211 matches
-
Că ai retractat un adevăr. ― Există, oare, ceva mai adevărat decât viața? ― Constat că ai fi fost un bun sofist... ― Mi-ar plăcea ca lumea să țină minte adevăratul motiv pentru care am fost arestat de inchizitori și forțat să abjur. Ei au știut ce am vrut să spun susținând că pământul se învîrtește. Au înțeles că, în fapt, puneam în cauză toată ordinea lor. ― Au înțeles și altceva. Că frica te va cuminți. ― Aseară mă gândeam că, într-o zi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fi cu putință. ― Să nu mai existe tribunale? ― Nu sunt chiar atât de pretențios. M-aș mulțumi să am vederea zdravănă, să nu trebuiască să mă aplec mereu, ca să aud bine ce spui. Pentru asta aș fi în stare să abjur orice. Din păcate, e imposibil. ― Unii zic că ai o părere proastă despre martiri, că-i socotești fanatici. ― Dar și eu sunt, poate, în felul meu, un fanatic. Nimeni nu mă va clinti din credința că n-am altă viață
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
orbitor deasupra capetelor noastre. Piatra strălucea ca o oglindă și, dacă o atingeai cu degetele, te frigea. Ana mi-a repetat: "Aici poți să fii liniștit". M-am uitat în jur." Dar e prea multă singurătate... Nu pentru asta am abjurat eu..." "Cum vrei, a zis Ana, cu o voce în care nu simțeam nici aprobare, nici reproș. Cum vrei... Aici ai fi reușit să uiți totul." XX ― Și totuși, ești îmbibat de singurătate, Galilei. ― Sunt ca o pasăre trezită din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
om urmărit de un rug, cum zicea Ana. Uneori, găsesc în iarbă urme negre de foc. În prima clipă, mi se face greață, apoi îmi spun că nu toate focurile sunt aprinse de Inchiziție și nu toate te silesc să abjuri. Nimeni nu-mi cere, pe aceste coline, să înfrunt altceva decât ploaia, vântul și amintirile. Iar când mă simt prea singur, amân amintirile pentru mai târziu și încerc să mă culc. Ziua n-am vise și mă pot odihni. Într-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Și nu ești prea departe de acest destin. Deocamdată, ceea ce te împiedică e memoria ta. Roagă-te să nu uiți ce s-a întîmplat. XXII ― Așadar, tot eu sunt vinovat? ― Vina ta, Galilei, nu e numai aceea de a fi abjurat. ― Ce păcate îmi mai atribuie lumea? ― Nu te-ai opus în nici un fel filosofiei inchizitorilor. Nu le-ai opus o altă morală. ― Dar filosofia lor este rugul. Eu m-am împotrivit rugului. ― Dezvinovățindu-te. ― Și ce trebuia să fac? ― Să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
trebui să neglijezi asta. ― Dar numai viața mea era în pericol... Dovadă ce am ajuns să visez... Un individ care avea un cap lunguieț, pe care și-l legăna mereu deasupra mesei, a început să râdă cu sughițuri. "Bine, Galilei, abjură și vei fi liber"... După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul lui și am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în pericol... Dovadă ce am ajuns să visez... Un individ care avea un cap lunguieț, pe care și-l legăna mereu deasupra mesei, a început să râdă cu sughițuri. "Bine, Galilei, abjură și vei fi liber"... După câteva clipe, probabil abjurasem, eram în stradă. Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul lui și am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
iubi puii. De aceea îi omoară. E nebună..." XXVI ― Și, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-a fost simplu să abjur... Parcă nu-mi dăduseră drumul de la Inchiziție și eram azvârlit într-o carceră unde așteptam să mi se comunice în timpul nopții sentința. Auzeam pașii care se apropiau de celula mea și care puteau aduce viața sau rugul. Stam la pândă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de rușine, încît m-am furișat pe lângă ziduri până am ieșit afară din cetate. Atunci am auzit pași în spate. Am bănuit cine era și, fără să mă întorc, i-am reproșat: "Ai văzut ce se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prin moartea lui Socrate adversarii săi n-au obținut decât să grăbească nemurirea operei. ― Dar poate că sunt martiri care, în ultima clipă, ar fi preferat să fie niște anonimi fericiți. ― Ei și-au urmat calea lor. Și nu putem abjura totul. ― Pentru mine lucrurile sunt mai simple. De o parte Inchiziția, de cealaltă soarele care încălzește aceste coline și pe noi. Vreau să mă bucur mai departe ascultând cum freamătă chiparoșii. E oare o vină atât de mare bucuria mea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pasă ce zic alții despre ce s-a întîmplat? ― Poate, n-ar mai trebui să-mi pese. Am de furcă, de ajuns, cu mine. Un inchizitor m-a invitat politicos să dau foc unui rug. "Ca să ne dovedești că ai abjurat din toată inima, Galilei. Nu te teme, pe rug nu e decât un om închipuit din paie, o păpușă..." ― Când ai visat asta? ― N-are importanță... Mai devreme stăteam sub un măr sălbatic. Mâncam fructele acrișoare, scuturate prin iarbă, și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mea. Atât. Toate celelalte nu mai contau. Mă interesa viața mea. E grav? De neiertat? Sunt dezamăgiți că trăiesc? ― Sunt dezamăgiți că ai putut jura pe Biblie ceva ce nu crezi. Ai zis: "În al șaptezecelea an al vieții mele, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". ― Exact. ― Și