283 matches
-
Nimic nu este mai periculos pentru spiritul uman decât aroganța izvorâtă din putere, care îl face să nu mai vadă adevărul. Un occidental poate să vadă în succesul material și cultural al civilizației sale un motiv de aroganță absolută, de absolutizare și chiar neglijare a acelor valori care i-au adus în acest punct. Există astfel în om o tendință de asumare arbitrară a reușitei. Explicațiile au venit de cele mai multe ori sub forma unor teorii tipic rasiste, sau camuflate sub tot
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
fel de marionetă, prizonier al situației, un instrument al ei, o „funcție a situației”, care acționează numai după împrejurări. După cum remarcăm, punctul de vedere situațional, deși mai aproape de realitate, păcătuiește, la fel ca primul, printr‑o serie de unilateralizări și absolutizări. Astfel, dacă în prima modalitate se absolutiza rolul interiorului, al laturii psihologice, în cea de a doua se absolutizează rolul exteriorului, al situațiilor exterioare persoanei. Punctul de vedere situațional a dus la neglijarea aproape totală a factorilor de personalitate, la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situație în conducere, ar însemna a nega capacitățile individului de a se educa și autoeduca, de a‑și schimba unele dintre trăsăturile sale neeficiente, în fine, de a se adapta convenabil particularităților situației. Credem, de aceea, că problema nu privește absolutizarea acestor mecanisme de apărare, ci depășirea lor atunci când se dovedesc a fi neeficiente. Așa cum arătam, ele nu au doar un rol negativ, ci și unul pozitiv. Chiar Schaffer afirma că forțele care i‑au împins pe numeroși conducători spre inovații
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și de manageri, de sindicaliști și de patronat care implică fie îndoieli și scepticism, fie credința că adevărata influență și putere le sunt disponibile prin sarcinile lor organizaționale. Existența unor modele opuse ale participării atenționează asupra necesității evitării tendinței de absolutizare a unuia sau altuia dintre ele. Probabil că utilizarea lor alternantă și situațională este mult mai productivă, decât utilizarea lor unilaterală și global-nediferențiată. N-ar fi exclus ca pentru anumite tipuri de organizații, pentru anumite momente din evoluția lor, un
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
altele. În fine, listele de nevoi erau construite prin observarea comportamentului exterior; or, fenomenele motivaționale sunt intime, dinamice, fluctuante. Așadar, dacă teoria lui Taylor despre motivație păcătuia prin emiterea unor prezumții simplificate despre natura umană, nefondate științific și, deci, prin absolutizarea doar a unui tip de motiv, teoriile bazate pe liste de trebuințe și motive păcătuiesc prin caracterul lor eclectic, prin încercarea de cuprindere neselectivă și neargumentată a cât mai multor motive între care nu se stabilesc nici corelații, nici predominanța
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nivelul nerealizării personale este scăzut. Or, ca precursor al epuizării emoționale, acesta ar fi trebuit să fie crescut. La fel, în faza 7 extenuarea emoțională are un nivel înalt de manifestare, în timp ce depersonalizarea are un nivel scăzut. Transpare și ideea absolutizării rolului epuizării emoționale în detrimentul celorlalte două dimensiuni. În final, s-a reproșat și faptul că modelul prevede prea multe faze, trei sau patru fiind suficiente pentru a determina mai bine momentul de intrare în procesul de epuizare, ca și tranziția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
determinism cultural (sau social) Împotriva determinismului biologic. Însă așa nu ieșim din domeniul postúrilor polemice. Și, mai ales, riscăm să limităm gândirea antirasistă la egalitarismul și ecologia dogmatice, chiar În momentul În care Își face apariția noul rasism, bazat pe absolutizarea diferențelor culturale. De la antirasism la antirasisme Noul rasism ideologic s-a transformat treptat Într-o combinație de culturalism și diferențialism, ambele radicale, punând astfel pe picior greșit argumentația antirasistă clasică; aceasta era bazată pe recuzarea biologismului și a inegalitarismului (care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cele două caracteristici fundamentale ale rasismului doctrinar, cărora s-a crezut multă vreme, cu naivitate, că li se poate opune relativismul cultural și dreptul la diferență. Recenta metamorfoză ideologică se bazează tocmai pe deplasarea inegalității biologice a raselor Înspre o absolutizare a diferenței dintre culturi. De aici, s-a ajuns la Înlocuirea temei clasice a „luptei Între rase” cu noua și orbitoarea evidență a „ciocnirii civilizațiilor” (Huntington, 1994 și 1997) sau cu ideea fatalității războaielor etnice, a ineluctabilității conflictelor identitare (Delannoi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
