467 matches
-
era interesat de o filozofie critică a schimbării, ci de una constructivă, menită a consolida societatea industrială emergentă. Urmându-i pe iluminiști, Saint-Simon și Comte îndemnau la despărțirea de societatea tradițională (mai ales de dogmatismul religios, de clerul și statul absolutist), prefigurau forme de organizare a societății industriale, însă erau departe de a fi construit o teorie coerentă sau un model al societății moderne. În proiectul lor, atât de puternic impregnat de formule iluministe, au statuat totuși premisele teoriilor sociologice viitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și funcționale, eficiente și universalizate. Raționalitatea valorilor seculare era inițial opusă (i)raționalității valorilor religioase sau absolutiste. Societatea modernă trebuia să fie rațională, adică științifică, întrucât știința este sursa, mijlocul și scopul dezvoltării sociale. Dacă au existat enunțuri universale despre societatea modernă, peste timp istoric și spațiu geografic, atunci cu siguranță acestea au fost asociate cu rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
the theory by which "the corpus reipublicae mysticum, led by the Prince" is "compared to the corpus ecclesiae mysticum, led by the Christ" is confirmed 12. Then the issue of the papal dignitas came, and became the motor of the absolutist political theology. The Pontiff hâd already maintained the difference between his mortal body and his mystic body, tied to the dignitas, namely the office carried ouț by him în the Ecclesia aș corpus mysticum. În this sense, the death of
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
cu parlamentul care încerca să-i reducă prerogativele de conducător absolut. În prima fază a domniei sale, a dus o dispută dură pentru putere împotriva Parlamentului, pe care de altfel l-a și dizolvat la 10 martie 1629. Văzând tendițele sale absolutiste, mai ales în modul de a impune taxe fără aprobare, Parlamentul s-a opus regelui . O altă cauză de conflict cu societatea engleză a fost și politica sa religioasă: ostil atât fundamentalismului cât și tendințelor reformatoare, și adoptând calea de
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Războiul s-a încheiat cu umilitoarea pace de la Berwick, prin care Scoția a obținut libertăți religioase și civile. Eșecul lui Carol în gestiunea militară a problemelor cu Scoția, a dus la o criză financiară care a pus capăt guvernării sale absolutiste. În 1640 Carol a fost constrâns să reunească Parlamentul pentru a strânge noi fonduri. În 1640 armata "Convenției" obține importante succese militare: scoțienii au învins armatele engleze și au cucerit orașele Newcastle, Northumberland, Durham și se pregăteau să mărșăluiască spre
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste și susținea că guvernarea unei țări era divină iar regii primeau puterea de la Dumnezeu. El a scris, in 1681, "Discurs asupra istoriei universale", care cuprindea principiile de bază ale viziunii religioase asupra istoriei. A încercat să revină la înțelegerea religioasă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
votat Împotrivă, pentru că nu voia să pară deplasat. Ar fi trebuit să știe mai bine și să nu admită un vot democratic În cadrul unei expediții turistice. Din moment ce ești conducător de grup, nu ai de ales: trebuie să fii un conducător absolutist. Vera a Încercat să-și exercite dreptul de veto al șefului, obișnuită fiind să lucreze În cadrul unei organizații al cărei șef suprem era. Ca un lider Înnăscut ce era, avea pretenția să se ajungă la un consens, iar prin intermediul deciziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pururea reîmprospătate de spiritul {EminescuOpXII 160} modern, de munca modernă. De aceea o și vedem rămâind ca granitul, măreață și sigură în valurile adîncelor mișcări sociale de cari statele continentale se cutremură. Un stat mare și puternic ca Rusia, dar absolutist, se cutremură din temelii de o mișcare socială, tot astfel Germania, tot astfel republicana și egalitara Franță. Ba chiar membrii internaționalei de la noi, ajunși aci miniștri și membri la Curtea de Casație, sunt siliți a vota o lege în contra străinilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și Boerescu a da {EminescuOpXII 161} modern, de munca modernă. De aceea o și vedem rămâind ca granitul, măreață și sigură în valurile adîncelor mișcări sociale de cari statele continentale se cutremură. Un stat mare și puternic ca Rusia, dar absolutist, se cutremură din temelii de o mișcare socială, tot astfel Germania, tot astfel republicana și egalitara Franță. Ba chiar membrii internaționalei de la noi, ajunși aci miniștri și membri la Curtea de Casație, sunt siliți a vota o lege