344 matches
-
jos era un acvariu uriaș. În jurul lui înotau tot felul de pești mici și negri, cu burta rotundă și cu picățele galbene pe spate, pești lungi cu înotătoare sidefate, sanitari galbeni, transparenți, care făceau curat în mare, delfini, care-și țuguiau gura în semn de salut. Căluțul de mare o distra grozav, nu mai văzuse așa ceva, nici corali albaștri sau polipi incandescenți. Era un spectacol miraculos, ce se desfășura în fața ochilor, iar prințesa se gândea cu părere de rău, că părinții
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să Îngaime ceva - scâncete scurte dintr-un gâtlej uscat - și apoi Îi auzi pașii venind spre ea așa că se Întoarse, făcând mutra pe care o Învățase Desdemona s-o facă. Dar era așa de absorbită de efortul de a-și țuguia buzele Întocmai ca manechinul francez de lenjerie, Încât nu observă că pașii nu se apropiau, ci se Îndepărtau. Se Întoarse și văzu că Lefty Stephanides, singurul burlac eligibil din zonă, Își luase tălpășița... ...Între timp, la ea acasă, Desdemona Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scurte pe manualul de conversație. Studie „Lecția Întâi: Saluturi“. și, până când ajunse la funcționarul de la masă, era pregătit. ― Numele? ― Eleutherios Stephanides. ― Locul nașterii? ― Paris. Funcționarul ridică privirea. ― Pașaportul. ― Totul a pierit În foc! Mi-am pierdut toate actele! Lefty Își țuguie buzele și pufăi, așa cum văzuse că fac francezii. ― Uitați-vă cum sunt Îmbrăcat. Mi-am pierdut toate costumele bune. Funcționarul zâmbi, strâmbând din nas, apoi semnă hârtiile. ― Aprobat. ― E și soția mea cu mine. ― Presupun că și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
directorul. ― De șase luni. ― Poți dovedi asta? Zizmo coborî glasul. ― Pot să trec și să las documentele necesare la tine acasă. Directorul de personal se uită În stânga și-n dreapta. ― Old Log Cabin? ― Numai din cel mai bun. Șeful Își țuguie buza de jos, cercetându-l pe bunicul meu. ― Engleză știe? ― Nu așa de bine ca mine, dar Învață repede. ― O să trebuiască să meargă la curs și să treacă testul. Altfel zboară. ― Ne-am Înțeles. Acum scrie-mi adresa de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o mutră serioasă, mă luă de după gât. Efectele speciale necesare nu-mi sunt la Îndemână, dar ceea ce aș vrea să vă imaginați este chipul palid al Clementinei apropiindu-se de al meu, ochii ei somnoroși Închizându-se, buzele ei dulci țuguindu-se și toate celelalte sunete ale lumii amuțind... Foșnetul rochiilor noastre, mama ei numărând extensiile de picioare la parter, avionul de afară făcând un semn de exclamare pe cer - toate se scufundă În tăcere când buzele supereducate, de opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apropierea genunchilor sau trasul fustei În jos. Obiectul stătea cu genunchii depărtați, iar picioarele, care Îi erau Întrucâtva groase la coapse, erau dezvelite până sus de tot. Fără să se miște, spuse: ― Mi-am uitat cartea. Domnul da Silva Își țuguie buzele. ― Poți să Împarți cartea cu Callie. Singurul semn de Încuviințare pe care l-a arătat a fost să-și dea părul de pe față la o parte. Și-a dus o mână la frunte, apoi și-a trecut-o prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am găsit, am luat un bilet pe o cursă de noapte spre Chicago, plătind tariful până În Scranton, Pennsylvania, pentru că doar atât credeam că-mi pot permite. Vagabonzii și drogații care stăteau pe banchete mă măsurau cu privirea, pâsâindu-mă uneori sau țuguindu-și buzele. Și ei mă speriau. Aproape că renunțasem la ideea de a fugi. Dacă mă grăbeam, puteam ajunge Înapoi la hotel Înainte ca Milton și Tessie să se Întoarcă de la piesa cu Carol Channing. Am stat În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și pline, chiar dacă tind să dispară în rotunjimea feței sale în formă de lună. Așa că le pictează cu un roz pal. Îi place părul ei strălucitor, și-l periază, îl tot periază până când îi