484 matches
-
se vinde, Încă vin colindători să o colinde.” Cui săi spui asta? Unor creiere năpădite de buruienile economiei de piață, unor nenorociți care-și zic frați în Domnul, dar își neagă sậngele, își nesocotesc aproapele, pentru a-și afișa sậmbetele țoalele lor noi, ideile lor prostești, mașinile lor scumpe și prostia care nu doare încă... De asemenea oameni eu nu mă leg sufletește, chiar dacă-mi sunt frați trupește, iar mama a înțeles destul pe patul morții și a răsuflat ușurată cậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
argintiu. (L-am primit gratuit. Pentru un scurt răstimp, McArthur a reprezentat o casă de modă numită Fabrice&Vivien. În acele zile idilice, înainte de ruptura care a intervenit pentru că n-au fost mulțumiți de serviciile noastre, aruncau peste tot cu țoale gratuite. Franklyn, persoana care obținuse contractul, le-a luat pe toate, inclusiv haina, dar, ca bărbat - fie și unul vesel -, n-a avut ce face cu ea, așa că mi-a dat-o mie. Lauryn încă îmi poartă sâmbetele pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era și un mail de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Plictiseală mare O ieșire din rutină! Detta s-a dus până la Donnybrook în Beemer-ul cel lipsit de personalitate și a mers la un magazin de țoale crimă și pedeapsă. Știi stilul - buticuri intime pentru babe bogate. Au nume „exotice“ cum ar fi „Monique“ și „Lucrezia“, doar șaișpe chestii în stoc și vânzătoare bătrâne care zic „Tocmai am primit jafurile astea crimă și pedeapsă de scumpe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Stai o clipă. M-am dus și-am vomitat, apoi m-am întors și-am zis, O rezolv eu într-un fel. Ce era să fac? A trebuit s-o trimit pe mama. Oricum abia aștepta să vadă casa și țoalele Dettei. Și se duce cu binoclul și sendvișurile și un pahar de carton în caz că o trecea vreo nevoie și, al naibii ghinion, joi Detta s-a întâlnit în public cu Racey O’Grady. (Poate că am greșit când am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am neglijat. Nu-i așa, Hugo? Bărbatul a înghițit în sec. —Ăăă, nu. Nu, deloc. Nu ca hipiota aia de la cursul prenatal cu care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum își închipuie ea că arată? N-are nici o țoală mai elegantă și părul parcă e din paie. Păcat, însă. Dacă și-ar da interesul, probabil c-ar arăta bine. Un val de indignare a trecut peste Hugo. Cum de-și permitea Laura să vorbească așa de Alice? —Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rapid. Progrămelul ăsta lucra la greu. Își făcea treaba în liniște, la fel ca Mihnea dincolo de ușă. Puteam să-mi văd de citit. Ce-i păsa însă Adinei de scenariile mele catastrofice? Ea trăia într-o geografie haioasă compusă din țoale, baruri și norme academice, prin care răsfățul și inconștiența părinților o ajutau să navigheze fără busolă ori sextant. Cu ceva mai multă atenție și mai puțină naivitate, aș fi putut, dacă nu prezice deznodământul, măcar descoperi o parte din riscurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu mințeam decât pe jumătate. Am urcat primul și i-am ajutat și pe ei. În afară de valijoara și servieta lui Mihnea, nu trăgeam după noi decât o sacoșă de umăr și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ești. Marcu n-a avut încotro și i-a povestit despre plan. Merg și io. N-avem destule provizii. Ne descurcăm noi. O să-l înfometăm pe grasu' ăla. Dar stai cu mai mulți în cameră. Dacă se prind? Pun niște țoale sub pătură, ca să pară că doarme cineva acolo. N-o să îndrăznească niciun fraier să ridice pătura. Toți se tem de mine. Și chiar dac-au să descopere, nimeni n-o să spună profului. Au să se bucure c-au scăpat de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
