224 matches
-
dezlegare pentru tot ce se întâmplase. Tacâm pentru frumoasa soră Sonia, regina barului Levcenco, ținta, în fiecare seară, a unui neîntrerupt șuvoi de bilețele, flori, cărți de vizită, venind de la toate mesele. Vesela și incoruptibila pradă, un fel de momeală ațâțătoare a localului, reapărând, râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care își înfundase părul rebel și sârmos, de aramă. „Știam, știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
50 blonde, 50 de minunății ale naturii frumoase de pică, cu niște picioare superbe, cu un fund de să-i dai zilnic palme nevestei, cu un supliment după masa de seară, vin pe scenă, în ritmul unei melodii vesele și ațâțătoare, zâmbind dumnezeiește și fâțâind picioarele mai mult pe loc, parcă special ca să simți la un moment dat, tu ditamai masculul feroce, că nici nu mai ai aer. Cred, că dacă ai sta atunci într-o cameră numai cu bărbați, ai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
comunică părerea lui, de om modest sau înțelept: Pentru unii, a trăi înseamnă a face carieră, a avea bani, relații, a sta pe creasta valului. Eu sunt mulțumit dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul din apropiere, vine miros ațâțător de mititei. Spre Constanța, câțiva nori uscați atârnă ca rufele pe balcoane, în cartierele sărace. Aici, cerul e albicios și perfect senin. Simt, totuși, în aer, un fior de toamnă care se apropie. Discuția despre viață a ajuns la regrete
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ocupase îndeaproape și întru totul pe timpul acuplării lor din hol. Bull învățase repede că clitorisul său nu are nevoie de o apăsare insistentă și repetată - ca apăsarea butonului de apel pentru lift de către un manager enervat -, ci de o stimulare ațâțătoare, sugestivă. O atingere mai curând ghicită decât simțită. Bull se ghemui pe vine, apoi se lăsă cu totul pe spate, rezemându-se de marginea de melamină a măștii de la chiuvetă. Masturbarea fusese intensă, penetrantă și non-penetrantă. Degetele i se arcuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plini de speranță au văzut atâtea lucruri și sunt curioși să vadă și mai multe. Încă de fată, iubiții ei erau aleși pe sprânceană, o elită cu mult deasupra gloatei de aventurieri, mercenari, de oameni încolțiți Zâmbetul ei e șiret, ațâțător, jucăuș, dar și inocent, pentru că banii te fac inocent atunci când i-ai avut dintotdeauna. Cum altfel te-ai putea învârti preț de treizeci de ani pe această planetă, rămânând liber? Martina nu e o femeie de lume. Ea e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
precoce? Ionela a intrat În salon ca la ea acasă, și-a aruncat geanta de umăr pe jos și l-a sărutat pe obraz. Purta o rochie fină de muselină, Înflorată, din care trupul Îi stătea să Își ia zborul, ațâțător. — Pune-mi și mie o vodcă și niște sifon rece, suntem În vacanță, ce naiba. El Însă a luat-o În brațe lacom, Îi frământa bucile În tăcere, gemând, gata să-și Împlânte mădularul În carlinga zemoasă, ea l-a respins
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
ar fi zis taică său), Închipuindu-și trupul Ionelei cum alunecă lin din haine, Întinzându-se alături, lăsându-și pânza pielii să plutească o secundă În aer, apoi lipindu-se de el, femeie caldă, moale, din care se ridică parfumul ațâțător. Atât. Nu ar fi mers mai departe, nu ar fi Întins mâna după ea, nu s-ar fi Încordat să o ia În brațe, să pătrundă În ea, pentru că nu voia să știe În ce altă lume se va trezi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
el, iar eu, din acea zi, nu-mi mai puteam lua gândul de la cele ce-mi spusese, de la focul sării și al cerului, de la casa idolului și de la sclavii lui, unde aș mai fi putut afla loc mai sălbatic, mai ațâțător, da, asta îmi era menirea, trebuia să merg la ei și să le vorbesc în numele Domnului-Dumnezeului meu. Cei de la seminar nu mai știau cum să mă facă să-mi schimb gândul, ziceau că trebuie să mai aștept, că un misionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
păcat că nu îl veziîți amintești, iubito, când prăpădeam livezi? Când sfârcurile-a ploaie-ți cădeau puhoi, de mi te simțeam că-mi treci prin gură cireșe pârguite, când pielea ta cuib dulce era de malachite, când fumegai în șoaptă, ațâțătoare: «’Bite, surâsul meu e candid, păcat că nu îl vezidar mai păcat nu este că prăpădim livezi? Iubirea noastră nu e cuplaj de maidanezi, te rog să cauți alte locații potrivite»... Fac cereri, iubi, 'ntr-una, de-atunci, poate mă crezi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios În perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
treabă. Într-una din zile a venit la mine să se ofere drept model o fetișcană ascuțită la față, cu umerii înguști, buze subțiri și cu doi cercei imenși de argint, în formă de lăcustă, care-i dădeau un aer ațâțător. Avea ceva ciudat, absent și trist în atitudini și mă irita faptul că nu reușeam să-i surprind cât de cât expresia în sculptura la care lucram. Stricam piatra fără să izbutesc nimic. Nervos, i-am cerut să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui terchea-berchea se îmbăie într-o lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea saturat c-o suspensie de picături de coniac. Senzație ațâțătoare ce împrospătase bateriile alcooliștilor de dedesubt, făcîndu-i să lopăteze tot mai vârtos și să boncăluiască tot mai înfrigurați pe zid!... Pentru a face din escaladare o activitate cât mai instructivă, deșiratul mârâi nervos. - Cine-i Omoroaica aia? Vreo drojdieră? - Hă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muncească din greu și să se sacrifice mult, altfel n-aveai de unde să-ți găsești o femeie perfectă. La una îți convenea, de exemplu, un zâmbet, la alta remarcai, străpungând cu privirile forfota trecătoarelor de pe celălalt trotuar, linia ochilor, modul ațâțător în care își balansa o poșetă, felul distins în care știa să se miște sub propriul ei parfum, intelectualitatea unei glezne. Îți compuneai în minte imaginea unei asemenea femei ideale și te pomeneai colindând prin oraș după ea, și, bineînțeles