strălucește în oglindă. Se aranjează, își țuguie buzele sugându-și obrajii și împingându-și capul în față, până când bărbia aproape că dispare. Aș putea să fiu frumoasă, își spune ea în fiecare dimineață. Dacă aș slăbi, aș fi frumoasă. În timp ce se uită în oglindă, își spune ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chiar acum o mică tratație, vreau să arăt cât se poate de bine diseară“, așa că intră. La 5.15 îmi iau noile mele produse de machiaj și mă duc la toaletă, nefiind prea surprinsă s-o găsesc pe Geraldine acolo, țuguindu-și buzele în oglindă și punându-și niște cremă bronzantă pe obrajii deja aurii. ― Bună, străino! spune Geraldine. Te pregătești pentru petrecere? Se dă un pas înapoi și-și admiră în fața oglinzii rochia roșie, care mă duce imediat cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se asociază cu „și“, asocierea servește la întărirea funcției comparative a lui „ca”. Exemplu: „Și el, ca și noi“ „Vasile, ca și Grigore...”. În nici un caz, precum la prețioasa ministră pe tocuri super, Elena Udrea: care de fiecare dată își țuguie buzele și ciripește diafan: „Eu, ca și ministru...“ sau mormolocul acela endemic, Mircea Geoană: „Eu, și ca și președinte...“. Atunci eu, „ca și” om cu un pic de carte, pot să vă spun, că folosiți această expresie ca idioții, care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aer de egalitate cu ea și aveam un motiv în plus să-mi pară mai dragă. Nici ochii nu aveau o culoare fascinantă, dar străluceau de veselie și te încălzeau privirile ei când te atingeau, bărbia i se termina brusc, țuguindu i puțin rotundul feței, iar urechile...urechile i le-am văzut mult mai târziu, într-o seară, în care buzele mele i s-au scurs pe gât, într-un sărut pătimaș. Avea mersul dezordonat ca al unui copil căruia nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un minut s-a Întors... Uitase agrafele... Probabil că și-a dat seama că va trebui să prindă separat documentele pe care urma să le Înmîneze la stația S... — Povestea asta am mai auzit-o. — Da, aveți dreptate. Femeia Își țuguie buzele și apoi zîmbi cu toată gura. Neliniștea din privire nu și-o putea ascunde Însă... — Mereu vorbesc singură... Ce obicei prost. Vă rog să mă scuzați... Știți, nimeni nu-mi zice nimic cînd vorbesc de una singură. Ce prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i totuna cu o cicatrice lăsată de o operație de apendicită sau o urmă de aluniță. Tare mă-ncurcă lumea asta care nu-mi spune tot ce are de spus de la bun Început. — Ai dreptate, nu e bine, rîse el țuguindu-și buzele. Își Întinse brusc un deget și-l trecu peste coastele mele. Apoi continuă: Pun rămășag că sora mea te-a luat, domnule detectiv, drept o bucățică picantă, să-i meargă la bere. — Și care au fost rezultatele investigațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bun? — De ce nu mi-ai zis de la bun Început că magazinul din orașul F furniza combustibil? Să nu-mi spui că n-ai știut. N-ai fost cinstit cu mine. Îmi mai ascunzi și alte lucruri importante? Se Înroși. Își țuguie buzele sfidător. Respira anevoie. Zău că faceți afirmații care distrug bunele intenții. V-am arătat fotografiile de bunăvoie... fără să mă gîndesc la vreo răsplată. Dacă nu v-aș fi spus eu, nici n-ați fi știut de existența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
exact În spatele lui. Și cînd am trecut prin fața ei, abia a schițat un gest de a-și schimba poziția. Genunchiul care-i ieșea În afară era gata să-mi zgîrie brațul, dar n-a Încercat deloc să mă evite. Își țuguie buzele, comprimînd aerul din gură și cînd ele reveniră la normal, scoase un sunet asemănător sărutului. Se asemuia cu un salut, dar unul prietenos, aș zice. Dacă nu era, așa ceva, nu-mi dau seama ce vroia sa Însemne. CÎnd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
