273 matches
-
acuratețea în ceea ce privea gramatica. După aceea, își pusese cea mai lungă casetă pe care o avea cu Scott Joplin, și se așezase să o asculte, având în față statuia lui Buddha, al cărui chip calm, auster, grav, cu buzele țuguiate și ochii meditativ plecați (creatura gândea) i se părea mult mai spiritualizat decât chipul chinuit al celui crucificat. Preotul se așezase pe un scaun cu speteaza dreaptă și rămăsese țeapăn, cu pleoapele pe jumătate închise și mâinile relaxate pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
domoală, gălbuie. Într-un colț, o lampă slabă ilumina icoana calmă, strălucitoare, care reprezenta botezul lui Hristos. (Părintelui Bernard nu-i plăceau imaginile mai chinuite, mai contorsionate.) În fața lui, statuia lui Buddha Gandhara medita cu pleoapele plecate și buzele ușor țuguiate. Fața de o austeră frumusețe îmbina calmul orientului cu o îngândurată tristețe, elenistică. Părintele Bernard îl iubea pe Buddha pentru că nu era un judecător al faptelor lui. Nu-i acorda nici o atenție preotului și nu avea pretenția să fie ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca să-i poată vorbi fără să fie auzit în jur. Parcă văd ce-o să urmeze. Marele Inchizitor și rector știi unde o să se-așeze? Uite, exact la masa aia din fața noastră. Chiar acolo, la mijloc, pe cap c-un acoperământ țuguiat. De-acolo o să conducă autodaféul. Vezi, au plasat masa destul de sus, ca să se vadă bine din toate direcțiile. Rectorul Universității "C.I. Parhon" din București! Profesor universitar, candidat în științe! Căcat! Pe intervalul înclinat dintre staluri cobora asistentul universitar Grossman, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pestrită . Gărgărița își lua zborul, iar prințesa alergă încercând să o prindă și nefiind atentă se împiedică și căzu. După cum știi și tu atunci când cazi nu e prea plăcut. Prințesa începu să plângă. Un melcușor încetinel cu cornițe, cu cocoașa țuguiată, era pe frunza unei flori din apropiere: -Nu mai plânge, prințesică, hai să ne jucăm puțin și o să vezi că nu o să te mai doară piciorușul. -Cum să mă joc eu cu tine melc codobelc? Orice om cât de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
samizdat de jazz-cool, urmată de interogatorii securistice și cauționări paterne. Un frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar de partid, inva riabil hărțuit verbal de fiul năprasnic occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura Urziceanu, admiratorul (nu doar la „Melody Bar“) al unor Janci Körössy, Marius Popp, Johnny Răducanu & Co, un histrion care adora să joace teatru (a fost Iordache în D’ale carnavalului), dar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-l care până aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cei 8,25 dolari, trecu pe lângă figurinele pionierilor în mărime naturală și urcă pe scara rulantă în căruța cu coviltir, înconjurată de fresce uriașe. O văzu pe Bonnie lângă căsuța de lut exponat, cu rochia ei de stambă și boneta țuguiată, vorbind unui grup de școlari pe un ton ciudat, de modă veche - o versiune MTV-istă a lui Ma Kettle 1. Când o văzu pe Karin, Bonnie făcu un gest larg de salut și, pe același ton fals-arhaic, strigă: „Sal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
