459 matches
-
Brewer, 2002, pp. 93-115. 92. Vauchez, André, Spiritualitatea Evului Mediu occidental, secolele VIIIXII, traducere de Doina Marian și Daniel Barbu, Editura Meridiane, București, 1994. 93. Wallace, David, 'If That Thou Live': Legends and Lives of Good Women, în Chaucerian Polity: Absolutist Lineages and Associational Forms in England and Italy, Stanford University Press, 1997, pp. 337-378. 94. Walter, Philippe, Mitologie creștină. Sărbători, ritualuri și mituri din Evul Mediu, traducere de Rodica Dumitrescu și Raluca Tulbure, Editura Artemis, București, 2005. 295 95. Webbe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nefavorabile și le diminuează pe cele cu care s-ar putea mândri. „Faptul că am uitat să-i duc desertul care Îi place e de neiertat.” „Mă uit la viața mea și nu găsesc niciun moment vesel.” 5) Generează idei absolutiste și dihotomice. Determină clasificarea tuturor experiențelor În două categorii complet opuse și și-o atribuie pe cea negativă: „Fac totul rău”, „Nimănui nu-i pasă de mine”, „Sunt un laș”. Aceste convingeri reprezintă obiceiuri dobândite, care acționează pe ascuns din
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ci numai împotriva creștinismului văzut ca religie. Religia romană era ridicată la rangul de regulă comună: refuzul creștinilor viza idolatria și imoralitatea acceptată de statul roman. Acel nu al creștinilor Imperiului trebuie inserat în cadrul unui refuz față de statul despotic și absolutist. Ucenicii lui Cristos așteptau venirea împărăției lui Dumnezeu, de mulți considerat iminent și contrapus puterii civile. Pentru Hipolit Romanul (170-235) statul roman, indicat cu dispreț, era comparat cu cea de-a patra fiară din viziunea profetului Daniel, cu dinții de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simtă inferiori, pentru că prin botez și adeziunea sinceră la Evanghelie erau superiori cetățeniei romane, concetățeni ai sfinților din ceruri și fii ai lui Dumnezeu (Efes 2, 19); această diferențiere spirituală devenea cauza primă și originea tuturor acuzațiilor filozofilor păgâni. Concepția absolutistă și tiranică a puterii nu se putea concilia cu esența creștinismului, apărut în numele eliberării de rău (cf. In 8, 32-34), identificat cu Roma, mama și leagănul păgânismului și al demonului. Tertulian (cât timp a fost creștin) și alți gânditori creștini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a trăi, în virtutea esenței noii religii. Acest aspect ne arată prioritatea conștiinței față de coerciția produsă din exterior; odată cu creștinismul se accentuează autonomia conștiinței: omul e liber de orice ingerință a puterii civile, chiar și în cazul identificării cu un stat absolutist ori sacralizat. Ad Diognetum poate fi luată ca model de analiză a motivelor implicite ale mentalității creștine, care ar fi putut să-i țină pe creștini departe de armată. Deși creștinul nu are o patrie, el trebuie să ofere lumii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decenii, comunității euro atlantice (deși au existat și derapaje). A urmat calea reconcilierii cu Grecia, iar prin apartenența comună la NATO, s-au pus bazele garantării unei minime stabilități în Balcani. În schimb, Rusia a continuat să evolueze ca putere absolutistă, exprimându-se în diferite forme (totalitarismul din timpul defunctei Uniuni Sovietice sau autocrația specifică actualei Federații Ruse). b. Vâltoarea timpurilor actuale Trăim vremuri decisive în care, sub ochii noștri, se desfășoară o confruntare de proporții în Europa Orientală. Destinul țării
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
înțelegem că însuși Occidentul nu este perfect sau infailibil și că nu cere de la noi să fim sublimi. Vrea doar acțiune bine intenționată, bine gândită și bine făcută. Pentru a reuși, trebuie să devenim rezilienți față de vulnerabilitățile create de regimurile absolutiste ale trecutului. Reperele democratice sunt cele care trebuie să ne ghideze orice acțiune, mai ales că am insistat să ne integrăm într-o comunitate internațională având la bază aceste principii 148. Poate că una dintre imensele greșeli, făcute din zona
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
vestic. Criticile respective, formulate pe un ton oripilat, nu sunt în niciun caz constructive și nu propun ca soluție decât aproprierea fără discernământ a sistemului occidental. Mimetismul exagerat conduce, prin ricoșeu, la exacerbarea unor atavisme care țin inclusiv de regimurile absolutiste (turco fanariot și comunist). Ar trebui să se înțeleagă că tradițiile autentice sunt compatibile cu valorile occidentale. b. Ceasul globalizării Lumea se îndreaptă cu pași repezi spre globalizare pe care trebuie să o privim ca un proces normal al evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au în mod normal în comunitatea în care trăiesc, încât cea mai mică abatere de la aceste îndatoriri este trăită cu o adâncă remușcare și autoînvinovățire. Pentru cea de a doua situație, tipice sunt acele persoane care, fixându-se în mod absolutist numai pe drepturile ce li se cuvin în colectivitate, nu mai poate realiza în fapt acest schimb de drepturi și obligații, fiind într-un permanent conflict cu normele și cerințele de conviețuire socială și cu legislația juridică. Între cele două
