348 matches
-
altfel, se decide ca manualul de istorie pentru licee să fie elaborat de Ministerul Învățămîntului, unde ministru era omul de bine acad. Ilie Murgulescu. Iar, cum spuneam, Academia capătă misiunea de a elabora amintitul tratat de istoria țării. Dl Pavel Țugui crede că a contribuit, atunci, la instalarea unui climat al "libertății opiniilor". Să fim serioși. Au apărut polemici și înfruntări de idei. Dar, toate, atent dirijate de departamentele respective de la C.C. al P.M.R. Pînă la "libertatea opiniilor" a mai curs
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
ar putea scrie o istorie a vieții literare din secolul trecut, fără studii pozitive de factura celor din File de istorie culturală. O foarte necesară istorie a promovării culturii române în străinătate, bunăoară, poate să înceapă de la studiile lui Pavel Țugui despre Lucian Blaga în diplomație, Aron Cotruș. Demersuri de popularizare a culturii române în Italia, Ilarie Voronca, slujbaș de stat și propagator al culturii românești. Noi documente sau Tristan Tzara și regimul democratpopular din România. Dincolo de amănuntele picante extrase din
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
Mărturisirea lui Ivascuk, prin anii 1980, în casa familiei Balotă de la Paris, că el ar fi avut misiunea de a-l concilia pe poet cu regimul comunist e, probabil, incontestabila. Numai că, potrivit cărții, din 1998, a d-lui Pavel Țugui Amurgul demiurgului (autorul acestei cărți a fost înalt demnitar la Secția de propagandă a CC al PMR), tratative au fost purtate mai înainte cu Blaga (emisari au fost Miron Constantinescu odată și, apoi, chiar N. Ceaușescu) și poetul s-a
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
ai? M-a privit concentrată. Se răsucise pe banchetă, cu spatele lipit de geam și cu un picior sub ea. Am ridicat din umeri. - Chiar vrei să ghicesc? - Spune, să vedem. Mă urmărea încercând să pară cât mai concentrată. își țuguiase buzele. - Treișdoi! a pocnit victorioasă din palme. Nimerise. A văzut uimirea mea. - Am ghicit. Tu mi-ai spus-o. M-am concentrat și te-am întrebat în gând: "Douășopt, treizeci sau treijdoi?" La treijdoi ai tresărit și m-am prins
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
în orice istorie a literaturii române din a doua jumătate a secolului XX. Referința de la care s-a pornit în alcătuirea ediției de față o reprezintă ediția „semi-critică" (formula le aparține celor doi îngrijitori) în două volume, scoasă de Pavel Țugui la Cartea Românească, la începutul anului 1990. Spre deosebire însă de aceasta, noua ediție este proiectată să cuprindă absolut tot ce a scris Baconsky: poezie, proză, relații de călătorie, eseuri și publicistică. Primele două volume reflectă, prin urmare, ambiția totalității
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
a fi judecat ca scriitor în primul rând prin opera sa autentică, dar și imperativul istoriei literare, care cere editorului să ofere inventarul complet al creației lui A. E. Baconsky. Desigur, se poate obiecta că, prin acest mic artificiu, ediția Țugui -Safta își încalcă propriul principiu cronologic: Baconsky nu începe, totuși, să scrie în 1956 și, oricât de mult am aprecia gestul lui de curaj și valoarea operei de după aceea, nu putem escamota volumele rușinoase, fie și numai pentru amănuntul că
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
Solomon. Numele acesta țiuia special în urechile mele și apoi îmi plăcea împărțirea limpede în cele trei silabe ca niște pietre de râu. De altfel, îi și pronunțam numele cam așa : Soooo-lo-mon, prima silabă fiind lungită peste măsură, întrucât îmi țuguiam buzele de parcă aș fi fost dirijor de cor. Cea mai de seamă înzestrare a lui Solomon Maharajahul era aceea de a fi un mare și incorigibil povestitor. Firește că eu îl puneam să spună poveștile respective și tot eu și
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
Și adevărul în pahar". Titlul? Ați ghicit: In vino veritas. Cronicarul nu crede însă că ați ghicit din prima, cum se zice acum, ce e cu ochii albaștri? Mai încercați! Culmea umorului negru-absurd îl găsim în pagina pe care Ion Țugui o consacră doctorului docent Petru Perciun, "autor al unor descoperiri științifice de reală valoare", "comunicate la timpul respectiv la NASA", și care l-a infirmat pe Einstein. În corespondența "cu specialiști de la National Aeronautics and Space Administration", doctorul cu pricina