află pe vîrful unui deal, printre obeliscurile unui cimitir care îi era familiar. CAPITOLUL 35. Catedrala După ce mai merseră puțin, Lanark se opri și declară: — Ăsta nu-i Unthank! Te înșeli, este. Se uitară în josul unei pante presărate cu monumente țuguiate și văzură o catedrală neagră și turtită. Pe fleșa luminată era o giruetă aurită, dincolo de nivelul ochilor lor, dar Lanark era și mai contrariat de priveliștea din spatele ei. își amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duse spre ea cu brațele întinse, șoptindu-i: — O, Rima, draga mea, hai să ne iubim puțin... Ea zîmbi, sări în picioare și începu să danseze spre el cu mîinile întinse, ciupindu-l. — O, Rima dragă! gemu ea printre buzele țuguiate. O, iubițică-mică, păsărică-pitică, Rima, hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de țepii fini care creșteau chiar din interiorul urechilor, clapele verzi ale șepcii erau proiectate în afară, de-o parte și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște cute mici, pline de dezaprobare și de firimituri de cartofi crocanți. Din umbra cozorocului verde, ochii disprețuitori ai lui Ignatius J. Reilly, și albaștri și galbeni, priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că venea apocalipsa. — Tată, s-a Întâmplat ceva? Barsam Tchakhmakhchian a tăcut, lovit de durerea grea a unei amintiri din copilărie care se ivise parcă de nicăieri. Pe când era copil, În fiecare an un bărbat cu manta neagră și pălărie țuguiată, de culoare Închisă trecea prin cartierul lor, mergând din ușă-n ușă Împreună cu diaconul bisericii din zonă. Era un preot din vechea țară ce căuta băieți tineri și deștepți pe care să-i ia cu el În Armenia și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
păr rar. Așezat pe colțul biroului în spatele căruia stătea tovarășul său, acesta își ridică privirea spre Porfiri de pe o carte, ale cărei pagini le răsfoia distrat cu degetele lungi. Avea fața palidă, cu o expresie întrucâtva severă: gura mică și țuguiată îi era gata oricând de negare. Ochii îi erau gri și reci. Bărbatul așezat era corpolent, dar aranjat. Își ținea barba tunsă scurt, iar părul, deși des și lung, îi era pieptănat cu grijă. Se apropia de cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Era pe la Început de iunie. Belbo era agitat. Medicii se obișnuiseră cu ideea că singurele rude ale lui Diotallevi erau el și Gudrun, și până la urmă vorbiseră. La Întrebările tipografilor și corectorilor, Gudrun răspundea acum schițând două silabe cu buzele țuguiate, fără să lase să iasă vreun sunet. Așa se pronunță numele maladiei tabu. Gudrun se ducea să-l vadă pe Diotallevi În fiecare zi și cred că-l deranja, din cauza ochilor ei plini de milă. El știa, dar se rușina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
discotecă: pelvisul ei e În flăcări, dar e un alt fel de mîncărime. Își strecoară mîna dreaptă Între coapse cît poate de discret. Farkas se scufundă și mai mult În scaun: se vede pe sine cocoțat pe acoperișul roșu și țuguiat al casei părintești din satul natal; maică-sa Îl strigă să se spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ci bogățiile pe care le ascundeau. Pe drum ne-am întâlnit cu un bărbat zbârcit la față, cocoșat sub greutatea a două boccele groase și grele. Pe cap purta pălăria evreilor, asemănătoare cu boneta conică romană, dar mai lungă și țuguiată ca un corn. I-am zis: - Shalom, prietene. Îl căutăm pe rabinul Hiyya. Ne arăți și nouă care e casa? S-a oprit, privindu-ne pieziș, neîncrezător, căci nu era obișnuit să i se vorbească frumos, după care a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ionescu, un sat ce creștea la marginea unui câmp pe care se vedeau cai și căruțe mici, oameni trebăluind și cântând. Casele, mărunte, săpate în pământ și acoperite cu paie, arătau ca niște ciuperci uriașe, cu tulpina rotunjită și pălăria țuguiată. Era un sălaș țigănesc tradițional. Femeile negricioase, cu fuste pestrițe și basmale de pânză albă, stăteau în fața bordeielor, dărăcind lână și amestecând în ceaunele puse la foc, pe pirostrii. Toată așezarea avea douăzeci de case, iar sălașul, cu țigani cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și situația. Că era disperare