1,798 matches
-
care așteptau ceva, nimeni nu știa ce. Or, tocmai aceste priviri nedefinite, fără sens și înțeles îl exasperau pe Casapu și-l făceau să turbeze. Primarul și vicele sosiseră în timpul dialogului cu coasa-n ceafă, când toți ochii mulțimii fuseseră ațintiți la cei doi și nimeni nu observase sosirea lor. Vicele încercase să înainteze prin mulțime, dar primarul, văzând cum decurg ostilitățile, l-a ținut de mână, șoptindu-i: stai pe loc, nu-i momentul! Însă, acum, când a văzut înfruntarea
SRL AMARU-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1438025842.html [Corola-blog/BlogPost/369750_a_371079]
-
ales asupra examenului de stat. Mircea a observat că a mai dispărut din exuberanța prietenei sale. Nu mai era atât de bucuroasă cum a fost în primele zile când au sosit la munte. Mereu o surprindea stand gânditoare, cu privirea ațintită în gol. Era clar că ceva o frământa. Astăzi mai erau invitați și la un prânz de către directorul hotelului, în salonul de protocol. Dorea să mai stea de vorbă cu ei, să afle cum s-au simțit și ce mai
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427097166.html [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
al tatălui, semăna mai mult cu mamă-sa. Doar părul îi era ondulat ca al lui. Avea un tată frumos, cu mustăcioară și ochi negri ca mura ce-i străluceau de ziceai că te pătrund ca o săgeată când erau ațintiți asupra ta. Acum înțelegea mai bine Adriana ce a cântărit mai mult în talerul balanței care a determinat-o pe Elena să accepte de a-și părăsi familia și țara, pentru a se stabili singură printre străini la o așa
MANUSCRIS IN LUCRU, CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422271887.html [Corola-blog/BlogPost/382020_a_383349]
-
nu-i băgau în seamă. După ce ajunseră la destinație, coborâră din vehicul și se îndreptară către vestiarul unde își lăsau hainele de oraș, îmbrăcând salopetele albăstrii cu dungi fosforescente (ca să fie cât mai vizibili în subteran când o lampă își ațintea lumina asupra lor), casca pe cap, după care, cu mărcile personale, din metal, pregătite din timp, se îndreptară către lămpăria minei unde lămpăresele de serviciu din tura respectivă le dădură lampa de miner și masca de autosalvare. Fiecare marcă avea
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436604497.html [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
permanent atent la țesătura de interacțiuni și emoții de sub ochii tăi - ore în care ești în permanentă stare de focus și alertă - chiar nu pot fi echivalate cu șase ore de muncă intensă în care nimeni nu stă cu ochii ațintiți pe tine. Nu este despre "mai greu" sau "mai ușor"; e doar despre faptul că o oră la catedră, dacă e făcută cum trebuie, îți erodează energia într-un fel în care puține activități o fac. Important e că există
de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE by https://republica.ro/singuratatea-profesorului-roman-de-la-autoritatea-pierduta-in-clasa-la-locul-pierdut-in-lume-al-treilea [Corola-blog/BlogPost/338311_a_339640]
-
Răsărit). Intranzitivitatea/intransigența MAMEI, FLORII, CĂRȚII- par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative: OGLINZILE și APELE/OCHII (pseudo-heracliteene/heracliteeni și, concomitent, eleate/eleați, prin fluxul-refluxul amintirii). Dar, mereu, și Om, și Oglindă, și Apă, și Ochi - cu privirile ațintite către Marele lor CREATOR întru LOGOS - Marele Veghetor Cosmic, Demiurg și Visător de Creație-Lumi: “El”/Aminul-Eminul-EMINESCU-LOGOSUL VALAH și COSMIC!. Constanta de gradul ZERO! Ființa și Istoria se conformează și se reformează, întru DUMNEZEIRE, prin intermediul fascinant-versatilelor OGLINZI-CARE-PE-EL/AMINUL-ÎL-REFLECTĂ/FIXEAZĂ MISTIC: “O
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_cronica_la_vo_elisabeta_iosif_1386758438.html [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
își dă seama că duhurile rele ies din adâncurile pământului. Scrâșnește din dinți și pune mâna pe mânerul paloșului. Este pregătit să înfrunte demonul și-și face de trei ori semnul sfintei cruci, apoi așteptă ca un șoim cu privirea ațintită la orice mișcare din împrejurime. Ceilalți doi oșteni îi urmează exemplul. Deodată, un vultur uriaș țâșnește dintre stânci, își desfășoară aripile imense și se năpustește asupra străjerilor. Căpitanul Preda izbește cu paloșul în pieptul acvilei. Instantaneu aude un țipăt înfiorător
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
ticsite de oameni așternuți cu fața la podea. Au rămas pe genunchi toată noaptea. Spre sfârșitul acelei nopți lungi de teroare și agonie, milioane de oameni, cu sufletul la gură și obrajii brăzdați de lacrimi, au ieșit pe străzi, cu privirile rugătoare ațintite spre răsărit. Cand cerul începu să se coloreze în roșu și apoi răsari soarele, un strigăt de ușurare și bucurie izbucni din toate piepturile. Strigau cu toții, ”Binecuvintează suflete al meu pe Domnul!”, căci soarele a răsărit din nou, după o
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 by http://confluente.ro/De_la_recunostinta_la_multumire.html [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
