296 matches
-
vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Brown, Perry Mason, Maigret, Miss Marple ș.a.m.d), practică un joc simultan al pasiunii și parodiei față de universul romanului polițist. Un joc al lecturilor paralele între inițiați, dispuși să taie firul în patru și chiar să legifereze normele speciei, absolutizând-o ca model de rezolvare realistă și științifică a feluritelor cazuri, dar și ca mecanism pur intelectual. Treptat și în doze elaborate de simțul epic ingenios al lui Trapiello, se desprind de pluton personaje precum Poe, Maigret, Marlowe și Spade
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-o în ciclul vieții, Quasimodo reduce la minimum rolul consolator al finalului curgerii vieții și ne comunica faptul că nici chiar trecerea în lumea de dincolo nu poate șterge suferință omului contemporan în general, si a sa în mod special. Absolutizând durerea, scriitorul îi recunoștea aceeași putere de dominație asupra vieții omului pe care i-o atribuia și Leopardi. Desacralizarea conceptului de moarte introdus de Quasimodo în fluxul ciclic al existenței duce la folosirea cuvântului cu sensul figurat, mai putin copleșitor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Levantul"1 de Mircea Cărtărescu (2000) și Intertextul în poezia lui Adrian Maniu (2001). Ipoteza pe care următoarele pagini și-au propus să o avanseze se referă la posibilitatea citirii intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) eliadian, fără să absolutizăm conceptul din teoria textului. Nu am avut decupaje prestabilite (Charles Mauron), ci ne-am lăsat în voia operei eminesciene, urmărind cum firul intertextual ce leagă endogeneza de exogeneză ne conducea spre miezul creației, niciodată atins. Și așa am aflat că
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
vine să se dizolve; la limită, concepția însăși de relativitate este relativă. Auguste Comte voia să substituie peste tot relativul absolutului, dar i s-a făcut remarca că un relativ care se universalizează nu mai este un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
demență (mai ales când, cu vârsta, „ți se Încurcă ițele”, adică, mai pe românește, ți se mai Împuținează mințile, În condițiile, În care, cândva, le-ai mai și avut!). Până aici, mai nimic deosebit! Încă nu am puterea de a absolutiza banalul! Trebuie să fii omul dracu, sau să-ți dea Dumnezeu și minte și talent, cu carul, să faci, În formă genială, o chestiune de genul ăsta. Nu se știe Însă niciodată când se crapă de ziuă! În problema ridicolului
Întrebări și mirări la masa trecutului. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
în creația umană: "Căci cine năzuiește către frumos, acela vrea să-l dobândească pentru totdeauna; de aceea îi e propriu iubirii ca persoana care iubește să aspire la durată, la nemurire (s.ns.)". (11, p. 50) Dacă această aspirație este absolutizată, dusă la extrem printr-o "filosofie oraculară", profetică în genul lui Hegel și Marx, atunci ea poate fi însoțită de autoritarism excesiv, de naționalism și rasism, ca cele practicate de totalitarismele secolului trecut. Soluția filosofică găsită a fost "societatea deschisă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
determinat să se întrebe retoric dacă nu cumva mașinile vor înlocui catedrele didactice. Fără îndoială, considerațiile skinneriene de tipul “corectarea lucrărilor elevilor este un exercițiu nedemn pentru o persoană inteligentă” sunt exagerări justificate de dorința de a susține și a absolutiza avantajele instruirii programate. Programarea liniară de tip Skinner, bazată pe răspunsuri așteptate și pe eliminarea erorii, a fost diversificată de Norman A. Crowder. În timp ce programarea liniară lua adesea forma unui text cu lacune care urmau să fie completate, cea ramificată
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
dată în cadrul acelei viziuni darwiniste în care „lumea materiei în mișcare și transmiterea informației genetice între generații au rămas concepte separate“. Concluzia generală va fi că modelul competiției pentru transmiterea caracterelor de la o generație la alta, modelul pe care îl absolutizează „ultradawriniștii“, „nu ajunge pentru a explica mai mult de o fracțiune a structurilor întâlnite în mod curent în istoria evoluționistă a vieții“. Ca orientări distincte și incompatibile în cercetarea sistemului care este planeta noastră, în identificarea corelațiilor celor mai importante