mare, mai ales în ultimii ani... Scheihainimé călărea acum o ramură groasă de cireș, încărcat de fructe. Din când în când se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sătura să-i privească, nasul ar fi arătat urât. Dar așa, în conjuncție cu ei și cu alunițele, era mai degrabă simpatic, șic, o trăsătură aparte de personalitate. Generarea gurii îl excită mai rău ca orice prostituată artificială. Buzele apărură țuguiate, ca și cum cineva le-ar fi dat cu ruj. O singură deschidere se întrevedea la întâlnirea lor: o crevasă rotundă, fină, prin care se ghiceau niște dinți mărunți. Saliva începu să curgă prin canalele create de crâmpoțirea continuă ca în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai răsară nimic, niciodată. Nici măcar un fir de iarbă. Un fel de kilometru zero al universului, la care să ia aminte și omuleții verzi - de-ar mai fi fost viață pe undeva, cum se zicea -, să bage În capetele lor țuguiate sau pătrate că un altfel de păcat nu rămîne fără pedeapsă, chiar de-ar fi să se petreacă Între necuvîntătoare. Pentru că s-ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acela, cu nume ca de lovitură din box, cine juca, doar pentru a adormi vigilența poliției helvete, noaptea întreagă, dame și preferans, la Cabaretul Voltaire? Cum îl chema, Doamne, pe ăsta? - Pe cine, stimată doamnă Patricia Stamatescu? - Pe ăsta, urâtul, țuguiatul și cu barbișon... Zi-mi un nume de lovitură din box! - Upercut?!... - Nu. Troțki!... Bravul comandant care, fără să facă o singură zi de instrucție militară, a turtit, ca pe o sferă de vată de zahăr, trupele intervenționiste și alb
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mână l-a șters primele dăți la gură sau la fund. I-a cumpărat un costum, l-a lansat în societate, și-a dedicat după-amieze pentru a-l dezobișnui de mania aceea neplăcută de a-și izbi, ca indienii, buzele țuguiate, cu podul palmei, în vreme ce conversa. L-a pus în legătură cu SIGLA și i-a pețit o soție. Cocondy habar n-avea cu ce fel de persoană avea să-și împartă, de atunci, micul și marele dejun. Dar nici nu l-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cerul; creți și nestatornici, ei zburau prin aerul cel cald al nopții, și luna cu fața roșie contrasta cu {EminescuOpVII 219} cenușa cea lucie a norilor. Voinicii se sculau și se scuturau de somn; lăncile lor vinete luceau în lună, țuguiatele lor căciuli le da un aspect eroic și sinistru. - Hai, copii! zise tribunul bătrân, azi avem o cină minunată. Avem să mâncăm carne de sas! Mă-nfiorai auzind, și cu toate astea nu-mi puteam stăpâni o părere de bine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spusele, dar strigătul îi rămase în gâtlej, căci, în locul chipului mamei, dădu peste ochii iscoditori ai lui Șofronică. Flăcăul vru să strige din nou, căutând din priviri basmaua înflorată a Auricăi, dar văzu crescând în fața lui gaura ca o peșteră țuguiată a urechii lui Șofronică, în care nu doar șoaptele, ci și gândurile se auzeau asurzitor, lovindu-se de pereți și întorcându-se în ecouri. „De ce să te temi, cumetre ?“, auzi vocea lui Fandarac, atât de aproape, încât nici nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trepte ale demisolului, pregătit să asculte tăcerea mai largă, a străzii. Este, de fapt, o alee, mărginită de garduri joase, în spatele cărora se întind petice de curte, cu copaci răzleți și case vechi, dinainte de război, cu un cat și acoperiș țuguiat, învelit cu țiglă. Pe vremea aceea, oamenii care își ridicau case erau înstăriți, locuințele aveau camere mari și înalte, cât să încapă candelabre bogate, și odăi pentru servitori, fie la mansardă, fie la demisol. El însuși locuia într-o asemenea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]