în contra străinilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ca idei de stat și altă dată. Astfel istoria ne arată în anticitate pe greci și romani. Deosebirea însă între epocele trecute și cea modernă este că odinioară ele existau în mod individual la cutare sau cutare popor, pe când ideile absolutiste, ca idei de stat, erau mai universal răspândite. Astăzi, din contra, ideile democratice și liberale sânt cele admise în mod universal. De aceea vedem pe popoarele care nu le au încă realizate în mecanismul lor de stat zbuciumîndu-se spre a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vorba de fanarioți, precum pe de altă parte nu trebuie a se confunda libertatea țărei, oricari ar fi organele cari-i formulează voința, cu libertățile cetățenești, adică cu măsura în care fiece cetățean contribuie la formularea voinței țării. Un stat absolutist poate fi liber, un stat democratic poate fi dependent, căci n-are a face una cu alta. Confrații noștri vor înțelege lesne de ce e vorba. Statul nostru nu are altă rațiune de a fi decât aceea că e stat românesc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu toate acestea, tot ruajul statului, toată regularitatea funcționării lui, atârnă de administrație. Când își aduce aminte cineva câtă lumină și avere a adus subprefectul în casa țăranului francez, ce-a devenit Prusia prin administrație, cum a ridicat scurta epocă absolutistă nivelul de cultură și avere a tuturor populațiunilor agricole și orășenești din Austria, când ne aducem apoi aminte cum în chiar țara noastră, sub Vodă Știrbei, care era un escelent administrator, populația creștea văzând cu ochii, cutiile satelor aveau în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
muncă, [î]i supără pe stăpânii din Viena și Pesta, căci dezvoltarea oricărei puteri vii [î]i supără. Cu toate acestea noi nu ne îndoim că, din momentul în care monarhia ar fi austriacă în loc de-a fi germano-maghiară, fie absolutistă chiar, ar cuceri simpatiile tuturor popoarelor din Orientul Europei. Folosul cel mai mare și mai real care ar voi să-l aibă românii în genere de la Austro-Ungaria este respectarea naționalității lor, libertatea, oricât de disciplinată prin legi, a limbei, a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din epoca premodernă nu erau mai puțin preocupate de sumele obținute din impozite decât sunt statele de azi, Însă ca și În cazul silviculturii din acea vreme, tehnicile de impozitare și sfera lor de acțiune lăsau mult de dorit. Franța absolutistă a secolului al XVII-lea este un exemplu elocvent. Erau preferate taxele indirecte - accizele pe sare și tutun, taxa de drum, redevențele și vânzarea de funcții și titluri - care erau ușor de administrat și necesitau foarte puține (sau chiar deloc
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
statului. În secolul al XVIII-lea, fiziocrații au Început să condamne toate formele de proprietate comună din două motive prezumtive: era insuficient exploatată și sterilă din punct de vedere fiscal. Ceea ce frapează pe oricine analizează modul de impozitare al regimului absolutist francez este gradul ridicat de variabilitate și lipsa acută de sistematizare. James Collins a descoperit că impozitul direct pe teren, le taille, deseori nu era plătit deloc și că nici o comunitate nu plătea mai mult de o treime din cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
politic Încă și mai refractar. Puterea de a impune unități de măsură locale era un prerogativ feudal important, la ale cărui avantaje materiale aristocrația și clerul nu ar fi renunțat de bună voie. Lunga serie de inițiative eșuate ale monarhilor absolutiști de a introduce o oarecare uniformitate stă mărturie a capacității acestor clase de a rezista standardizării. Particularitățile practicilor feudale locale și faptul că ele rămâneau impenetrabile Încercărilor de centralizare au favorizat Întărirea autonomiei sferelor de putere locale. În cele din
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
singură unitate de măsură”. Pentru elitele centralizatoare, sistemul metric era față de vechile practici de măsurare ceea ce era limba națională față de numeroasele dialecte regionale. Aceste „idiomuri” desuete aveau să fie Înlocuite de un etalon universal de aur, tot așa cum sistemul bancar absolutist Înlăturase monedele feudale locale. Sistemul metric era În același timp un mijloc de centralizare administrativă, de reformă comercială și de progres cultural. Academicienii din perioada republicii revoluționare, ca și predecesorii lor regaliști, vedeau În metru unul dintre acele instrumente intelectuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și nobilii locali Își vedeau amenințate atât atribuțiile fiscale, cât și privilegiile, În vreme ce oamenii de rând trebuie să o fi văzut ca pe un pretext pentru a crea un nou impozit local. Jean-Baptiste Colbert, marele „artizan al centralizării” din perioada absolutistă, a propus efectuarea unei cartografieri cadastrale naționale În Franța, Însă, În 1679, aceasta a fost respinsă de opoziția formată din aristocrație și cler. După Revoluție, mai bine de un secol mai târziu, François Noël Babeuf, om politic de orientare radicală