OPERON Înfășurată în mister, în intraductibil cuvânt Cum toate necunoscutele misterioase SUNT. Azi, o dată cu dezvoltarea impetuoasă a mijloacelor de comunicare și transport a fost posibilă aducerea și la noi, în România (în Dacia zamolxiană de altădată a căror locuitori își aținteau ochii cu speranță tot spre cer!), și totodată sosirea în timp record (de doar câteva ore cât durează zborul cu avionul), pentru prima oară a Sfintei lumini coborâtă în chip miraculos din cer la Ierusalim, pe piatra Sfântului Mormânt. Mărturisesc
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1461652087.html [Corola-blog/BlogPost/384989_a_386318]
-
un dar omul acela, muncea ori sta, la un lucru-i era mintea: să deslușească semnele. Dar nu era vreun mag, nu! El avea urechea bună. Era cum e pisica, auzea ce nimeni nu putea. Ai lui îi ziceau - când ațintea urechea la... nimic și spunea ce-aude - că i se fac poive ca lui Motocel! Adică... păreri... Într-o primăvară, că era tocmai la arat, până-n prânzișor, se ridicase cu ochii spre soare, stând răzemat de cormanele plugului. Aerul zilei
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Angela_dina_1405620820.html [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
fereastra sufletului și să spunem: „Gata! S-arunc neghina din sufletu-mi bob!... ” Și de ce n-am avea voința de a alunga răul din noi?! Să-mi spun, cinstit: „Acumulat-am suficient, halt! să pun punct ispitei!...” Se poate? Bineînțeles! Ațintesc urechea și-am să aud vocea duhovnicului: „Da fiule, orice este posibil, numai să vrei! Și de ce să nu vrei, când e așa de bine, seara, după orele de muncă, să așterni capul pe perna ta... și să fii binecuvântat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/binefacerile-unui-dialog/ [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
eu să pot participa astăzi la această paradă mă cuprinde. El este dublat de mândrie, ceea ce mă face să îmi ridic mai mult bărbia și să stau dreaptă, cu privirea înainte, dând înlăuntrul meu onorul. Deja, deși privirea îmi este ațintită asupra trupelor care trec în pas cadențat, mintea mea, ca o oricărui copil, este fascinată de eroii care ies din paginile cărților și devin prezențe vii. Dintr-odată regii, reginele, prinții, prințesele, cavalerii, muschetarii, făcând parte dintr-o fascinantă lume
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI by http://uzp.org.ro/gavroche-in-literatura-franceza-si-istoria-romaniei/ [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
unduia, șerpuia de la un mort la altul și golea ranița sau cartușiera așa cum o maimuță ar fi desfăcut o nucă”. Aievea l-am văzut cum „Se ridică drept în picioare, cu părul în vânt, cu mâinile în șolduri, cu privirea ațintită asupra guarzilor naționali care trăgeau” și cântă cuplete sfidând armata și moartea. M-am întrebat ce curaj trebuie să fi avut acel copil, într-o împrejurare în care oamenii maturi tremurau și pe care autorul a descris-o astfel: „Priveliștea
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI by http://uzp.org.ro/gavroche-in-literatura-franceza-si-istoria-romaniei/ [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Miroase-a praf încins și-a spleen în transparenta dimineață ce-alunecă pe țipătul privirii din oglindă și cade-n negrul hău al gurii de lupara - străinele pupile ațintite asupra ta - somându-te să îți declini identitatea incerta prin nevolnicia-ți dovedită căci nu mai poți demult să porți pe umeri precum Atlas ziua întreagă fără a clipi nici printre genele umil plecate luciri de stele să prefiri n-
ÎN GURA LUPAREI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1494820332.html [Corola-blog/BlogPost/383672_a_385001]
-
și îngerii din mers Și mișcam tot universul cu puterea unui zeu. Cine sunt? Că fără tine nu am nume, nu am chip, Nu mă am și nu am viață, nu am moarte, nimic n-am; Pribegesc ca o durere ațintind un simț infam, Ca o mare nesfârșită căutând putin nisip. Tot ce îmi era ”acasă”, propriile-mi simțăminte, S-au dezis de mine, cel ce nu se poate defini. Vino dar, 'napoi la pieptu-mi să rup totul în fâșii. Tot
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Stergere_cruti_cristian_1384868158.html [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]
-
fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune. „Dacă a plecat după ce am vorbit la telefon... ar ajunge imediat după miezul nopții, deși eu de unde să știu cum conduce el mașina? Oare este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427837820.html [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
și sadism. Semnele erau proaspete. Nu toate erau grave. Cele superficiale se cicatrizaseră și erau înconjurate de vânătăi accentuate. Altele, mai adânci, supurau ușor și evidențiau, la o examinare atentă, profesionistă, forma aproximativă a danturii care le provocase. Aici erau ațintite privirile lui în încercarea de a înțelege câți dinți au pătruns țesutul și de a compara formele cu cele ce i bântuiau amintirile proaspăt trezite. Era încordat. Maxilarele se strânseseră atât de puternic încât fața lui era parcă sculptată în
