378 matches
-
Acum este destul de ponosit, Se vede că iarna-i pe sfârșit! Imensul cearșaf, alb bumbac, Se schimbă din oră în oră, Devenind mult mai porumbac Ca o veche ruginită proră! Lacrimi curg din albul de batiste, Lăsând loc negrului de abanos, Apar chipuri mai puțin triste, Se așteaptă timpul frumos. Vor fi noi tablouri cu ghiocei, Care vor sfida frigul și gerul, Vor zburda liberi iarăși miei, Mai albastru ne va fi cerul! Ninge din nou peste Banat, Chiar dacă nu atât
PLEACĂ IARNA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341344_a_342673]
-
un ceremonial pentru dezlegarea ploilor. Paparudele erau adolescente, coordonate de o femeie mai în vârstă. Fetele aveau trupurile goale iar în jurul șoldurilor erau înfășurate frunze de boz. Aceste fecioare semănau cu niște statui din Africa, erau perfecte cu trupul ca abanosul... Fetele săvârșeau un ritual, dansând în cerc, intonând un cântec prin care invocau ploaia: Colonie Ene Du-te-n Cer și cere Să dezlege ploile Să curgă pâraiele Cine-o da cu sită Să umple și tindă Cine-o da
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
Și abia după aceea să organizăm această Călătorie selenară privată, cosmico-atemporală, cu vehicule biologice sănătoase și netehnologizate. Zise Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, deschizând campuri cuantice numai de ea știute, făcând cercuri concentrice cu bastonul ei din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint. Deocamdată trăim ca vai de lume și stăm toate acum pe Pământ în niște case cenușii și pătrate, puse una peste alta și încălzite de Soarele de ura și de Noaptea de dragoste, scufundate în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
Oresiei. Luchian se îndrăgostește de Tatiana, pe care scriitoarea o descrie ca având perfecțiunea statuilor din Elada antică. “Mama era frumoasă chiar în clipele ei de răzvrătire. Avea o ușurință și o noblețe în mișcări. Brunetă cu ochi negri de abanos, pielea albă și catifelată, fața cu trăsături bine conturate, clasice ale unei zeițe...” S-a vorbit până acum despre căsătorie, despre moarte, dar se vorbește în „Cartea mamei” si despre naștere. Cele trei componente majore ale existenței sunt zugrăvite cu
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
pantofilor săi cu tocuri de cinci centimetri, Minodora Lepădatu îi privea pe tinerii elevi, pe sub ochelarii ce-i alunecau grațios pe nasul acvilin, puțin cam mare pentru configurația feței, dându-i o aură de viclenie. Își strânsese părul de culoarea abanosului într-un coc elegant, iar un lănțișor strălucitor, de care era prins o camee din fildeș, atrăgea atenția asupra gâtului, conferindu-i o notă de distincție. În pofida corpului nu atât de subțire pentru vârsta sa, avea gâtul lung, dar grațios
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
îmbracă blugii ăia strânși pe pulpă și bluzița scurtă cu buricul la vedere. Pici, nea Moto, pici! Să mai vezi, nea Moto, că are șerpoaica niște ochi!..De un albastru întunecat, ca două lacuri adânci, străjuite de pădurea șuvițelor de abanos. Când mă privește pe sub gene, simt că mă scufund în abisul lor, nea Moto. Bietul Mototolea se simțea și el scufundat în abisul celor două lacuri albastre, însă Nae se scufundase serios în relația cu șerpoaica. Astfel că posesoarea celor
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cândva pământul doar clape de pian avea îi cânta lunii serenade triste știind că vom veni noi, oamenii, „aici-'șa”, să-i dăm luminii acatiste Pe degete de crengi corupte fildeș neuns își așeza cu abanos din lemne rupte al ochilor de peruzea Iar din cântările senine din noapte se făcu o zi cu zări albastre și feline iar luna-n soare se ivi Și în acorduri tot mai vaste cu colorit și ciripit au început
CÂNDVA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342869_a_344198]
-
port liber, că piața internațională pentru Asia de Sud-est. El a murit în 1827, sultanul de Johore cedând întreaga suveranitate britanicilor și astfel începe al 2-lea secol considerat de aur. Erau legături între Chină cu ceai și pietre prețioase, Indonezia cu abanos, camfor și fildeș din Jawa, Borneo și Sumatra. Veneau cargouri cu piper, coriandru și textile, de peste tot erau încărcate vapoare care voiajau înapoi către Londra. Pentru 110 ani regulile britanice au adus înflorire și splendoare. S-a dezvoltat cultivarea arborelui