variantă laicizată. O dată cu afirmarea acestei coproprietăți fără restricții (care este Încă departe de a fi Împărtășită de toate popoarele Pământului), s-a dezvoltat o imagine-acțiune universalistă, cuprinzând atât o componentă juridico-morală, cât și o dimensiune culturală. Prima se traduce prin absolutizarea drepturilor omului, continuată prin proclamarea, de dată recentă, a „dreptului de ingerință”. Cea de-a doua se prezintă sub forma unei glorificări a metisajului, privit ca o sursă de Îmbogățire a culturilor singulare prin fecundarea lor reciprocă și spontană. Știm
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de a fi diferită sau chiar perpetuării sale. Etnocentrismul celor dominați a fost perceput astfel drept „prețul ce trebuie plătit pentru ca sistemele de valori ale fiecărei familii spirituale și ale fiecărei comunități să se păstreze” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). Această absolutizare a diferenței culturale a fost, Într-adevăr, instrumentalizată de ideologiile identitare pentru care individul nu există decât În calitate de membru al comunității sale de origine. Întoarcerea la etnicitate nu mai are, cu siguranță, astăzi virtuțile emancipatoare pe care i le-am
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cercetarea științifică; acestea trebuie să facă obiectul unei analize critice, urmată eventual de propuneri de Încadrare sau de interdicții. Ceea ce voi numi „rasism” În sensul strict al termenului oscilează așadar Între biologizarea inferiorităților atribuite unor diferite categorii de „alții” și absolutizarea diferențelor percepute sau imaginate Între grupuri umane esențializate. Atât În rasismul biologic, cât și În (neo)rasismul culturalizant, Întâlnim spaima de amestec, presupus distructiv pentru identitatea pură sau curată a grupului de apartenență. Atitudinea mixofobă implică dorința de a-i
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mod paradoxal, ea autorizează o teoretizare rasistă Împotriva căreia s-a constituit relativismul cultural. Nu putem accepta să ne asumăm un asemenea risc, cu atât mai mult cu cât argumentele Împotriva relativismului radical sunt decisive. Cum s-a ajuns la absolutizarea diferenței colective? În anii ’60 ai secolului XX, sub pretextul denunțării consecințelor nefaste (reale, fără Îndoială) ale etnocentrismului occidental, este pus În valoare, În mod paradoxal, etnocentrismul „celor oprimați”. Privilegiind o abordare sincronică, numeroși autori, după exemplul oferit de Lévi-Strauss
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
grup sau a altuia și se recunoaște prin refuzarea totală a dreptului la diferență (chiar regândit ca drept individual), prin negarea diversității ca valoare (el este deci heterofob), În timp ce rasismul care derivă din viziunea diferențialistă radicală constă În sacralizarea sau absolutizarea diferențelor, fie ele fenotipice sau culturale, și nu poate recunoaște În consecință o demnitate umană egală membrilor tuturor grupurilor deoarece neagă originea comună a oamenilor (ar putea fi numit heterofil, datorită pasiunii sale declarate pentru diferențe). Rasismul diferențialist se exprimă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Egipt a poporului lui Israel, Legământul de pe Sinai, profețiile și, mai ales, viața, răstignirea și învierea lui Iisus Hristos, prin care se dezvăluie adevăratul sens al istoriei 19. Delimitarea istoriei sacre de istoria profană prezintă riscul de a situa, prin absolutizare, însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semnifică vulnerabilitatea omului în fața sorții, acceptată cu umilință, în timp ce Iona este răzvrătitul care, spre deosebire de Avraam, refuză cu încăpățânare chemarea Domnului dintr-o înțelegere strictă, personală și egoistă a libertății de a alege. Libertatea lui Iona sfidează voința divină, necesitatea, prin absolutizarea ei înseși. Abia după efectuarea călătoriei inițiatice pe mare și după răgazul luminător din întunericul pântecelui balenei, Iona înțelege responsabilitatea libertății și acceptă asumarea destinului personal, desăvârșirea de sine, prin urmarea voii divine. Povestea lui Iona este legată îndeobște de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pustiind satele, cetățile, holdele și căminele. Nu este cumva, această „isterică nesiguranță” față de ceea ce e „neînțeles”, una dintre ultimele consecințe, nu ale victoriei raționalului și legicului, a științei sub toate formele ei, ci a zeificării, nu a „științei”, ci a absolutizării principiului ei, care vrea să extragă din haosul și anomia cosmică, materială, legi de care ascultă - și trebuie să asculte! - micro și macrocosmosul?! Din „filozofică”, așa cum fusese „știința” În secolele grecești, când matematica sau fizica se Îngemănau cu intuiții nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la suferința sa. Nu întâmplător Theodor Codreanu dezice considerațiile despre Eminescu, susținute de Ilina Gregori, de pildă, care propune a se recunoaște în genialul poet "un mare bolnav", teză din care se subînțelege unde se vrea a se ajunge: la absolutizarea nefericirii. Trebuie înțeles că există o criză a diferenței între realitate și fantezie, pe care o trăiește Eminescu și care are în centru eterna reîntoarcere spre faptul real. Timp de șase ani Eminescu a plutit pe o corabie nefastă, constată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