bot ascuțit ce pășeau pe scândurile pontonului, cu brațele atârnând de greutatea celor două valize, căutându-mă cu privirea în umbră. Nu l-am văzut niciodată mai frumos ca în acel moment, cum stătea în soare, înconjurat de mulțime, în țoalele lui cele mai bune. Când mi-a înconjurat umerii cu brațul am fost fericit să-l simt și să-l miros, și am rânjit, ne-am strâmbat, ne-am atins fața, simțindu-ne obrajii noștri aspri de bărbat sub degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gărzile lui de corp s-a dovedit a fi prietenul meu Sylvester, pe vremuri proprietarul Cinematografului Star, student la inginerie, la Facultatea de mecanică, fostul soț al surorii lui Mimi Villars, și fost angajat la metro. L-am recunoscut în țoalele lui occidentale. O, zei! Cât de sever, melancolic, plin de importanța misiunii și năucit arăta! La fel ca ceilalți, ducea cu el un pistol; avea pantaloni evazați la spate și burta îi atârna peste curea. Am strigat după el: „Sylvester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe post de tapet și în care erau înfipte (drept cuiere) cuie și piroane lungi, excrescențe ruginite în care spânzura spartan, etalată la bună și la neascunsă vedere, întreaga avere portabilă a locatarului, compusă mai cu seamă din bulendre, obiele, țoale desperecheate și prosoape căpătate în timp, de pe la lichidări de stocuri, solduri, ajutoare, pomeni, priveghiuri și înmormântări, o constelație de borfeturi și de gioarse inomabile, de căcățișuri pudrate cu mătreață și etalate cu dichis precar, sinistru, fără să fi fost și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Beligan primește un Premiu de excelență. N-am mai mers la TIFF de vreo trei ani... Iulia Blaga ...dar am descoperit cu satisfacție următoarele: » Vărzăria și Păstăria încă rezistă economiei de piață și nu s-au transformat în magazine de țoale sau telefoane mobile. » Chelnerițele și vânzătoarele sunt încă simpatice, iar taximetriștii încă dau corect restul. » TIFF-ul a crescut până la 200 de filme, ceea ce înseamnă că, într-o primă fază, te uiți la program ca mâța-n calendar. La cinematografele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
copil de grădiniță ar fi priceput Întocmai ceea ce voisem eu să arăt. M-am oprit, m-am șters frumos de sudoare cu o batistă și m-am uitat jos, către sală. Oamenii tăceau, așezați cu mâinile În poală, Îmbrăcați În țoale de duminică, și se uitau la mine cu aerul că așteptau să vadă ce se mai Întâmplă. E, zic, oameni buni, dragi tovarăși, ce părere aveți? Cum e cu ploaia? Așa e că nu știați cum se petrec lucrurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu le strâng frumușel, le pun În ordine cu ăl de luni În sus, iar duminică de la amiază până seara eu aflu tot ce mișcă În țară și În lumea Întreagă. În afară de mine, la o masă erau doi băieți În țoale de oraș, cu ochelari fumurii pe nas - mucoși pe care părinții asudă să-i țină prin școli și ei se duc acolo boi ca să se Întoarcă vaci ori ca să nu se mai Întoarcă deloc. Erau ciupiți bine, că beau bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă, unde?”), apoi se aruncă În apă lângă rudar. Vocea Îi tremura: „Ia-mi-le tu, băi Lică; eu n-ajung”. „N-ai, bă, nimica. Te-a păcălit ăsta.” Dar Blondul nu crezu. Se năpusti iar pe mal, Își lepădă țoalele și se tăvăli prin nămol, apoi se bătu peste șale cu un mănuchi de buruieni. Ăi din apă râdeau de el: „Pune-ți, mă, dracu’, nădragii pe tine, că ți se vede baritai scula și ne speriem! Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mai ales mă Întărâta, când o vedeam dezbrăcată, dacă mă gândeam la Socol, Învățătorul, și la ce făceau ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl are de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care ustură al dracului). Printre altele, mă străduiam să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina tălpilor mele cu piele mai gingașă: n-am izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era slugă la conacul boierului ce-și cumpărase moșii Împrejurul satului nostru. Vedea de cai, de vaci și păsăret, făcea tot ce era nevoie Într-o așa de mare gospodărie și nu căpăta În schimb decât mâncare, culcuș În grajd, țoale ponosite și bătaie. Poate și din pricina copilăriei lui, una din vorbele pe care le zice mereu e aia cu „două bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu”. La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că stârneau cu zgomotele lor toate jivinele ce sălășluiau pe acolo. Nu le păsa că se târmoceau În noroiul Împuțit de pe marginea pârâului, că-și bășicau mâinile și obrajii În urzici, că se zgâriau și lăsau ațe și petice de țoale În spini. Răvășită, Valea se burzuluia În jurul lor. La o cotitură urlară de groază: de o cracă groasă a unei sălcii atârnau trei hoituri de câine jupuite și pline de muște; cojoacele lor, făcute sul și date cu sare grunjoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o bogăție fără seamăn, deși nu erau deloc așa. Dar te cuprindea fericirea când, mort de oboseală și cu mușchii tremurând sub piele de atâta Încordată strădanie, te așezai turcește sau În cot lângă demâncarea Întinsă pe jos, pe vreo țoală. Oul fiert, brânza, roșia, ceapa și o bucată de pâine se prefăceau În ospăț regesc. Le Înghițeam și ne prefăceam a uita că aveau cu toatele gust de ciment și var. La masă ne purtam democratic: copiii și adulții aveau drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Își cruțau bănuții pentru circ. Trecuse, În urmă cu două zile, circarul și lipise câteva afișe care anunțau mari reprezentații de magie și dresură de șerpi la Căminul cultural. Băieții văzuseră spectacolul de mai multe ori. Magicianul, Îmbrăcat În țoale de boier - dar al dracului de prăfuite -, cu un pălărioi lung pe cap, făcea să apară și să dispară tot felul de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la nas și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ăla scotea pe zi cel puțin un salariu lunar al unui inginer agronom. Omul nu se uita la bani - erau prea mulți și nu avea pe ce-i cheltui -, dădea cu ei În stânga și-n dreapta, cumpăra aur, casetofoane și țoale de la vaporeni. La botezurile copiilor săi plătise pe cei mai vestiți și scumpi cântăreți, care, la cererea publicului - se strângea jumătate de sat În fața cortului cu petrecerea -, dar și pentru teancuri de sute albastre, slobozeau În difuzoare cântece fără perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mintoșii scoteau fiice de zeițe gata mereu de Împreunare Înfocată și de zămislit urmași viguroși. Întâi le țesălau lațele, le pictau fețele, le lungeau ochii cu o dâră subțire de funingine, le potriveau pieile de mortăciuni ce le purtau drept țoale În așa fel Încât acopereau, dar, mai ales, descopereau ațâțător ceea ce trebuia să-l bage În boale pe privitor: un sân, o bucă, mă rog; le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu zisese mare lucru. Mormăise din când În când la spusele femeii, se ridicase și-și desfăcuse cureaua lată de la nădragi. Intrase În odaie și-și altoise temeinic odrasla. În acea noapte Baronu dormise În pod, pe un maldăr de țoale vechi, pline de praf. Vieru nu pățise nimic. Se dusese acasă vesel ca un cintezoi și povestise cum căpătase el o mărire de notă din partea temutului Director. În mintea lui, gândurile despre unde ar fi putut să cerceteze, să sape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să le bălmăjească ceva cu „kamerad” și cu „heil”, Însă nu păreau să-l ia În seamă, iar el Își cam dăduse seama că nemții știau că au În față un inamic și nu un aliat. Aveau puse la uscat țoalele pe o motocicletă neagră cu ataș. Îl puseseră să se descalțe, să le dea ranița și centura de piele, apoi Îl Împinseseră cu spatele la peretele drept ce se ridica deasupra izvorașului. Degeaba le spunea Întruna că e o greșeală: soldații se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]