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
din inima munților. Se apropie de șemineu să-și încălzească mâinile, dintr-o dată încăperea părea că o sufocă. Nu era singură. Se întoarse și timpul se opri. Nemișcat, în fața ei, stătea bărbatul îmbrăcat în costum de catifea neagră. Părul ca abanosul îi acoperea gulerul hainei, ochii mari, o fascinau. Negura celei mai adânci nopți nu se compara cu profunzimea privirii lui. Nu putea face nici un pas. Avea picioarele ca de plumb. Bărbatul nu era un colos, mai degrabă suplu, însă emana
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
te dai la fund atâta vreme și să nu mai știm nimic de tine! Cea care vorbea fără încetare era Rodica, prietena bună a Laurei, nu se schimbase, poate puțin mai plinuță, dar tot frumoasă și cu părul ei ca abanosul căzut pe umeri, arăta splendid. O strânse pe Laura în brațe cu drag și, așa cum îi era felul, tot ea continuă să sporovăiască și să-i readucă în memorie pe cei de la masă, unii mai schimbați, greu de recunoscut. - Îl
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378428_a_379757]
-
ne recita din Eminescu, ne dădea fiori. El era poarta sufletului prietenului său, Alex. Vlahi, marele poet al prozei, cu ochii mari cât castanele care-i împietrea cu privirea sa pe sfertodocți. Venise și Tudor Ispir, violonistul cu părul de abanos, care-și ascundea sub plete lungimea de statuie a gâtului de artist vibrant, dar și Lucian Brunei, jurnalistul cu fraze usturătoare, dar mereu nelalocul lor, fiind rațional doar când cineva îl ataca pe dramaturgul Ștefan Caragea, pentru umorul și ironia
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2068 din 29 august 2016. Așteptăm timpul ... Trece timpul în pas cadențat Spre infinit peste mări și oceane, Prin munți de granit. Rămânem statui de negru pământ Ca lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii... Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii... S-au strâns și îi număr, Îi port și îi sufăr, Că Învățătura nu am înțeles-o
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
Ci o nuia de alun, Care, în timp, vertical, ne este destul ! Citește mai mult Așteptăm timpul ...Trece timpul în pas cadențatSpre infinit peste mări și oceane,Prin munți de granit.Rămânem statui de negru pământCa lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii...Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii...S-au strâns și îi număr,Îi port și îi sufăr,Că Învățătura nu am înțeles-oDe la
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
o atracție deosebită față de medicină, fapt ce i-a adus un plus de afecțiune din partea acestuia, devenind preferata lui. Deea tot timpul a fost fascinată de sobrietatea doctorului, de barbișonul său înspicat și de nelipsita sa pipă din lemn de abanos cu un cap de leu sculptat de un meșter indian. A beneficiat mereu de dragostea-i necondiționată, mai ales de cea materială. În timpul liceului era una dintre cele mai elegante eleve din școală. Cum nu mai era obligatorie ținuta în timpul
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374421_a_375750]
-
bunica sa, pe cap purtau conci, greu de făcut și de așezat. Cât am fost copil, eu le-am văzut cu capul acoperit în maramă de borangic și cu salba de galbeni la gât. Adevărate prințese!.. În părul negru de abanos, flacăra unui trandafir galben sau roșu, învăluită în transparența aurie a borangicului, ardea misterios. Iar lumina ei sublinia fildeșul obrajilor și strălucirea ochilor. Aura de mister a fecioarei era amplificată de salba cu luciri magice , răzbătând prin străveziul apei de
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
Să fiu al dragostei tale ursitoare”. ,, Eu n-am uitat că-n fiecare noapte, Tu mă priveai, când la iubitul tău visai Și mă trezeai cu ale tale șoapte, În zori iubirea-ți mi-o mărturiseai”. ,, În păru-ți de-abanos strălucitor, O rază trimiteam să ți-l mângâie, Apoi te învățam cuvinte de amor, Scriindu-le pe bolta argintie”. Dar m-ai uitat și cu iubitul tău, O altă stea strălucitoare ați ales, Ca să vă fie al dragostei ecou, Iar