primordialitatea”. Trecuseră șase ani de atunci, îi simțeam respirația caldă, ocrotitoare, „Într-o zi vom fi salvați”, îmi spuse. Era în 1941. Se auzeau acordurile orchestrei restaurantului grădinii publice unde ne aflam, în timp ce muzica militară din chioșcul circular cu acoperiș țuguiat din mijlocul grădinii încetase de mult, odată cu lăsarea serii. Era târziu, ne ridicarăm de pe bancă, ne plimbarăm de-a lungul gardului de sârmă al grădinii, acolo unde se termină platoul orașului, întinsul imensei câmpii. În vale fluviul curgea leneș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spus ea. Te iubesc. Se uita la cadavrul lui Ignatius Gribb. Era îmbrăcat impecabil, într-o cămașă de mătase cu cravată, un smoching, o pereche veche, complet nepotrivită, de pantaloni din catifea reiată și papuci de casă. Gura îi era țuguiată și ușor întredeschisă, ca a unui pește. — Moarte în dezonoare, a rostit Elfrida. Nu și-a pierdut numai viața. Nu are răni pe corp, a spus Vultur-în-Zbor. Nici urme. — Nu pe corp, a replicat ea pe un ton egal. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
senin, a început să cânte „Mulți ani trăiască“. Am urmat-o în cântec, dar, cum nimeni nu mai cânta, am repetat de câteva ori după ea, apoi ne-am oprit stânjeniți, privind fiecare în altă parte. Ochelarista mai să plângă. Țuguiase buzele și mă privea de parcă aștepta să dau tonul la marșul funebru. I-am făcut semn că nu am tuba mare la mine și am dat să mă ridic, să văd pe unde se ascunsese femeia aceea. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
darul vorbirii, ca să-i spună viitorul, și dacă nici asta n-o poate face, să facă ceva să-i distragă atenția de la durerea de spate care o chinuie, în loc să stea pur si simplu acolo, scărpinându-și fundul roșu, oribil, și țuguindu-și buzele înainte și înapoi peste dinții ăia scârboși. Se îndreptă și-și șterse fruntea cu dosul palmei. Ca de obicei, avea multă treabă. Cât despre maimuță, aceasta n-are nici cea mai mică intenție să se metamorfozeze. În lipsa oricăror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
țărână. — Îi e foame! strigă. Ăstuia îi e foame! Trecătorii râd sau zâmbesc, doar. Când se întoarce unchiul... începe Pran, dar cerșetorul râde și mai tare. Ce să fac? îl întreabă Pran direct. După ce se oprește din râs, cerșetorul își țuguie buzele disprețuitor. — Du-te să mănânci la cei de teapa ta. Te vor hrăni. Cine sunt cei de teapa mea? Cerșetorului i se pare întrebarea și mai hazlie. — O să-i găsești la clubul telegrafului. Nu-ți face probleme, corcitură mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rita ceruse divorțul. în sala de mese erau atâția oameni care plângeau, încât ai fi zis că te afli într-o creșă. — A întâlnit pe altcineva, se lamenta Stalin. Pe altcineva care... —Să-i frângă coastele, l-a întrerupt Angela țuguindu-și buzele mici, de Cupidon, care parcă se pierdeau în imensitatea obrajilor rotunzi. Dumnezeule! Angela fusese afectată de JNV - Justiția Nou-Veniților. Asta avea să dureze doar până la sosirea Celeilalte Persoane Implicate care avea să povestească grupului cum Angela îi rupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își țuguie buzele groase, date cu roșu uleios. Rețineți, a fugit de acasă! Victima doarme pe la prieteni și pe la rude, așa scriu ăștia la gazetă. Victima se teme de repetarea agresiunii... Nu se înțelegea dacă știrea aparținea tot textului sau era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sigur că ajungi la hotarul unei noi zile. Magnifică pățanie, ziua, o, da, don Dominic Vancea era pregătit. Acțiunea reîncepe, cacofonia-miracol a zilei îl va reprimi. Costumat în negru, proaspăt ras, bilă lucie, ca luna polară, mâinile în buzunare, buzele țuguiate a fluier. „Dezamăgirea însăși e un foc, iar realitatea un vis treaz. Norocul de a muri înainte de moartea patimilor“... da, maestre d’Aurillac, așa este. Fruntea toridă, dreaptă și tare, de senator roman. Chelia romană, privirea la fel. Pe pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]