388 matches
-
pentru a începe sângeroasa mea operațiune. Luai condeiul, dar singura frază care o putui produce pe hîrtie: "Clanț! cu toții, frați iubiți, faceți găuri unde știți". O oră întreagă m-am luptat cu greu, dar a fost în zadar. Mereu îmi țiuia prin cap: "Pentru cursa care costă zece bani, biletu-i alb, pentru cursa care costă douăzeci, biletu-i verde ș. a. m. d. " fără liniște și fără preget. Că nu mai putea fi vorba de lucru era lămurit. Deci desistai de la muncă ca să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ultimă instanță, lumi poetice: „Ies din cotloane și animalele nopții/ nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
îpe care n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața mea nici un compas care să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru cap și pentru corp. Fiecare poziție durează, de obicei, aproximativ cinci minute, cu posibilitatea de a ține mîinile mai mult, În cazul În care simțiți că Încă mai curge suficient Reiki (de exemplu, atunci cînd apar fierbințeală, răceală, furnicături, țiuit În urechi etc.), ceea ce ar sugera că zona respectivă are nevoie de mai multă energie. Unii Maeștri Reiki predau o structură ușor diferită a tratamentului, cu pînă la șase poziții ale mîinilor pentru cap și gît și pînă la 10
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pod, ca să-i ofere o sursă de delectare. Era un Zenith micuț, alb-negru, a cărui imagine avea tendința să se dea peste cap. Milton l-a pus pe o noptieră și s-a Întors la parter. Televizorul a rămas acolo, țiuind și licărind. Lefty Își potrivi pernele ca să se uite. Desdemona Încercă să-și vadă de treburile gospodărești, dar se pomeni că se uită și ea din ce În ce mai des la ecran. Mașinile Încă nu-i plăceau. Își astupa urechile ori de câte ori era pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
specie diferită. Era de parcă aveau glande odorifere sau marsupiu, de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar fi tremurat numai el, ce ți-ar fi fost? Dar toata suflarea și făptura de prin prejur îi țineau hangul...”), efecte creionate cu ajutorul personificărilor și hiperbolelor („..vântul gemea ca un nebun, copacii din pădure se văicărau, pietrele țipau, vreascurile țiuiau, și chiar lemnele de pe foc pocneau de ger”). Caracterizarea directă surprinde portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin ferestre sparte, prin uși țiuie vântul - Se pare că vrăjește și că-i auzi cuvântul - Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas; Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
S-V și ajunge în România adesea ca vânt uscat... Băltărețul. E vântul care bate dinspre baltă (miazăzi). El e umed și aduce ploaie. Bate în răstimpuri primăvara și toamna.” (Simion Mehedinți, George Vâlsan-Lecturi geografice ) „E în toiul secerișului. Satul țiuie a pustiu, ulițele goale așteaptă zadarnic: nici copiii nu mai ies să se joace în praful lor, răscolindu-l și pierzându-se în nourașii ce se ridică deși, grei, înecăcioși, luminați de soare. Afară e un zăduf arzător, și toată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cuvintele pe care ți le voi spune. 3. Să spui: "Ascultați Cuvîntul Domnului, împărați ai lui Iuda, și locuitori ai Ierusalimului! Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată, voi aduce peste locul acesta o nenorocire, care va face să țiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea. 4. Pentru că M-au părăsit, au spurcat locul acesta, au adus în el tămîie altor dumnezei, pe care nu-i cunoșteau nici ei, nici părinții lor, nici împărații lui Iuda, și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Își Întindea cu lăcomie ciocul ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și mi se părea mai Întuneric decît atunci cînd am avut luminile stinse. Am băgat În viteza a patra și am apăsat acceleratorul pînă la fund, dar mașina se mișca mai rău decît o căruță Împinsă cu mîna. Ceafa Îmi țiuia de o spaimă cumplită. Îmi mirosea a ars. Frîna de mînă nu fusese lăsată de tot... Am deschis caloriferul, apoi fereastra și abia atunci am simțit greutatea amețelii ce mă apăsa Între ochi. Pe fața ei nu se mai citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca o părere, pe dușamelele înnegrite ale odăii. Eram ațâțat și - spun drept - îmi era frică să mă culc, cu toate că eram zdrobit de oboseală. Îmi pusesem pușca alături, stam pe pat în capul oaselor, ascultam, și, în tăcere, urechile îmi țiuiau și-mi umpleau tidva de vuiet. Într-un târziu, mi s-a părut că aud un horcăit greu care venea de departe parcă. L-am ascultat un răstimp cu zvâcniri tari de inimă; apoi a contenit. Totuși, din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urechea întoarsă. Scurta îi era desfăcută la piept, carabina atârnată de umărul stâng, cu țeava înainte și stratul sub cot. Se afla singur în pădurea rară și bătrână; o tăcere nemărginită apăsa brădeturile negre și albul orbitor. Liniștea pădurii îi țiui deodată în urechi. Cercetarea pe care avea a o face la locul anumit al pătulului era - după părerea lui Culi - mai mult polițienească decât vânătorească. De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fugeau acele spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt care părea că se strecoară printr-un corn al ferestrei. Acest țiuit de strună era anume pentru dânsul. Îl asculta până ce covârșeau plângerile cele mari, care soseau învăluindu-se și învolburându-se. Viscolul a astupat drumul și cărările. Noroc că badea Toma apucase a aduce nanei Floarea - de la oamenii din vale - apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