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și al prepoziției. Sub acest aspect, subiectul nu se deosebește de ceilalți modificatori verbali, cazul asigurând, și în situația acestuia, legătura strânsă cu verbul”. Constatăm că și de data aceasta se absolutizează rolul unei mărci formale în identificarea tipului de raport sintactic; dacă susținătorii teoriei subordonării predicatului față de subiect consideraseră „direcția” acordului definitorie pentru stabilirea tipului de raport sintactic dintre cele două părți de propoziție, observăm ca acum recțiunea cazuală este criteriul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obținute de fiecare tip de învățare (figura 1). 2.4.Teorii actuale ale învățării Două considerații preliminare stau la baza concepției lui Gagne. Înainte de toate trebuie evitat reducționismul teoriilor istorice asupra învățării, care au consfințit anumite prototipuri particulare de învățare, absolutizând cazuri determinate supuse stadiului experimental (asociația, reflexele, memorarea listelor verbale). În al doilea rând, trebuie să avem în vedere, așa cum apare din observațiile mai largi și nepreconcepute, că învățarea depinde de anumite condiții interne sau externe subiectului, care nu numai
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
obținute de fiecare tip de învățare (figura 1). III.4.Teorii actuale ale învățării Două considerații preliminare stau la baza concepției lui Gagne. Înainte de toate trebuie evitat reducționismul teoriilor istorice asupra învățării, care au consfințit anumite prototipuri particulare de învățare, absolutizând cazuri determinate supuse stadiului experimental (asociația, reflexele, memorarea listelor verbale). În al doilea rând, trebuie să avem în vedere, așa cum apare din observațiile mai largi și nepreconcepute, că învățarea depinde de anumite condiții interne sau externe subiectului, care nu numai
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
în cheia unor reacții automate, de natură pur biologică, consumate exclusiv în orizontul impersonal, fără contur, al speciei. Prin aceasta, piesa lui Lovinescu trădează presupusul model ibsenian și, în loc să pună accent pe factorul etic și social (esențial în drama burgheză), absolutizează determinismul biologic, ceea ce o face să graviteze pe altă orbită estetică, alături de Năpasta 108, de Patima roșie, dar și de dramele "freudiene" ale lui Blaga (îndeosebi de Fapta, republicată ulterior cu titlul Daria). Ca atare, deși teoretic am văzut că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de religiozitate unei opere de artă prin "temperamentul și credința subiectului care o creează"493, precum și prin "puritatea inimii"494 cu care este realizată, oferindu-i acesteia puterea de sugestie a transcendentului și ceva din sclipirea Creației primordiale. Autorul nu absolutizează însă această idee, și păstrează limitele cuvenite, subliniindu-i relativitatea prin faptul că acest gen de artă "are un aer oarecum religios"495, deci nu în totalitate, iar senzațiile oferite de ea nu sunt, cu toate acestea, decât o adiere
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
problema asupra măsurii în care violența reușește să se transforme într-un veritabil mijloc de transmitere a sacrului în contemporaneitate, prin declanșarea stărilor de compasiune, ca o emblemă la scară redusă a trăirii sentimentului de iubire, pe care creștinismul îl absolutizează. Referindu-se în mod explicit la cazul de față, atât din punct de vedere teologic, cât și artistic, opinia teologului rus Andrei Kuraev este aceea că "filmul este pur și simplu o artă agresivă"520. O afirmase de altfel și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în fond, tot Creștinismul) trebuie să fie pusă în raport cu lupta conștiinței disperate. Elimină conștiința disperată și vei putea apoi să închizi chiar și toate bisericile și să le transformi în săli de dans». Rezultă de aici o credință care de-absolutizează omul și produsele sale: concepții despre lume, despre stat etc. O credință care, desigur, ne ajută să înțelegem măreția omului, mizeria sa, precum și limitele rațiunii sale. În felul acesta credința ajută rațiunea - o ajută împotriva acestei facile și insidioase ispite
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
într-un tot cunoscut. Didactica modernă se declară împotriva folosirii izolate a unor metode. Se recunoaște caracterul compensatoriu, de complementaritare, care există între metode. Este preferabilă o aplicare combinată sau prin alternanță a diferitelor metode și procedee decât să se absolutizeze valoarea și utilitatea unui grup de metode în defavoarea altora. OPTIMIZAREA METODOLOGIEI DE ÎNSUȘIRE A NORMELOR DE ORTOGRAFIE ȘI PUNCTUAȚIE PE DATE LINGVISTICE. FORMAREA UNOR INSTRUMENTE DE AUTOCONTROL III. 1. Coodonatele cercetării III. 1.1 Ipoteza Ținând cont de faptul că
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
