273 matches
-
altfel, „o construcție bine asigurată și bine păzită, care servea ca loc de adăpost și de apărare“. Studiile în domeniu ne reconstituie decorul unor realități socio-istorice în care viața se trăia în umbra zidurilor groase, ca de fortăreață, cu ochii ațintiți mereu spre zări. Culele erau construite în funcție de nevoile de apărare ale unei familii mai înstărite, o asemenea fortificație aflându-se „în picioare“ la Măldărăști-Vâlcea (4 km depărtare de Horezu). Despre această fortificație se știe că a fost ridicată de marele
Agenda2004-14-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282274_a_283603]
-
Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce înțelege a se dezbăra și de ultimele convenții "prețioase": "Gîlceavă, exces, dezlănțuire. Iad. Stă cu urechea ațintită,/ culcat în Iarbă. Delir. Vagi nostalgii - în procesul de descompunere/ a glucidelor. în fascicule. Erezii,/ anateme: vase lemnoase împietrite în fața/ Ispitei - unde/ se ascunde Muma Pădurii?" (Iad, mare propășire). Liviu Ioan Stoiciu: un tînăr transformat cîndva de Muma Pădurii într-
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
atingă un cuțit, spre a-l feri de riscul de a se tăia cu el. Curiozitatea ochilor aprinde focul poftei păcătoase ca un incendiu. Cel ce își lasă privirile să rătăcească se aseamănă unui vizitiu care nu își are ochii ațintiți asupra cailor și din care cauză caii vor sfârși prin al târî în prăpastie. El se aseamănă cu o fortăreață cu porțile nepăzite și care din această cauză, poate cădea lesne în mâinile inamicului <footnote Constantin Pavel, op. cit., p. 436
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ieșise din sat, o împiedica să se apropie de mine. Peste vreo cinci ani, pe când eram student în București, am reîntâlnit-o în magazinul Victoria. Anuța era la fel de frumoasa. A tresărit când m-a văzut și a rămas cu privirea ațintită asupra mea. Era însoțită de altă fată tânără, care a observat scena și văzând că nu știe ce să facă, a încurajat-o să meargă cu mine pentru a sta de vorbă. M-am oferit să o conduc până în cartierul
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Împărăteasa Isherului. CAPITOLUL VIII CAYLE, care până atunci stătuse jos, se ridică, deodată, în picioare. Făcuse o mișcare automată, motivată de conștiința faptului că era doar un intrus acolo. Se afla la jumătatea drumului spre ușă când simți privirea femeii ațintită asupra lui. - Domnule colonel, mormăi el, vă mulțumesc pentru onoarea... Glasul său suna dezgustător chiar și pentru propriile-i urechi. Se întrerupse, rușinat. Îl inundă un val de nesiguranță, nevenindu-i să creadă că așa ceva i se întâmplase tocmai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mult cu luptele dinlăuntru încît, în cazul unor complicațiuni esterioare, să nu știe unde-i e capul. N-ar fi oare bine ca primul ministru, în loc de-a se preocupa de prefacerea colegiilor și de electivitatea magistraturii, să aibă ochii ațintiți asupra celor ce se petrec în afară și să recomande amicilor săi politici nu numai cumpăt, dar chiar o renunțare momentană la planurile lor de reforme demagogice? [15 decembrie 1882] ["ÎN FINE PRECEDENTUL... "] În fine precedentul e creat. Tribunalul de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
albe. De-aici încolo se-nșirau cinematografe cu nume amintind tuturor de democrația populară, de pace, de muncă, de înfrățire. Din toate vitrinele te priveau ochii oțeliți ai câte unui soldat sovietic, cu stea roșie-n frunte și cu automatul ațintit către nevinovatul trecător. În spatele său un tanc cu același pentagon stelat pe turelă și cu un tanchist ieșit pe jumătate din cămăruța sa de oțel. Are pe cap caschetă neagră, cu urechi ieșite-n relief și poartă în mâini un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