MICUȚA STEA UITATĂ de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371462_a_372791]
-
se pregătea să meargă la plajă, întâi se ungea pe corp cu o soluție antisolară, apoi se machia cu tot felul de culori la ochii ei albaștri, ca cerul senin de vară. Folosea în continuare un pămătuf cu mâner de abanos, cu care începea să se fardeze, depunând straturi fine de fard pe obraji. Urma operațiunea de parfumare. Camera mea se încărca, de fiecare dată, cu un miros suav și dulceag, iar uneori, în glumă, mă împresura cu pulberea parfumului său
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
și chiar și asiatici. Un fel de uniformitate în diversitate, aproape că s-a omogenizat populația după atâtea încrucișări multirasiale. E cu totul alt peisaj decât în America de Nord, unde e o separare clară de alb ca neaua și negru ca abanosul, aici e un fel de uniformitate la mijloc, cu variații minore arătând spre diversele proveniențe inițiale, care acum sunt cumva sincronizate, asimilate. Purtările însă sunt ca pe la noi. Dacă și așa urma să păzesc bagajul, măcar să aflu niște informații turistice
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Așteptăm timpul ... Trece timpul în pas cadențat Spre infinit peste mări și oceane, Prin munți de granit. Rămânem statui de negru pământ Ca lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii... Nu vrem să-i zvârlim, deși ni-s dușmanii... S-au strâns și îi număr, Îi port și îi sufăr, Că Învățătura nu am înțeles-o
AȘTEPTĂM TIMPUL ... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375570_a_376899]
-
închidea într-un buchet cu cinci flori de regina nopții, trei albe și două galbene, prinse cu o agrafă de fluture exotic cu cap-de-mort. În mâna ei mică cu degetele lungi și elegante ținea un baston din lemn prețios de abanos negru cu mâner de argint de care, atunci când stătea, se sprijinea cu amândouă mâinile, iar când mergea prin sala congresului deschidea și tăia cu el câmpuri cuantice numai de ea știute, dirijând cu măiestrie pe toate femeile din cercul ei
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
ochii negri și mereu cu licăriri de stele. Nasul acvilin, nu foarte pronunțat, îi dădea o alură semeață și hotărâtă. Simțeai că te poți baza pe el în orice problemă cu care te-ai fi confruntat. Părul sau negru ca abanosul, cu firul gros, îi înălța fruntea lată și mai mult, în stil eminescian. În vacanțe făcea tot posibilul să ne ducă, pe fratele meu mai mare și pe mine, la mare și la munte. Dar, foarte mult conta pentru el
6 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345818_a_347147]
-
cu mult timp în urmă. Eram doi adolescenți veniți de la țară, plimbându-ne pe bulevardul plin de castani, cu frunzele de aramă ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuviță strânsă de o fontă roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar și după atâția ani, aș da de ea printre coperțile vreunei cărți. Parcă mă și văd
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Nu cum a fost de fapt - o lovitură de stat. Au urmat alții la jaf. Au apărut patronii și s-au înmulțit nefecundați Ca ciuprcile pe bălegar, iar peste jumătate din populație A ajuns ca niște sculpturi în crengi de abanos, stâlcite și bolnave, Cheltuindu-și bănuții din nodul de batistă pe pilule de diabet și inimă; Legumele și feliuța de pâinea fiind hrană de lux; Magazinele fiind burdușite cu tot ce e mai scump din import. În timp ce noi suferim de
O LOVITURĂ DE STAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347480_a_348809]
-
întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la un indian. Avea ceva
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
Matilda, un vlăstar gingaș și vesel, fără discernământul unui copil mai mare, reprezenta inocența întruchipată, veselindu-ne la fiecare apariție. Semănau între ei, având figuri simpatice de păpuși orientale, cu ochii căprui și migdalați, pielea albă și părul negru ca abanosul, cu o statură medie ce aducea cu tatăl lor, mama fiind mai înaltă și mai oacheșă, dar la fel de frumoasă. Puteai să juri că au fost uitați de vreun japonez pe tărâmul nostru depărtat, fiindcă toți cei care-i vedeau își
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]