fiindcă schimbăm în fiecare clipă un infinit cu un alt infinit, în funcție de privirea interioară. Astfel, un gest interior va „existențializa“ o lume anume, iar gestul „următor“, o alta. Trecerile dintre lumi nu ne sunt evidente, iar „memoria“ acestei lumi este absolutizată ca memorie „obiectivă“ a faptelor (și, deci, ca istorie a omului, a lumii și a universului). Cu doar o secundă „înainte“ (sau „după“!) este posibil să fi trăit în altă lume, cu altă istorie și altă înfățișare. Această posibilitate a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
decît substantivul, și anume de clasele substitutelor (pronumele și articolul). Dominantă este prima părere, care se bazează pe realizarea gramaticală a categoriei de număr și a articulării, dar și pe alte aspecte ale opozițiilor din cadrul flexiunii nominale. Celelalte două concepții absolutizează unele particularități, avute deja în vedere de gramaticile care consideră numele proprii o subclasă distinctă a substantivului: flexiunea defectivă de gen și de număr, precum și frecvența rădăcinii nominale zero, respectiv raportul invers proporțional dintre conținutul semantic și sfera de întrebuințare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
urmărea reducerea spațiului cucerit de romani în est și mascarea faptului că Grecia a căzut prima sub stăpânirea romană și că de acolo romanii au înaintat treptat spre nord, timp de peste cinci secole, până la Marea Baltică. Pentru realizarea scopului propus el absolutizează valoarea unei demarcații medievale în Balcani numite după autorul ei: linia Jireček. Această denumire a apărut pentru a marca limita nordică a influenței culturale grecești intervenite la câteva secole după ce peninsula balcanică fusese supusă procesului de romanizare, anume în epoca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvântului, nu poate explica. Se face astfel loc, prin etichetarea ca română a laturii semantice, pentru tot ce există în română și nu se explică prin latină. În această privință Philippide se deosebește de Hasdeu, care proceda invers, urmărind să absolutizeze caracterul latin al limbii române prin circulația sporită a cuvintelor de origine latină și prin etichetarea ca latină a laturii semantice a limbii române, latură învelită pe alocuri în ambalaj nelatin, cu precădere slav. Teoria etimologiei populare este o încercare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bolilor se află în natură și ea contribuie sensibil la vindecarea lor. Recomandarea sa prin cartea „Despre prognoze“, de a lua în considerare antecedentele pentru a înțelege simptomatologia prezentă, este o condiție a diagnosticului. De asemenea recomandarea de a nu absolutiza simptomatologia unei maladii întrucât „nu există boli ci bolnavi“ ce pot reacționa diferit, este curent auzită și azi prin spitale, exprimând o realitate. Principiul „mai întâi să nu faci rău“ (primum non nocere) educă prevederea, îndeamnă la aprofundarea cunoașterii, la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fost un prieten și admirator nedisimulat al celebrului Harwey ca și John Locke și Newton față de Sydenham, medici de care vom vorbi. Observarea, experimentul, metoda inductivă, dubitorul, propus de Descartes sunt fructificate cu discernământ de medicii timpului, fără a le absolutiza și aplica în mod exclusiv, întrucât gândirea sistematică medicală nu poate renunța la deducție pe care Harvey o utilizează cu succes în explicarea circulației sanguine generale. ȘTIINȚELE FUNDAMENTALE ÎN SPRIJINUL MEDICINEI Medicina secolului XVII-lea nu este receptivă numai la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de stimuli precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic, nervos, disperat, spasmodic, isteric etc. precum și râsul social, convențional, politicos, de primire sau de excludere. În legătură cu acest aspect, reținem că Bergson absolutiza importanța complicității în comic și sublinia că insociabilitatea poate fi plasată pe o treaptă superioară a cauzelor rizibilului, chiar înaintea imoralității. În plus, s-a observat că se poate distinge comicul social, cel de sancționare a abaterii de la norma de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este "deschisă", adică simulează simularea, echilibrează, conciliază și nu absolutizează antitezele ca în sarcasm, este asimilată umorului 142. În privința corespondenței între contextul socio-cultural general și manifestările ironiei, s-a constatat pe de o parte, eflorescența acesteia în perioadele de criză sau de sfârșit de ciclu istoric (romantismul, postmodernismul), fiind legată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]