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15863_a_17188]
-
paragină despădurită - nu vor cunoaște nici atât. Pe când în Occident meșteri pietrari ridicau catedrale, la noi, ca să trăiești în oarecare siguranță în ciuda unor prea dese vizite - dar să nu turnăm gaz peste foc - trebuia să alegi cu maximă grijă un pisc țuguiat de munte prăpăstios, de codri împrejmuit, din patru părți inaccesibil, iar pe strâmta platformă, izgonind vulturii, să zidești o cetate cu cât mai groase ziduri. O mie de trepte trebuia să urce vrăjmașul, pe ploaie, caniculă, viscol, iar odată ajuns
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
p.27). Evident, dimensiunea etică nu trebuie ignorată, mai cu seamă în cazul unui scriitor care a semnat de foarte devreme pactul cu autoritatea comunistă și a excelat în versatilitate (împinsă uneori pînă la cinism), dar citind cartea lui Pavel Țugui ai sentimentul că autorul nu găsește tonul just, iar ceea ce se vrea o radiografie lucidă, deopotrivă a unei existențe și a contextului istoric, eșuează în didacticism și patos moralizator. Un aspect care salvează în bună măsură acest volum este documentarea
O biografie by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15127_a_16452]
-
ale Timișoarei, organizate la intervale de jumătate de veac „Nici unul dintre iluștrii violoniști n-a creat planuri sonore, perspective, peisaje mai vii. Am cântat împreună mulți ani. Mi-aduc aminte de una din variațiile Sonatei Kreutzer de Beethoven. La repriză, țuguia răgușit tema și parcă apărea în depărtare turla unei biserici de cătun, și auzeai un cocoșel cîntînd a sărăcie. De câte ori ajungeam la pasajul acela îmi curgeau lacrimile”. (Cella Delavrancea, „Dintr-un secol de viață”). Două sunt momentele în care Timișoara
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că io-s ăla..., conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul era țuguiat, cu un pompon multicolor în vârf, și-l trase adânc pe frunte, de parcă ar fi vrut să se ascundă. Apoi întinse brațele lateral, lovi ceva, se ridică în cot și privi câteva clipe, încercând să înțeleagă. Se ridică în șezut
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cu privirea, observai că, de fapt, binecuvântarea pe care o strângeau degetele sale era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea aceea fixă și înjumătățită care aducea mai degrabă cu aceea a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
prispă am văzut-o pe negresa Aida ieșind în pragul colibei ei. Își pusese rochia cu flori galbene-stacojii pe care i-o dăruisem cu câteva zile în urmă, când negrul Poncho mai trăia încă. E o rochie spaniolă, zicea Aida țuguindu-și mult buzele și ținându-și bărbia țeapănă. Rochia îi dezvelea umerii. Fusta, amplă cu un volănaș, îi acoperea picioarele pe jumătate. Nu era o rochie de purtat într-o zi de doliu. Dar ce mai conta. Cei doi porci
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
în timp, a căror oficiere îți dă putința de a pune ordine în starea de agitație lăuntrică în care te afli cînd stai la masa de scris. Fumatul țigării, gestul cu care o duci la gură, felul în care îți țugui buzele suflînd fumul, graba sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
și curcubeie prelinse din norii bolnavi de nuanțe și melancolie apoasă. Nicidecum o speranță oarbă te va călăuzi. Ochii, larg deschiși, chiar răniți, suportînd corpuri străine pe retină, spălați de pînze de lacrimi sărate...pasul alegru, virtutea flamurilor pe turnuri țuguiate de-un destin sever: iată izbînda ta de cititor-scriitor încăpățînat în reverie, dedat la grușence babane, piroști untoase și emme flambate a la bombalaul Flaub! Brusc, vei avea un trecut! Amintirile prind floare crudă. Coropișniți bleu trec lin. Omida fluieră
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