flacără neagră, ce se zbătea furios în odaie. Și odaia era acum dilatată ca o enormă emisferă cu plafonul pictat, pe dalele căreia tânărul era un punct aproape invizibil în fața marelui demon, care creștea tot mai mult, cu ochii-nghețați ațintiți mai departe în ochii lui Maarten, până ce creștetul îi atinse plafonul. Crescu apoi mai departe, până umplu, cu spinarea curbată, întreaga emisferă, lățindu-se pe ea, ghemuit cu genunchii la gură, până ce presiunea din țeasta bărbatului deveni de nestăpânit și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Durdrin decât oricare dintre noi ca să controleze el centrul vital de comunicații al Imperiului? Ce.... În capul lui Alterna se căscă o gaură fumegândă. Privirile tuturor se îndreptară spre Durdrin. Spre marea lor uimire, nu el ținea arma de asalt ațintită asupra lui Alterna, ci Șestov. - Nu e felul meu acela de a asista nepăsător la crizele grave, tună bărbatul înarmat. Voi, ăștia, Johanssonii, sunteți cei mai mari conducători militari ai Imperiului. Atâta doar că nu ați încetat niciodată să vă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vegheze la puținele zile care-i mai rămăseseră ultimului reprezentant al dinastiei Boszt. Discutase foarte puțin cu Oksana, fiindcă Alaana fusese de părere că ea trebuia să meargă să se întîlnească cu Johansson și să continue să fie ochiul lor ațintit asupra clonelor. Cele două femei învățaseră foarte repede să comunice mental, grație porții pe care o lăsase deschisă N'Gai Loon când o formase pe Oksana, pe Laesia. Alaana nu se îndoia că, mai devreme sau mai târziu, folosind forța
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu o privire cercetătoare și plină de ironie. Ajuns lângă el, se aplecă puțin, sprijinindu-și mâinile de coapse și începu să-l scruteze, căutând să-i prindă privirea. însă el, fără să se oprească din mestecat, își păstră ochii ațintiți asupra lui Shudian-gun. Cu vârfurile degetelor, războinicul apucă o margine sfâșiată a tunicii sale dalmatica și trase de ea cu un gest sec, lărgind ruptura. — Tu... romanule! Tu, arătare urâtă. Unde platoșa ta? Unde manta de purpură? Unde coif cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mulțumim lui Dumnezeu! Să-i mulțumim lui Dumnezeu! în ochii săi de culoarea cerului, limpezi, plini de evlavie, străluceau lacrimi de bucurie. 20 Balamber mergea pe străvechiul drum roman, ținându-și calul la pas; înainta nepăsător și distrat, cu privirea ațintită înainte, fără să ia în seamă șirurile nesfârșite de copaci ce flancau drumul. De fapt, era obosit să-i tot vadă mereu și mereu. De două zile în retragere, armata marelui rege traversa o regiune împădurită, urmând în mare linia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă aparent fără șanse, dar unica șansă, și Încă una imensă. * În 1936, apare În literatura română o carte subțire și stranie, intitulată Întâmplări În irealitatea imediată. O carte ațintită doar spre omenescul din om, nu „supra-om”, nici omul ostaș sau furnică. Omul care este doar atât, și cât de mult totuși, om. Iluminările, catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă ce Înseamnă a trăi În lume. O somație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un blestem mai grav decât biletul greșit înțeles. Ce ar trebui eu să fac cu chestia asta? Weber rămâne nemișcat, împietrit de ochii ațintiți asupra lui. Asta e și întrebarea lui. Ea va fi alături de el, imposibil de lepădat, oriunde s-ar duce. Accidentalul devenit permanent. Nimeni nu poate face nimic pentru nimeni, doar să țină minte: ne naștem în fiecare secundă. Mark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stai pe trepte și să privești pinii de pe deal cum se leagănă pe fundalul cerului. M-am uitat la tanti Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe verandă după ce norii au început să acopere luna. Curând nu mai era decât o strălucire palidă pe cer, acoperită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Miracol! Cu neputință! Cum e omenește posibil să nu-și fi încasat pedeapsa meritată? Ani în șir a trândăvit, neștiutor, la intersecția Chancellor Street și Leslie Street, aplecat ca un mexican deasupra tobelor sale bongo, cu coada lui de rățoi ațintită spre ceruri - și nimeni și nimic nu-l doborâse nicicum! Și iată-l acum, are treizeci și trei de ani, ca și mine, e comis-voiajor la firma lui socru-său, care are un depozit de articole de tehnică medicală pe Market Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poporului și blestemul lui perpetuat și amplificat; se puneau bazele marilor averi și ale marilor enclave de condamnați pe viață la sărăcie lucie, popoare de copii ai morții, vegheate de cascade de rânjete electorale, spre care se îndreaptă și stă ațintită atenția noastră - să le fie țărâna în ciorba copiilor și a nepoților și a strănepoților lor. Ei vor fi blestemați din neam în neam că și-au bătut joc și au jefuit un popor și o țară. A consemnat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