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_5_.html [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
de tine mă doare amândoi iubeam lucruri derizorii: secera pleoapelor tale vrăjite cu ochi de migdală care cădeau pe privirile mele ca o povară ca o moarte frumoasă visată de somnambuli amândoi așteptam șarpele fantastic să ne devore avea ochii ațintiți asupra noastră un ochi spre tine altul spre mine azi voia să mă ucidă pe mine mâine voia să te ucidă pe tine vino vis ori vino moarte zicea poetul aiurind apoi a evadat din cuie și a cântat psalmii
ŞARPELE FANTASTIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1405605767.html [Corola-blog/BlogPost/349013_a_350342]
-
necuprins, iar azi surprins cum coborându-și scara spre pământ, face posibilă comunicarea celor două lumi și care, prin jocuri de cuvinte și idei nebănuite își cedează locul una alteia, lăsându-ne cuprinși în golul dintre ele. Când își vor aținti privirea asupra noastră, ne vor cuprinde cu tentaculele de foc și viață, ne vor răpune la pământ sau ne vor ridica în slavă albă. Referință Bibliografică: “Împăratul de ceară”, Cronica prezentată la Colocviul Masteratelor de Literatură / Gabriela Ana Balan : Confluențe
“ÎMPĂRATUL DE CEARĂ”, CRONICA PREZENTATĂ LA COLOCVIUL MASTERATELOR DE LITERATURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1447747397.html [Corola-blog/BlogPost/374922_a_376251]
-
Teoria și Practica Traducerii, limba franceză. În prezent sunt profesor de limba franceză și doctorand în filologie-Littérature française et francophone. În urmă șase ani am făcut o incursiune rapidă printre numeroasele bloguri și site-uri literare. Privirea mi-a rămas ațintită pe unele poezii ale unor tineri talentați, membrii unui blog literar. M-am înscris ca începător în ale poeziei. Ne-am împrietenit repede, am început să ne comentăm reciproc. După un an de activitate, proprietarul blogului a hotărât să-l
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI RELU COȚOFANĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 by http://confluente.ro/nuta_istrate_gangan_1433505103.html [Corola-blog/BlogPost/359678_a_361007]
-
ciocolatei. Pe fiecare placă este ștanțat un model ce reprezintă un bărbat solid, pletos, cu barbă deasă, îmbrăcat în straie de blană. După oboseala zilei de muncă, mă odihnesc într-un fotoliu, cu o carte în mână și cu ochii ațintiți asupra bărbatului de pe una dintre plăci. Încet, încet, sub influența căldurii, mă copleșește moleșeala, corpul se face din ce în ce mai greu, iar Hypnos mă cuprinde în brațe. Zeu al fantasmelor întunecate, acesta mă poartă lin prin spațiu. legănare ușoară, iar în final
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Timpuri_ancestrale_revizuita_stefana_ivanescu_1357326147.html [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
în care nimeni nu spuse nimic prizonierul își ridică privirea către el și îl privi pe tetrarh drept în ochi. Apoi, după câteva clipe își întoarse privirea în altă parte și se gândi la ale sale. Irod rămase cu privirea ațintită către el preț de câteva clipe, încurcat, deoarece i se păruse, pentru o clipă poate, că îl vede aievea pe Ioan Botezătorul, profetul decapitat la porunca sa. Era ferm convins că omul din fața sa îi făcuse o vrăjitorie, ori îi
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1400826644.html [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
la slujirea ei. Puțini îi ascultaseră povața. Cei mai mulți necăjiseră arboretul ca niște păgâni... Într-o primăvară, mai ceva ca-n alți ani, trezirea la viață și lumina din jur îi dădeau fetei puteri noi. Muncea cât era ziulica de mare, ațintită la ivirea plăntuțelor de pus la icoană pentru leac ori la vreo izbăvire de suferință a vreunei jivine sau la grijirea vreunui animăluț din curtea unora din sat ori de peste pădure, căci i se dusese vestea de vindecătoare până departe
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1482660342.html [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
a abandonat undița și luând coșul din răchită, plin cu merinde, a așezat pe pătură tot ce trebuie pentru micul dejun. Eu m-am ocupat de partea sticlelor cu băuturi răcoritoare și de pahare. Mai mult din picioare, cu ochii ațintiți pe bambinele agățate pe nailonul lansetelor, căutând să surprindem orice mișcare, serveam sendvișurile de pe platoul așezat pe pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400698722.html [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
în sânge o picătură de curaj. Mielul dădu semn că se trezește. Cu un glas pe care nici el nu și-l auzise vreodată, strigase în miezul pădurii și al haitei ce sta să-i răpună pe amândoi, cu ochii ațintiți către un brad măreț din apropiere, prins și el în conul de argint al lunii: „Doamne, apără mielul acesta, căci eu nu sunt vrednic s-o fac!” Ca din senin, o vâlvătaie se abătuse dinspre vârful negru al bradului bătrân
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1419516810.html [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]