1,728 matches
-
de ani, trăiește un sentiment acut de panică. O panică stranie, plină de curiozitate. Se uită la oameni de parcă i-ar descoperi pentru prima oară. Cuvintele lor, gesturile par noi. Deodată i se pare că descoperă copacii. Rămâne cu ochii ațintiți spre ei. Frunze, frunze verzi, muguri plesnind. Are douăzeci de ani, a crescut la țară, sub ochii ei se năștea și murea natura, și doar acum descoperă mugurii plesnind în frunze. Mișcare, taină, viața năvălind nestăvilită. Se oprește fascinată și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va îndrăzni să încalce vreo cerință din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se cuvine invitatul de onoare. Pregătirile pentru nuntă începuseră cu câteva zile înainte. Primele ore ale dimineții, când urma să înceapă nunta, se dovediră a fi deosebit de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ce treceau printre frunze. Era deja întuneric și brațul său obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele de la izbiturile cu arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le deviase traiectoria. Așteptau să fie găsită o soluție. Părea imposibil ca tehnica modernă să nu îi ajute în nici un fel și să fie astfel puși în situația să se declare naufragiați. Stăteau cât era ziua de lungă cu privirile ațintite spre linia orizontului în speranța că vor vedea ceva prinzând o formă reală. De fiecare dată imaginația le juca feste și rămâneau în aceeași mare în care parcă se învârteau într-un cerc. Turiștii au început să vorbească, mai întâi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă a unei arme de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
al porții auto. Privi pentru a mia oară pe ziua de azi în lungul străduței, spre bulevard. Nici urmă de Virgil. Desfăcu mecanic gazeta sportivă, dar nici declarațiile selecționerului de la naționala de fotbal nu-l mai interesau. Rămase cu privirea ațintită-n gol, cu bărbia sprijinită-n pumnii cu care-i corectase aseară purtarea nevesti-sii, care se cam nărăvise la cârteală în ultimul timp. Lăsa impresia că e adâncit în cine știe ce meditații, dar nici vorbă de așa ceva. Doar stătea și aștepta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Înaintea marilor bătălii, știa cât de important era să amâni un asalt sau o replică, spre a permite uscarea câmpului de luptă ori doar pentru a-ți deruta adversarul, făcându-l să-și pună diverse Întrebări. Rămase, așadar, cu ochii ațintiți asupra crestei punk a lui Alfred Adler, care, sub forța privirii imperiale, Începu să se Înmoaie ca o lumânare, pipăindu-și nesigur liziera verde-gălbuie. Se părea că omul care introdusese complexul de inferioritate În psihanaliză tocmai era pe cale să dobândească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imaginile de arhivă cu Volkswagen T. Guevara, iar ea, până atunci atât de mândră În fața mașinetului plebeu, aidoma unui ou Fabergé silit să stea Într-un cofraj alături de banale produse galinacee, s-a ridicat În picioare și, tremurând, cu degetul ațintit În direcția ecranului, a spus: „E mașina mea!“ Pentru că, da!, liderul mișcării motorizate, denumit acum pe toate posturile de televiziune Mașinăția Sa, Far Unic al Înaintării pe Autostrada Progresului, Girofar Călăuzitor, Ax Planetar și Mare Demaror al Revoluției, era chiar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit discret către vecina din stânga, o blondă În taior, cu coc și voaletă. Își ține poșeta-n poală și ascultă teatral
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avantaj să fii ciclop. Ți-ai spus rugăciunea? De ceva timp, am devenit ateu. Stepașa, știi totuși care e marea problemă când ai un singur ochi? — Care? a Întrebat dobitocul, Încordându-și degetul pe trăgaci. Vederea periferică proastă, am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție. Pistolul s-a rotit și el
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bărbătești cu tonalități diferite, și prin perdeaua de fum care începe încet-încet să se risipească din ușa garajului își fac apariția Petrică și Monte Cristo îmbrăcați de parcă ar fi mers la o sindrofie. Domnul Președinte își ridică capul din bord ațintindu-și ochii prin parbriz încercînd să analizeze dintr-o privire cele două siluete, nu-i place ce vede, pantaloni cu dungă, paltoane lungi din lînă, pălării demodate. — Mai întîi Sena, iar acum voi, domnilor, zice oprind motorul, părăsind scaunul șoferului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai puțin reale, legate de unele evenimente care au avut loc în decembrie ’89 (n.a.). — E culmea, dom’ Roja, dar să știți că la un moment dat și eu am simțit că de undeva din mulțime cineva își avea ochii ațintiți asupra mea. Cînd vacarmul a început să întreacă orice închipuire, dinspre Victoriei s-a apropiat și al treilea grup, cel condus de Monte Cristo, care dădea și el piept cu cordoanele de ordine. — De unde mă binoclam eu, se vedea totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