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Raționalitate 4, 9, 19, 24 2. Evaluarea globală a propriei valori 7, 10, 13, 22 3. Nevoia de realizare 1, 11, 18, 20 4. Nevoia de aprobare 6, 23, 25 5. Nevoia de confort 3, 5, 17, 16 6. Cerința absolutistă de dreptate 2, 12, 14, 21 7. Evaluarea globală a celorlalți 8, 15, 26 Total Iraționalitate: suma subscalelor 2-7 II. Administrare și cotare Administrarea scalei poate fi făcută atât individual, cât și colectiv. Subiecții sunt rugați să evalueze, pe o
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
FUNCȚIONALE/ RAȚIONALE) E (NOUL EFECT) Emoții negative sau pozitive funcționale: Comportamente adaptative: Pentru a identifica CD urmăriți: GÂNDURILE AUTOMATE (de pildă, bazate pe: gândirea alb-negru/totul-nimic; generalizarea excesivă; minimizarea informației pozitive și maximizarea informației negative) COGNIȚII INTERMEDIARE (de exemplu, reguli absolutiste, catastrofarea) COGNIȚII CENTRALE (de pildă, evaluarea globală: Eu sau ceilalți/lumea sunt rău, lipsit de valoare) EVALUĂRI (de exemplu, cogniții iraționale, cum ar fi: trebuie absolutist; toleranță scăzută la frustrare etc.) ASOCIERI AUTOMATE / INCONȘTIENTE (de exemplu, fără CD conștiente) ÎNTRE
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
generalizarea excesivă; minimizarea informației pozitive și maximizarea informației negative) COGNIȚII INTERMEDIARE (de exemplu, reguli absolutiste, catastrofarea) COGNIȚII CENTRALE (de pildă, evaluarea globală: Eu sau ceilalți/lumea sunt rău, lipsit de valoare) EVALUĂRI (de exemplu, cogniții iraționale, cum ar fi: trebuie absolutist; toleranță scăzută la frustrare etc.) ASOCIERI AUTOMATE / INCONȘTIENTE (de exemplu, fără CD conștiente) ÎNTRE A ȘI C Pentru a restructura CDI întrebați-vă: Ce dovezi există pentru a susține cogniția mea disfuncțională/irațională? Sunt aceste dovezi consistente cu realitatea? Ce
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
noi forme de manifestare. Cyberfeminismului i se reproșează că nu este o mișcare practică și că se limitează la o apologie tehnologică a eliberării, pe de o parte hibrid-cyborgică, pe de altă parte transcendentalistă. Aceeași mișcare este incriminată de refuzul absolutist al ideilor iluministe în proiectul lor de raționalism plural-democratic. Suspiciunea teoreticienei se îndreaptă înspre relația dintre masculinitate și tehnologia computerului, astfel încât teama sa este una față de complicitatea patriarhat-mașină. În viziunea sa, cybercultura, ca un montaj de feminism digital, știință cibernetică
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este gândit ca un parcurs ce însumează două ore, propunându-și să lărgească aplicabilitatea conceptului de "mască" la nivel social-ideologic și, în același timp, înțelegerea modului său de manifestare din perspectivă literară și istorică. Orice formă de guvernare de tip absolutist sau orice tip de regim consacrat ca atare induce în celălalt orbirea impusă și autoimpusă prin teroare. Frica este catalizatorul optim al proliferării oricărui tip de regim totalitar, fie de tip vechi, fie de tip mai nou. Ideologia devine o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
propună un concept totalizator, universal valabil. În schimb, orientarea relativist istoristă din secolul al XIX-lea pune în lumină faptul că șansa metafizicii rezidă doar în creația liberă, în mod fatal unilaterală, ceea ce îi conferă un caracter relativ în raport cu pretențiile absolutiste ale metafizicii clasice. Din această nouă perspectivă, sistemele filozofice apar puternic personalizate; dar acest fapt nu este resimțit drept o limită, ci drept condiție a creativității. O asemenea orientare, ce aduce cu sine autonomia viziunilor metafizice constituite ca universuri de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un punct de vedere anistoric și universalist, clasicul promovează numai valori general valabile, pentru ilustrarea cărora creează personaje 29 exemplare și unilaterale (lipsite de complexitate, fără o individualitate proprie, simple purtătoare ale unor idei). Faptul că perspectiva lui este întotdeauna absolutistă, dogmatică, poate fi explicat în felul următor: călăuzit de lumina iradiată de lumea ideilor eterne, clasicul încearcă să reproducă pentru lumea de jos universalul acestora, astfel încât idealul perfecțiunii îl conduce spre cultivarea mimetică a unor "forme închise"30. Am sugerat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