desconsider pe Janie, pentru că e o persoană minunată, dar nu există termen de comparație... A pocnit din deget. —OK, am găsit! Ai avut vreodată o durere de măsele groaznică? Una din acelea cumplite în care ți se pare că îți țiuie capul și urechile de electricitate statică; e așa de intensă că poți chiar s-o și vezi? Da? Bun, transformă aceeași intensitate în dragoste și asta e ceea ce simt pentru tine. Și Janie? —Janie? Janie e ca atunci când dai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am văzut struți alergând. În fața mea, la câțiva pași, am zărit un zid de spahii stând nemișcați pe caii lor cu harnașamentul de ceremonie. Când, deodată, un văl mi s-a așternut parcă peste ochi, urechile au început să-mi țiuie, gâtlejul mi s-a încleștat atât de tare, încât mă simțeam incapabil să rostesc cel mai mic cuvânt. Era oare teama? Era oboseala călătoriei? Sau doar apropierea de sultan? Trecând de zidul acela de spahii, n-am perceput decât sclipiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de acțiune a tridentului, care îi putea lovi scutul, coiful sau piciorul. În clipa aceea, Flamma lovi. Valerius își încordă mușchii gâtului; simți o durere cumplită în ceafă, capul îi fu împins brusc în spate și urechile începură să-i țiuie. Văzu un vârf al tridentului foarte aproape, înfipt într-o gaură a coifului. Își încordă mușchii spatelui, ca să nu cadă. Făcu un pas în spate, eliberându-se. Încerca să nu se gândească la durerea aceea cumplită. Imediat veni o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mă cu pumnul în timp ce eu mă zbăteam. Dacă nu l-aș fi lovit peste urechi, lupta s-ar fi terminat deja; m-ar fi lovit atât de tare încât m-ar fi doborât. Dar era încă amețit, probabil urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș fi putut să mă bazez numai pe asta... A venit din nou la mine, iar acum ochii îi sticleau a nervozitate și, micșorați de furie; nu putea înțelege de ce nu mă doborâse încă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura cheii. Metalul a țiuit ca un fier Încins, Învăluit Într-o perdea de fum gălbui. Am așteptat cîteva secunde, după care a luat o pavea de piatră dintre bălării și a spart lacătul cu cîteva izbituri. Julián a Împins ușa cu vîrful piciorului. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai lega deloc pe timpul tragerii. Sau poate zgomotul Îi Împiedica să se concentreze. Stăteau amândoi nemișcați, Într-un fel de fascinație a cărei cale tot nu era clar dacă era auzul sau imaginația și evitau să se privească. Un glonț țiui la mare Înălțime deasupra dealului și Zare comentă: — Sunt unii care trag ca la nuntă! Izbucniră amândoi În râs, dar râsul lor fu exagerat de vesel și prelungit. Semăna mai degrabă a râs nervos. Se lăsă din nou liniștea, văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a ridicat paloșul cu furie crescândă, repezind în coiful paladinului o lovitură așa cum acestuia nicicând nu-i fusese dat să mai primească din mâna unui muritor. Pentru o clipă i-a luat simțurile. Vederea i s-a întunecat, urechile-i țiuiau, calul speriat se întoarse să fugă, iar el era câtpe-ce să cadă din șa, când însăși, acțiunea căderii îi aruncă capul în sus făcându-l să-și recapete,astfel, cunoștința. Ce rușine! Gândi el. Cum voi mai cuteza să apar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
polițiști făcuseră tufele una cu pământul, trecând la trunchiurile de pini: copacii erau scalpați de scoarță și perforați de gloanțe. Se dădu jos din mașină, își scoase revolverul din dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar praful de pușcă mirosea minunat. Încărcă iar și goli încă o dată pistolul de calibrul 38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca un lătrat în lanț al câinilor porniți pe ceartă cu luna. Mal încărcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cântărețe de operă care joacă rolul unei fantome, vorbind pe ton stilizat. O fată de lângă mine se prăbușește brusc. Au lăsat-o genunchii. Înainte să apuc să-i vin în ajutor, apar eunucii și o iau de acolo. Urechile imi țiuie puternic. Respir adânc de câteva ori ca să nu-mi pierd controlul, precum cealaltă fată. Membrele-mi sunt rigide și nu știu ce să fac cu mâinile. Cu cât mă gândesc mai mult la a mă calma, cu atât mi se înrăutățește starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de literatură și, împreună cu dînsul, analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un chip ce părea să confunde arta literară cu cea culinară. Orice produs era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]