este situația. N-au murit decît cîțiva proști care nu erau de-ai noștri, dar se mai întîmplă, ce Revoluție ar mai fi fost dacă nu existau și cîteva victime pe ici, pe colo? O lume întreagă e cu ochii ațintiți asupra noastră, acum nu mai putem da înapoi, se gîndește, dîndu-și seama că deja e în întîrziere. Ce să-i faci, dom’ Președinte, se ridică Sena în sfîrșit de la locul său, astea sînt lucruri pe care nimeni nu le poate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de plastic, cocoloașe de hîrtie, bețe de chibrituri. Cu pași nesiguri își tăie drum prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și aducă aminte puțin cîte puțin la ce se înhămase, la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și Baracă, îmi iuțisem pașii să ajung cît mai repede, aproape că o rupsesem la goană de-a binelea. Oamenii roiesc la Romană, în fața Primăriei, la Unirii, Intercontinental, tovarășe ministru situația scapă încet dar sigur de sub control, toți ochii sînt ațintiți asupra matale. Revolta asta încă mai poate fi oprită din fașă dacă-i reperăm pe agitatorii nenorociți care incită lumea cu atitudini subversive. Nu-i așa că era într-o situație limită care cerea luarea unor măsuri de extremă urgență? Intrați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întrezărind printre pleoape aceleași imagini dezolante ale coridoarelor goale și ale băncilor pustii. Ești mai norocos decît îți poți închipui, nu oricine beneficiază de șansa de a-și exersa discursurile într-un amfiteatru prin care bate vîntul, fără nici o privire ațintită asupra sa, fără urechi atente la cea mai mică bîlbîială, la cea mai măruntă greșeală de exprimare, încerca Bătrînul să-l convingă. Își bătea joc de el? încerca doar să-l încurajeze, să-l provoace la dialog? Vorbea serios? Oratoria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fir de păr de la planul inițial. — A, da? Vreți să spuneți că totul ar fi fost așa de simplu? întreabă Roja zîmbind subțire aducîndu-și aminte de Patru Ace, care ar fi trebuit să fie tot acolo în spatele său, cu privirea ațintită la cărțile pe care le ținea evantai în mînă. Că ar fi fost mai cuminte să așteptăm cu toții încetarea tirului de pe clădiri și apoi să ne încolonăm în liniște și ordine și să ne deplasăm fiecare în direcția sa? Noi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Trebuie s-o recunoști dacă ești realist. — Nici nu mi-a trecut așa ceva prin cap, zise Roja. N-ar avea nici un farmec. Și chiar dacă ar fi posibil, crezi că aș mai avea vreo satisfacție? Observi că toate privirile pietonilor sînt ațintite asupra ta, cum zeci de figuri tîmpe se hlizesc la tine ca la un sinucigaș sau, mai grav, ca la un nebun scăpat de la ospiciu. Pentru o clipă te simți derutat, vrei să te smulgi din mîna Părințelului, te gîndești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aș crede, spuse Tîrnăcop. Puteți să-mi spuneți atunci cine v-a vîndut pontul cu hotelul ăsta și de unde știți voi așa sigur că ceva atît de impotant o să se întîmple taman la marginea Bucureștiului, cînd toți ochii sînt acum ațintiți pe punctele fierbinți din centru? — Crezi că noi știm? întrebă Bulgarul, ridicîndu-se pe vîrfuri, dînd semne că e nerăbdător să iasă. — Vii cu noi și o să vezi totul cu ochii tăi, completă Croitorașul. Degeaba am încerca noi să ți explicăm
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca el. Ca ăla. Trebuia s-o dovedești 000000000000000000000000000000000000000 Schimb canalele... reclame... scoțienii adevărați citesc Record.... Ai ajuns să cunoști chipul ăla. Vechiul Daily Record era pe un microfilm În Salonul Glasgow din Biblioteca Mitchell. Stăteai ore Întregi cu privirea ațintită pe chipul ăla, Încercînd să descoperi În el un anumit lucru, puțină umanitate. Acel bizar pelerinaj pe care-l făceai la Glasgow Îți consuma tot timpul tău liber. CÎteodată Îți luai liber de la serviciul tău din mină. Îți luai liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
biroul lui Palmer. Palmer ședea pe canapea, cu fața spre ușă. El purta o jachetă tricotată largă, o cămașă albastră și o eșarfă violet. Arăta curat, îngrijit, vioi, tânăr, puțin extravagant. În lumina strălucitoare a dimineții am văzut ochii lor ațintiți asupra mea cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi-am băut ultimul strop de whisky și m-am pregătit să plec. Mânat de un imbold spontan, m-am înclinat politicos în fața lui Palmer. El și-a plecat capul și, pe când ieșeam din cameră, l-am văzut cu privirea ațintită asupra focului și capul tot plecat. Mângâie grilajul căminului cu piciorul gol. Pe când închideam ușa de la intrare l-am auzit ieșind din salon și îndreptându-se spre scări. M-am oprit și m-am uitat o clipă la fereastra luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
plus. Dar e nevoie de participarea ta ca să terminăm treaba. Cum ai s-o faci, rămâne în seama ta. Asemenea subtilități sunt, oricum, de domeniul tău. — Antonia vrea să mă vadă? întrebă Palmer. L-am privit cu atenție. Își ținea ațintiți asupra mea ochii inteligenți. Mâna lui se pregătea să arunce un șervețel. Obrazul puțin învinețit îi stătea bine, amintind parcă vag de un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zise Palmer. Cinstit vorbind, ar trebui să-ți tragem o bătaie bună, nu să te alintăm în felul ăsta! Mângâie afectuos părul ciopârțit al lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el. Simțeam că Honor Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]