descinsă din istorism, conduce la o perspectivă relativistă și relativizantă, dominată de constatări amare și concluzii sceptice în legătură cu o realitate pe care a încercat s-o reconcilieze cu rațiunea prin intermediul unui principiu ordonator, după ce tot ea îi abolise rațiunii privilegiile absolutiste. Pe lângă predispoziția spre melancolie, acest scepticism filozofic trezește în plan artistic binecunoscutul pesimism romantic. Într-un asemenea context, proclamarea Marelui Tot, a unui organism universal, ni se pare mai degrabă un deziderat motivat psihologic; în același timp, putem interpreta aceasta
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
închipuirii creatoare"75, nu-i stimulează să facă acest efort. Lor le lipsește vocația demiurgică a romanticilor, sau dacă vor fi avut-o, și-o reprimă în numele unei maxime fidelități față de realitatea dată. Dacă în raport cu ultimele taine perspectiva clasică era absolutistă, iar cea romantică relativizantă, punctul de vedere pozitivist este agnostic 76. Și în această privință Dilthey se situează la răscrucea dintre romantism și pozitivism. Realismul pozitivist înfăptuiește în fond o sinteză între cele două orientări culturale precedente; el este categorial
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în opoziție cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare la accentul pe care-l pune Dilthey pe "<<articulația>> istorică" a vieții este incontestabilă, noi nu împărtășim concluzia autorului. După cum am văzut deja, supus presiunii Zeitgeist-ului din secolul trecut, modelul clasic, absolutist al metafizicii tradiționale, fusese în bună măsură abandonat, iar categoriile își pierduseră caracterul imuabil. Categoriile lui Dilthey nu mai sunt deloc statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
premisele foarte apropiate" de la care pleacă atât Hegel, principalul reprezentant al supraistorismului, cât și reprezentanții școlii istorice.) De aceea, credem că Mircea Florian are perfectă dreptate atunci când susține că "în filozofie, istorismul are două aspecte: sau filozofia absoarbe istoria (istorismul absolutist, metafizic, hegelian), sau istoria absoarbe filozofia (istorismul obișnuit, relativist, dizolvant)", adăugând că, de fapt, "absorbirea istoriei de către filozofie urmărește salvarea supraistorismului." (s.n.)214 Și Max Scheler subliniază faptul că istorismul începe cu Hegel. După ce, de la Anaxagoras până la Kant, rațiunea umană
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a gândirii, al cărei punct de plecare este fără îndoială planul teoretic, iar nu cel real, care vine doar să confirme teoreticul (vezi I, 3D). Ne putem întreba cum ajunge Dilthey la un astfel de model, destul de rigid și oarecum absolutist dacă ne gândim la mobilitatea concepției sale și la relativismul pe care-l induce aceasta. Cu toate că filozoful german nu trimite în mod explicit la o asemenea descendență, analiza legăturilor intrași interstructurale dintre cele trei planuri (pentru lămurirea acestor noțiuni vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Husserl, "filozofia însăși nu trebuie să se închidă în <<sistem>> ca într-o soluție definitivă", dar "trebuie să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
decât rezultatul unei proiecții a posteriori. Ea se bazează pe un model relativist, particular valabil (adică valabil în limitele pe care singur și le alege, fiindcă se bucură de o totală "libertate axiomatică"84). Acest model deschis, contradictoriu în raport cu pretențiile absolutiste ale celorlalte două modele, dar necontradictoriu în sine însuși, este modelul pluralității (Vielheit). El se află la originea filozofiei hiatusului repetabil, altfel spus la originea unei Weltanschauungsphilosophie. Acestei ipotetice unități i se opune o unitate prestabilită. Ea are la bază
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pe principiul stalinist! elemente de represiune, mașini impersonale de strivit oameni și destine prin exponenții înregimentați politic. Întreg factorul instituțional este de regândit dintr-o perspectivă pluralistă a exercitării cunoașterii și puterii. Decizionalul represiv e starea latentă a conflictelor. Concepția "absolutistă" a lui Foucault despre raporturile puterii-cunoaștere provine și din ipostaza sa de mare luptător, al doilea după Nietzsche, împotriva marelui mit occidental, cum numea gânditorul francez antinomia platoniciană cunoaștere-putere. Cu toate că societatea modernă este una politizată și docilă cunoașterilor disciplinate de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
majoritatea cercetătorilor, spre a demonstra apartenența poeziei și a prozei eminesciene la o tendință formalizantă, estetizantă, decadentă. Explorând nuanțat lucrarea "Fragmentarium", dar și multe poeme postume eminesciene, Maria-Ana Tupan insistă asupra gândirii net kantiene a poetului, la polul opus gândirii absolutiste, învecinate narcisismului hegelian. Traducându-l și comentându-l pe Kant, poetul se va încrede doar în conștiința ce își este sieși propria lume, aptă să degaje visul poetic și estetica formei. Eul romantic, asfixiat prin supralicitare, se deplasează spre structurile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]