includere a claselor populare în procedurile de participare politică influentă. Instabilitatea regimurilor autoritare Meritul fundamental al analizei lui O'Donnell constă în orientarea atenției asupra raporturilor între dezvoltare economică, participare politică, și acțiune a guvernului. Defectul său fatal constă în absolutizarea acestor raporturi, fără a analiza contradicțiile intrinseci. Mai precis, O'Donnell a subevaluat vitalitatea persistentă a unor grupuri organizații civile, confesiuni religioase, mișcări pentru drepturi, partide, sindicate care nu au putut fi eliminate de regimurile militare. Și a supraevaluat atît
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
macho s-a suprapus peste tendința din ce în ce mai clară a afirmării identității feminine, iar atât tensiunile, cât și noile forme hibrid de corelaționare rezultate m-au făcut conștientă de propriile mele căutări interioare. Mi-am dat seama că orice formă de absolutizare sau sentință înseamnă un risc. Momentan, forma de îmbogățire spirituală, cu un rol deosebit de important pentru mine, o reprezintă literatura. Atât în romanul contemporan, în descrierea unei lumi a enigmelor și a contrastelor, prin momentele de ruptură și de derută
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
română" a lui Odobescu, ori "Viața românească" a lui Stere și Ibrăileanu, ci, indirect, întreaga presă literară și culturală ce i-a urmat. Reflexe mai intense ori mai restrânse ale spiritului cu care era impregnată "Dacia literară" putem depista, fără absolutizări, și în "Convorbiri literare", în "Contemporanul", în "Tribuna", în "România literară" a lui Rebreanu, ori în "Jurnalul literar" al lui Călinescu. E linia patriotică și democratică, fondată pe critică și istorie, pe înțelegerea unor comandamente importante ale vieții și culturii
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
demonstrez mai jos, leninismul reprezintă un apel militant pentru implementarea promisiunilor unei modernități radicale (egalitate totală, funcționând în paralel cu o libertate totală), prin mijloace dictatoriale. Conform acestei percepții, pentru a obține suprema egalitate și libertate, lupta trebuie dusă prin absolutizarea mijloacelor politice. Orice și oricine care nu susține cauza leninistă ajută "obiectiv" dușmanul; critica în exteriorul partidului nu este de asemenea permisă deoarece îl subminează, susținând deci "obiectiv" capitalismul (Lenin: 1961, 417). Lupta trebuie să fie totală și lipsită de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
astfel că însistența cu care Moscova susținea mijloacele pașnice de avansare înspre socialism rezona pentru comuniștii români cu o "alunecare spre oportunism" (DJTAN, Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 139). Pe de altă parte, la fel de eronată era și "absolutizarea căii nepașnice" de extindere a socialismului, așa cum o prezenta China maoistă (DJTAN, Fond Comitetul Regional PCR Banat, Dosar 9, f. 140). Pentru a conferi autenticitate noii direcții "național-comuniste" pe care o adoptase, PMR a lansat o campanie intensă de popularizare
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt numeroase afiliații între limba poetică și religie, nu numai la nivel teoretic, ci și citind psalmii, imnurile, poesia spirituală ca revelații în biografiile multor poeți. Strânsa legătură dintre acestea participă la eternizarea absolutului sau absolutizarea eternității. Dezvoltarea artei nu a fost o reprezentare a divinității și nici o copiere a naturii. Tranziția între credința în suflet, primul conțtientizat de om și credința în Dumnezeu a fost posibilă doar prin inteermediul artei dătătoare de consistență obiectivă pentru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
substantivului: trupul meu trecător. Articolul hotărât intră în structura variabilei adjectivelor când acestea sunt izolate, ca în limbajul poetic al lui L. Blaga, și se încarcă, în consecință, și cu conținutul semantic al substantivului implicat, într-un proces particular de absolutizare a însușirii: „Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste văi.” (L. Blaga, p. 27) Când substantivul este determinat definit din perspectiva unei anumite însușiri, morfemul determinării, articolul adjectival-demonstrativ cel, precede adjectivul: „Ca toamna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
datorită planului lor semantic: a. adjectivele categoriale: dreptunghic, hexagonal, românesc, daco-getic, alpin, montan etc. b. unele adjective calificative, incompatibile cu gradualizarea însușirii pe care o exprimă: etern, veșnic, mort, perfect, esențial, principal, desăvârșit etc. c. adjective care se caracterizează prin absolutizarea unui sens categorial în planul lor semantic; sunt termeni neologici, ocupând în limba latină, de unde provin, o anumită poziție (comparativ = gradul de intensitate superioară sau inferioară sau superlativ) în paradigma comparației (= intensității) adjectivului latinesc: anterior, posterior, exterior, interior, inferior, superior
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]