ai făcut-o în genunchi. ― Așa mi-au impus. ― Și ai consimțit. ― Nu mă puteam împotrivi. Mi-am dat seama că se umpluse paharul. Dar cum să înțelegeți asta voi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De aceea au trecut de la admirație la imputări. I-ai făcut să se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai "bună ziua" cuiva pe care l-ai admirat și te-a dezamăgit. Trebuie să nu uiți că ai fost altfel decât noi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmați, Galilei. Asta nu ți se iartă. Că prin slăbiciunea ta, ne-ai arătat slăbiciunile noastre. În fapt, oamenii îți aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit cu convingerea că adevărul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici și meschine. Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire. ― Vina mea, prin urmare, e că nu m-am sacrificat ca să întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
pus deasupra spaimelor noastre mici și meschine. Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire. ― Vina mea, prin urmare, e că nu m-am sacrificat ca să întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e foarte greu să mai fii trufaș. Nu-ți mai arde să sfidezi nimic, după ce înțelegi că unica sfidare pe care ai dori-o nu ți-o mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
greu să consimtă că nimic nu poate limita Inchiziția. ― Nu vrei să-mi spui și adevărul tău, dacă ai unul? ― Cumva, ți l-am sugerat. ― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziții. Una care mi-a cerut să abjur, alta care-mi cere socoteală de ce am abjurat. Și, crede-mă, am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Inchiziția. ― Nu vrei să-mi spui și adevărul tău, dacă ai unul? ― Cumva, ți l-am sugerat. ― Uneori, am sentimentul că mă găsesc între două Inchiziții. Una care mi-a cerut să abjur, alta care-mi cere socoteală de ce am abjurat. Și, crede-mă, am obosit să mă izbesc peste tot de tribunale. ― De aceea fugi de lume. ― Inchiziția n-ar privi cu ochi buni nici faptul că discut cu tine. Dacă ar ști, mi-ar interzice să mai ies din
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sporovăiește pe seama mea, m-a cuprins o revoltă surdă. Am înțeles că nu mai interesa pe nimeni, de fapt, ce gândeam eu. Nu mai eram decât un "caz". Și acela, închis, cu crucea pusă."Galilei? A, da, cel care a abjurat..." Am reacționat, atunci, cu un amestec de nedumerire și furie, socotind compasiunea o lipsă de modestie din partea celor care mă căinau. Mi-am zis: "Aș vrea să-i văd duși la Inchiziție, un singur ceas. După aceea nu m-ar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Tot ce pot să spun e că, probabil, și instinctul vital se uzează. Dar, dacă vrei să studiezi problema sinuciderii, nu eu sunt cel mai nimerit profesor. Eu am avut posibilitatea s-o fac, într-un mod eroic, refuzând să abjur. Și nu m-am folosit de ea. ― Totuși, această fugă de lume seamănă cu o sinucidere. ― Oamenii nu mai au ce să-mi ofere. Dar gândul morții a rămas un fel de zid rece, de care nu pot să mă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
sufletul. ― Ai vrut să afli ce zice lumea despre tine. Ai simțit nevoia să te justifici. Și, din câte îmi dau seama, n-ai terminat. Încă nu mi-ai spus că i-ai păcălit, de fapt, pe inchizitori. Că ai abjurat prefăcîndu-te, ca să scapi, fără să crezi o iotă din retractarea ta, cu toate că ai rostit-o cu mâinile lipite de Evanghelii. ― Părerile mele erau bine cunoscute. Nu era nici un risc să-și închipuie cineva că mă îndoiam cu adevărat de ceea ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
știu totdeauna să-și facă un merit din actele la care viața i-a constrîns". ― Eu nu mă laud. ― Ești prea inteligent ca să mergi atât de departe, Galilei. Și, o dată mai mult, nu despre faptul că ți-ai salvat viața abjurând de formă, cum zici tu, e vorba. Eu aș fi făcut același lucru. ― Atunci, de ce mai discutăm? Fiindcă aici e cheia problemei Cine pretinde că nu trebuia să abjur îmi reproșează, implicit, că sunt viu, că trăiesc. Nu se putea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
o dată mai mult, nu despre faptul că ți-ai salvat viața abjurând de formă, cum zici tu, e vorba. Eu aș fi făcut același lucru. ― Atunci, de ce mai discutăm? Fiindcă aici e cheia problemei Cine pretinde că nu trebuia să abjur îmi reproșează, implicit, că sunt viu, că trăiesc. Nu se putea să nu retractez și să rămân în viață. Trebuia să aleg. La drept vorbind, pălăvrăgeala pe seama "lașității" mele e o nesfârșită ipocrizie. Nimeni n-are bunul simț să declare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aleg. La drept vorbind, pălăvrăgeala pe seama "lașității" mele e o nesfârșită ipocrizie. Nimeni n-are bunul simț să declare, răspicat, că era mai înțelept să mor. Toți se reped să spună doar că era mai frumos din partea mea să nu abjur. De parcă era posibil să zic "nu" și să plec Nu crezi că, dacă prin curaj se înțelege puterea de a disprețui viața, curajul e ceva contra naturii? Și-mi poate explica, oare, cineva de ce e nedemn să speri, să fii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]