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În jargon informatic, s-ar putea spune că politica statului semăna cu o rețea de cabluri (hardwiring), care făcea provinciile mult mai ușor accesibile și mult mai lizibile pentru autoritățile centrale decât și-ar fi putut imagina chiar și regii absolutiști. Să comparăm foarte schematic o rețea de transport relativ necentralizată cu una relativ centralizată. Desenată, prima dintre acestea ar reprezenta imaginea fizică a deplasărilor reale ale bunurilor și persoanelor de-a lungul unor rute care nu au fost create prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
către un control social bine coordonat Își au originea În gândirea iluministă și practicile monastice și militare, statul european al secolului al XVIII-lea era Încă, În mare măsură, o „mașină de extracție”. Este adevărat că, mai ales În perioadele absolutiste, autoritățile au Înregistrat o mai mare parte din populație, din titlurile de proprietate, din producție și din tranzacțiile comerciale decât predecesorii lor și că au devenit din ce În ce mai eficiente În acțiunea lor de extragere a banilor, grânelor și recruților din zonele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
eșuaseră sau păruseră, evident, inadecvate marilor misiuni care trebuiau Îndeplinite: În perioadele de război, revoluție, criză economică sau În contextul unei independențe nou dobândite. Proiectele elaborate de ei erau de aceeași natură cu proiectele de lizibilitate și standardizare ale regilor absolutiști din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Ceea ce era cu totul nou, Însă, era amploarea planurilor de transformare totală a societății și a instrumentelor oficiale - recensăminte, hărți cadastrale, cărți de identitate, birouri de statistică școli, mass-media, structuri de
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de Dezvoltare Ruwuma viteza procesului de logica de „carenare” perioada de voluntariat poziția Băncii Mondiale Uniunea Națională Africană din Tanzania (UNAT) măsurile coercitive folosite de ca reacție Împotriva politicii agricole coloniale rolul În eșecul Asociației de Dezvoltare Ruwuma Impozite sistemul absolutist avantajul supranumelor și hărțile cadastrale forma colectivă de și managementul forestier taxa pe uși și ferestre din Franța și plantațiile și țăranii proprietari ruși și standardizarea unităților de măsură Taxidermie urbanismul ca Taylor, Frederick Taylorism În agricultura industrială În comparație cu cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
a creat un spațiu fiscal mai lizibil, ci a și sporit averile unei mici elite care a folosit informațiile obținute din interior pentru a face speculații imobiliare. A mai existat un vechi oraș baroc, semi-planificat, lăsat moștenire Parisului de către conducătorii absolutiști, În special de predecesorii lui Ludovic al XIV-lea. Cât despre acesta din urmă, el a ales să aplice generos planificarea pe un „spațiu nou”, Versailles. După cum notează Mark Girouard, planul cuprindea inclusiv facilități publice și instituții: parcuri (mai ales
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
1989, și Marshall Berman, All That Is Solid Melts into Air: The Experience of Modernity, Penguin, New York, 1988. Ceea ce e nou În modernismul extrem, după părerea mea, este nu atât aspirația către o planificare globală (deoarece multe state imperialiste și absolutiste au avut asemenea năzuințe), cât tehnologia administrativă și cunoașterea socială care fac plauzibilă posibilitatea de a organiza o Întreagă societate Într-un mod În care doar cazărmile sau mănăstirile mai fuseseră organizate. Convingătoare În acest sens este abordarea lui Michel
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
la fel de rău ca Tiberius, un țar și un tiran. Să spun drept, m-am cam săturat de toate personalitățile astea importante, care-ți modelează destinul, adevărate creiere, machiaveli și solomonitori răuvoitori, mari mahări, care își impun mereu voința asupra altora, absolutiști. După ce am fost pocnit în cap de Basteshaw, mi-am jurat să nu mă mai las în viața mea dus de nas de ei. Dar probabil că acest jurământ este de fapt apă de ploaie, pentru că iată că exact spectrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]