a îmbogățit cu desăvîrșire în tufișurile suav încîlcite-n subsuorile ei ample, ardeiat-mirositoare. Iată cum a fost! M-am furișat elastic din spatele tejghelei, am țopăit în vîrful picioarelor galvanizate asemenea labelor fragile de broască din laboratoarele de fiziologie și, cu buzele țuguiate a sărut lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva sălcie. O patimă nouă, copleșitoare, de conchistador al cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
a auzit glasul rănitului: Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își sorbeau cu grijă vinul fierbinte, ținând ulcica în căușul palmelor. În tot timpul de când au început să mănânce și până la terminarea vinului din ulcele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi? Și-a plesnit palmele a exasperare. — Pe deasupra îți pierzi rapid umorul. Și-a trosnit falangele, contemplând efectul ofensivei. — Ești ca un copil. Un bébé... Aici s-a fandosit franțuzește, țuguind și strângând buzele: — Bébééé... M-a privit, brusc serioasă. — Tuturor bărbaților cu care mă culc și la care țin le spun mon bébé. — N-aș vrea să-mi spui mon bébé. A râs copios. — Pentru ce să-ți spun? Am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
s-o ducă la psiholog. Psihologul Bogdan Urmuzescu o preluă fără fasoane la el în birou, o întinse pe canapea, o luă cu binișorul și o suci pe toate părțile, o ascultă cap-coadă, o puse să reia niște pasaje, țâțâi țuguiat din buze la povestea despre relația pe care Melania o avusese cu tatăl ei și notă mărunt ceva, numai el știa ce, într-un carnețel, o întrebă franc despre viața sexuală și, după două săptămâni, decise că viața Melaniei avea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cărei principiu și zeu este el”. Așa e, dracul își vâră coada peste tot. Și, totuși, miracolul este că-i bine de trăit - dacă ai noroc. Altfel zis, dacă dracul își vâră coada numai cât să nu te plictisești. Scrie, țuguindu-și buzele, despre sinucidere ca voință deturnată de a trăi, dar n-are măcar o vorbă despre bietul om care chiar nu mai poate suporta. O superbă caracterizare: „Specificul filozofiei constă în faptul că ea nu presupune absolut nimic ca
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2804_a_4129]
-
Lanark era convins că fiecare pas în acea încăpere ar putea duce spre o capcană. Reuși să se îndrepte spre ușă fără să fugă. — Așteaptă, zise lordul Provost. Lanark păși în hol înainte de a se întoarce spre el. Lordul își țuguie buza de jos și se încruntă privindu-și pantofii, apoi zise: — Ai venit cu o fată. Avea părul negru și era îmbrăcată într-un pulover negru și o fustă... Am uitat culoarea. — Neagră. — întocmai. Știi pe unde e? — Nu. Lordul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoase, căci băgaseră de seamă, pasă-mi-te, că americanul cam trăgea cu ochiul către masa lor. Pe cine pusese ochii streinu-ăsta plin de parale? Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi, să-și țuguie buzele rujate-n inimioară și să-și arate albul ochilor, să-și îndrepte grațios trupul ca să-i vadă bărbatul cel singuratic mijlocelul de viespe. Proprietăreasa nu se lăsă nici ea mai prejos. Nu avea, în definitivi decât (și aici, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zgârci elastic, de care se izbiră deodată năpraznic. Iar pereții ce se-ntinseseră să-i cuprindă începură contracțiile. Și chinul expulzării din împărăție-i cuprinse, și din ochii fără gene izvorâră lacrimi, dense și sărate și străvezii. Pereții sălii le țuguiau creștetele, îi storceau lent către tunel, îi înghesuiau acolo-n strâmtoare, mai întîi Mircea, apoi Victor, îi înfășurau în trene de sânge, îi fulgerau cu troznetul oaselor bazinului, dizlocate. Auzeau deja țipetele mamei, pe cealaltă parte-a Ființei, presimțeau deja
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu gura unsuroasă. Ce i-ar fi făcut el! Putori ca asta n-ar trebui lăsate libere pe stradă. După ghețărie urma o casă cu desăvârșire flamandă, cu fațada de cărămidă smălțuită, înălțată pe trei nivele, dintre care ultimul se țuguia în trepte și se-nfigea în cer ca un ferăstrău. Ferestre cu obloane deschise, având tăiate-n ele inimioare, răsfrângeau frunzișul castanilor din față. Astfel de case, toate țuguiate, lipite unele de celelalte într-o fațadă continuă, colorată pestriț și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]