buzele vinete ale fetei se deschid într-un surâs chinuit. O respirație ușoară ca un fâlfâit de aripi îngerești mărturisește ușurarea unui suflet zbuciumat care acum se liniștește, odată ce auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei, îi închide pleoapele și sărută obrazul marcat de paloarea fantomatică a morții. O durere sfâșietoare cum nu mai cunoscuse până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îmi alintă pline de îndrăzneală sexul. Nu sunt sigură dacă ceea ce se întâmplă e real sau am adormit și am cel mai erotic vis din toată viața mea. Dimineață mă trezesc singură într-un pat imens, cu privirea unui copil ațintită asupra mea. Cum îmi întâlnește ochii, copilul o rupe la fugă. Ca un tovarăș neașteptat și obraznic, mirosul înțepător de narghilea se insinuează pe sub ușa de la camera mea. De pe culoar răzbat hohote de râs. Iar fumează Hind și Nadine. Ies
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de computere în valoare de două miliarde de dolari, să fie gata acum! Cum pot fi hrănite două miliarde de oameni? Rapid. Fiți pregătiți pentru schimbarea la o scară care redefinește totul. În vizită în China Am stat cu privirea ațintită și am prognozat în ceea ce privește evoluția Chinei timp de mai mulți ani, asigurând previziuni și analize clienților mei din Fortune 1000, referitoare la stadiul ascensiunii Chinei ca și forță competitivă și în egală măsură ca o nouă piață fascinantă. Deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
când vorbește în fața unei asistențe, musafirul are fața aprinsă și pete roșii pe gâtul cu piele albă, subțire, de domnișoară. I s-a adresat stăpânului casei pe tonul său obișnuit - exagerat de politicos -, aplecându-și deferent umerii și ținându-și ațintită asupra lui o privire inocent-albastră, întrebătoare. Iar profesorul Mironescu n-a avut nevoie să își ridice ochii de pe extrasul lui, ca să i-o știe ; cunoaște afecțiunea respectuoasă a tânărului, îi cunoaște și nesiguranța. Este convins că nu frumoșii ochi ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atît de încet că pare să se înece cu propriile-i șoapte. Și dacă ți-aș propune să devii? strînge el mai cu putere brațele, apropiindu-i trupul. Liliana își pleacă privirea încet, cu oarecare teamă. O lasă un timp ațintită asupra palmelor ce-i strîng brațele, apoi se retrage în fotoliu și fumează calm, aproape absentă. Indiferent ce s-ar fi întîmplat între noi, atunci, cu doisprezece ani în urmă, nu cred că te-aș fi cerut de soție, menține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fruntea i se îngroapă între genunchi. Mihai se retrage încet, dar nu se mai așază în fotoliu, ci în balansoarul din colțul camerei, în unghiul format de corpurile bibliotecii. Se leagănă ușor, fără să facă vreun zgomot. Privirea lui stă ațintită tot timpul pe Liliana. O vede îndoită de spate, ca un om frînt. Doar răsuflarea ei spune că e vie. O aude cum suspină rar, ca un oftat înăbușit. Într-un tîrziu, femeia saltă puțin obrazul dintre genunchi, trece vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Nu erau, îmi pare rău! Trebuia să furi. Prietena mea are cîteva rînduri cu brîndușc în fața vilei: mov și galbene. Mi-a dat și mie niște rădăcini, arată Liliana cîteva brîndușe între doi brazi argintii, micuți. Mihai stă cu privirea ațintită îndelung pe cupele mov, ce tremură în adierea unui fir de vînt. Chiar de-ar fi văzut în oraș, nu i-ar fi cumpărat Lilianei brîndușe. Florile astea rămîn ale unei singure vîrste, aceea de demult, și-ale unei singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acum, Mihai e preocupat doar de degetele ce și le simte frînte în pumnul mic. Apoi, mîna femeii pierde încet, calculat, din putere, pînă ce, retrasă în poală, rămîne moale în atingerea palmei bărbatului așezată peste ea. Privirea îi stă ațintită înainte, spre ștergătoarele ce se tîrîie greoaie sub zăpadă. Un profil frumos de femeie tînără, învăluită într-un aer melancolic. Mi-e teamă, Mihai! șoptește Doris, întorcînd capul, iar răsuflarea ei fierbinte lovește obrazul bărbatului. Amețit de parfum, Mihai își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]