoleala obrazului. Tâmplele îi băteau ca doua aripi țintuite. ...L-au lăsat într-un desiș, alungându-l de lângă ei.. Emoția îl cuprinse și pe Anton ca o contagiune subită... și, pierdut, a început să tremure pentru el. Anton, pădurarul, era un om tare... care trăia cu picioarele pe pământ
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]