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în alergare și panicată de groaza (delicioasă) de-a nu pierde vreo birjă, degustătorii fini ai orașului decideau, pe urmele ei, prin clipiri evaluative și mișcări savant spiralate ale degetelor, dacă doamna respectivă, pornită în galop, poseda sau nu, un ațâțător pas Galopenția. Se mai ciorovăiau între dânșii cu privire la Ulpiu și Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul, Dulcele Doru și Gabi cel Norocos, neputîndu-se pune niciodată de acord dacă tăietura ce le-o aplica propriu-zis Sargețius muierilor aducea mai curând cu vigoarea cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apucaseră aproape din mers. Vociferau la o distanță bunicică față de șofer. Adică față de tejgheaua aceea de tablă fierbinte a barului, plasat în primul salonaș. Și, implicit, cam la aceeași distanță față de blondina ce servea în încăpera de la intrare, după fâțâitul ațâțător al căreia tuturor li se scurgeau ochii. Și a cărei apariție în personalul angajat îi împinsese pe clienții mai luminați să aprecieze că, în sfârșit, "Cafeneaua Veche" avea program artistic. - Și atunci, tipul și-a scos aparatul vocal către noi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
alerge înlăuntrul meu Ca pe un fericit zid al morții Moartea îmi șoptește cuvintele Și tot moartea îmi prescrie marile ei tratamente de sănătate De moarte mi-e frică și totuși către moarte zilnic alerg Cu șlițul desfăcut de colțișori ațâțători de cucoană Cu picioarele ridicate în ritm unul după altul Și dansând Acum moartea mea s-a ridicat deja către mine Mi-a pus labele ei din față pe umeri Mă adulmecă ușor dar nici eu nu încetez să mă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În noaptea teiului în floare Elena Marin Alexe În noaptea teiului în floare, Îmi număr pașii pe alee, Parfumul naște încântare, Între natură și femeie. În noaptea teiului în floare, Lumina nu se mai aprinde, E bezna mai ațâțătoare Și-o vrajă rece se intinde. În noaptea teiului în floare, Alunecoasă luna trece, Salut-a cerului grandoare, Rămâne însă pururi rece. În noaptea teiului în floare, Colind pe străzi întunecoase, Dau mâna cu înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
guvernator de Închisoare de minimă securitate pentru directori criminali. Parcă ținînd pentru sine comentariile acuzatoare, buzele ei murmurau neauzit Într-un fel aproape indecent, care mă făcea s-o văd pe jumătate zbir, pe jumătate matroană de bordel, cea mai ațîțătoare dintre toate combinațiile posibile. Știam că era un important acționar la Clubul Nautico și colegă apropiată a lui Frank, și eram pe punctul de a mă prezenta, cînd privirea ei se mută iute de la suedezul Îndurerat și se fixă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
județ. - Ți s-a urât cu binele, coinac! i-a spus Gheorghe. Paraschiv a scos o țigară și-a aprins-o. Rămăseseră singuri până a doua zi în casa țigăncii. În odăi mai stăruia duhul femeii duse, un miros muieresc, ațâțător, de parfum șters și de lucruri încălzite. Pe scaun, atârna o rochie verde, și pungașul simți în clipa aceea că dorește și femeia, și puterea stăpânului ei... i. Ghetele Se ridicaseră și copiii. Toți, o ceată. Ăl mai mare era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lansată de editorul Henry Colburn, seria de cărți fashionable: romane, memorii, unele semnate de autori iluștri, cele mai multe Însă ale unor scriitori minori. Toate cu un imens succes de public, toate mizând pe dezvăluirea culiselor lumii bune, dar mai ales pe ațâțătorul personaj care le străbate: dandy-ul. La editura lui Colburn apar și volumele lui Bulwer-Lytton, Benjamin Disraëli sau Thomas Lister, dar și ale doamnelor emancipate despre care a mai fost vorba: Harriette Wilson, Lady Morgan, Catherine Gore. Dar Franța? tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Victoriile sale au avut Întotdeauna insolența nepăsării. Nu s-a lăsat niciodată cuprins de vârtejul celor pe care Îi tulbura. Într-o țară ca Anglia, unde orgoliul și lașitatea reunite nasc o ipocrizie a pudorii, a fost de-a dreptul ațâțător să vezi un bărbat, și Încă unul atât de tânăr, care reunea În el toate seducțiile convenționale și naturale, pedepsind femeile pentru pretențiile lor lipsite de bună-credință și oprindu-se cu ele la limita galanteriei, când, de fapt, ele doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nepieptănați și scandalagii, să-l sfidăm în propriul său palat, în fața șambelanului, a vizirului și a ofițerilor din gardă. Iar eu, slujbaș la biroul muhtasib-ului, având sarcina să veghez la respectarea legii și a ordinii publice, mă aflam acolo alături de ațâțătorii la răzmeriță, în timp ce dușmanul era la porțile orașului. Gândindu-mă zăpăcit la toate astea, îmi spuneam că aveam să mă pomenesc azvârlit în fundul unei temnițe, biciuit la sânge cu o vână de bou sau chiar răstignit pe crenelul unui zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]