161 matches
-
Franța sau Spania unde, pe listele electorale, partidele sunt obligate să asigure 40% din posturi femeilor. În ce mă privește, deși sunt un susținător declarat al egalității de șanse și cred că lumea politică românească este dominată încă, majoritar, de țoape masculine, primitive și necizelate, care tratează femeile ca pe niște obiecte, care promovează, grohăind, dame doar ca adjuvant estetic sau hormonal al "șefului", sunt sceptic că o astfel de soluție ar putea fi legiferată în România. Și nu pentru că femeile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ani și jumătate! Care mai de care, într-o spirală dementă, se străduiesc să afle, să umfle, să inventeze, să exagereze cât mai multe chestii de scandal, fie el (scandalul!) politic, monden sau juridic. Spațiul public este deja suprasaturat de țoape care-și iau una alteia vorba din gură, cu spume la gură și cu răcnete de precupeață, de talk show-uri inepte, unde agenda grosolană a patronilor este pusă în aplicare rudimentar și scrâșnit de o liotă de slugi cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
omeneștile regrete ale vremurilor apuse, este, totuși, ceea ce noi nu avem voie să uităm: coada la lapte de la 3 dimineața, șpaga umilitoare dată pentru un pachet de unt sau o pungă cu un pui de Gostat gestionarei de la Alimentara, o țoapă analfabetă cu inevitabila ei căciulă de nurcă de la Romarta, privirea tăioasă, scârbit-înghețată, a "toarșului" de la partid, bancurile cu Ceașcă, aruncate de provocatorul care avea voie de la poliție să le spună pentru a turna amărășteni care mușcau momeala (provocator pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cât și din poliția politică, armată sau servicii de informații, era o structură omogenă. Construită din aluviuni sociale și de carieră, cuprinzând oameni ai timpului lor, dornici de afirmare, dar și canalii lipsite de scrupule, aglutinând oameni inteligenți, prostovani sau țoape cu ofițeri acoperiți sau trădători de țară, nomenclatura reprezenta o lume a ei, indiferentă, paralelă față de aceea a oamenilor obișnuiți, fie ei membri de partid sau nu (desigur că persecutații regimului formau o categorie aparte, în afara acestor categorii generice). O
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de ura compensatorie a celor care nu i-au putut ierta To'arșei Gagademician că i-a obligat la slugărnicie. Despre prezent, numai de bine. De abia aștept șuvoiul de incriminări la adresa "iepei blonde cu breton", "țiitoarei din Pleșcoi" sau "țoapei cu Vuitton" din partea celor care până mai ieri i se gudurau în față, ciugulindu-i discret din fonduri și care vor clama, eroic, desigur, că "Zeus" era bun și drept, neînfricat și îndrăzneț, până să fie, nevinovat, prins în plasa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
e hidoasa construcție faraonică, așa-zisa Casă a poporului, decît replica resentimentară a aceluiași complex, dată, credea el, Palatului regal cu arhitectura lui încîntătoare? Luați, la rînd, toate mărețele înfăptuiri ale socialismului multilateral clacat, și veți vedea îndîrjirea cu care țoapele grandomane au vrut să eclipseze bunul simț românesc, materializat în edificii de o monumentalitate intimă, de la funcționala și frumoasa gospodărie țărănească la lăcașurile de cult ale Bucovinei și Maramureșului. Ce e puseul mitocănesc al lui Vadim Tudor, în prezența regelui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles nu-i bîntuit și el, zi-noapte, de papugiii globului? Totuși, un bemol la cheia deriziunii regizate: n-am mai auzit, anul ăsta, ca-n ceilalți, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autorul celebrului Corpus hypercubicus. Cînd mi-e dor de Dali, urc în cupola Observatorului Astronomic, Aleea Sadoveanu, 5. 16 octombrie Ascunse, jumătate de secol, privirilor noastre, năravurile de casă ale rîndașilor care au pus mîna pe putere, codul manierelor de țoapă ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de..., tentația nordică era una care dădea bine, elevat, în confuzia generală iscată de păsăsirea lugubrului scaun de către căpcăunul stalinist. Ce avea însă îndepărtata soluție suedeză, asumată organic, pe un neîntrerupt exercițiu democratic de către o civilizație netraumatizată, cu găselnița de țoapă intelectuală ajunsă la putere, am văzut cu toții la dezastruosul interstițiu neocomunist de pînă la 1996. Iar, în underground-ul facilitat tocmai de strategia dubioasă a comuniștilor fardați socia-democrat,din păcate și după alegerile de acum patru ani. Aceeași strategie întreținută azi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atelierului o ilustrată, palid colorată, din... 1927: ei bine, aerul cochet al străzii principale, cu străvechile clădiri umbrite de copaci seculari, numește o Românie netraumatizată, dezvoltîndu-se armonios, neconvulsiv. Stradă pusă acum la pămînt. Și neîntrevăzîndu-se perspectiva unei reconstituiri. De altfel, țoapa comunistă, cu resentimentul ei atavic pentru omul înstărit și edificator al fostului regat, n-a vrut să audă de reconstituire, arogîndu-și, agresiv, rolul de edificator al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al grandorii găunoase. Prezența vidului. Doar cîteva clădiri din cele discret monumentale ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]