881 matches
-
cunoaștere univocă a lumii reale, drept această lume reală însăși, această lume pe care nu putem decât s-o intuim și s-o încercăm în modurile concrete ale vieții noastre subiective. Or această viață subiectivă nu creează doar idealitățile și abstracțiunile științei (ca și ale oricărei gândiri conceptuale în general); ea dă întâi de toate formă acestei lumi a vieții în centrul căreia se derulează existența noastră cotidiană. Deoarece o realitate simplă precum un cub sau o casă nu este ceva
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și suntem neatenți la percepția noastră asupra casei. Avem mereu conștiința lumii și niciodată conștiința conștiinței noastre asupra lumii. Filozofiei îi revine sarcina de a scoate în evidență această activitate neobosită a conștiinței care percepe lumea, care concepe idealitățile și abstracțiunile științei, care închipuie, care își amintește etc., producând astfel toate reprezentările ireale care însoțesc mereu cursul vieții noastre reale. Este adevărat că unii savanți nu au ezitat să pună sub semnul întrebării însăși existența acestei conștiințe pe care filozofia clasică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ale ființei naturii, deoarece natura reală este natura sensibilă, și nu universul idealităților pe care i-l substituie știința în constructele și teoriile sale. Astfel, datele științifice și știința însăși nu sunt susceptibile de "frumusețe" decât în virtutea faptului că, dincolo de abstracțiunea lor și de fapt prin ea, ele fac referire în ultimă instanță la singura lume care există și care este cea a vieții. De ce arta se ivește în mod necesar în interiorul experienței umane ca una dintre formele fundamentale ale oricărei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ci acolo unde fiece lucru poate fi încercat sau simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de idealități și de abstracțiuni fizico-matematice se întemeiază pe iluzia prealabilă că proprietățile sensibile ale acestei lumi sunt în mod precis ale sale și îi aparțin de drept și că, de vreme ce culoarea se află în natură și nu în suflet, putem surprinde ființa naturală a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca Obiect, ci ca Act, al cărei Act este Corpul o astfel de lume ar trebui să fie serios perturbată de irupția unei finalități care nu are nici o legătură cu ceea ce este ea în sine și dintotdeauna -, adică producerea unei abstracțiuni, producerea banilor. O atare perturbare consistă mai cu seamă în apariția și dezvoltarea pentru sine a unei dimensiuni ontologice noi, realitatea economică, care nu aparține în mod primordial nici naturii corporale, nici Corpului însuși. Pe de altă parte, de cum devine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aduce, ceea ce îi impune este tocmai un celălalt al vieții, procedeele și mecanismele refugiate în inima naturii, pe care știința le extirpă din sine, pe care le smulge Finalității obscure în care sunt învăluite pentru a le abandona lor înseși, abstracțiunii și izolării lor: atunci acestea se dezlănțuie, înnodând între ele conexiuni artificiale, sprijinindu-se reciproc, adăugându-se unele celorlalte, potrivit unei ordini întâmplătoare care nu mai este cea a Naturii sau cea a Vieții, care nu mai este o ordine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu date, obiect al unei viziuni, corelat al unei theoria, ci potențialități sunt cele pornind de la care ființa se esențializează într-un praxis și sub această formă doar, ca o determinare a acesteia. Tocmai pentru că esențele originare esențele concepției, ideației, abstracțiunii mai cu seamă sunt modalități ale praxisului și astfel ale vieții înseși pe care aceasta este în măsură să le desfășoare, aceasta le ține constant la dispoziția sa, ca pe propriile sale posibilități și ca pe ceea ce ea conduce la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în cazul în care alegerea parametrilor care vor să le exhibeze pe acestea este arbitrară. Deconstrucția acestor științe este prin urmare critica lor, ea arată cum în ele câștigul obiectivității este iluzoriu în măsura în care operația continuată a obiectivării, a reprezentării, a abstracțiunii, a ideației, a numerației nu permite o abordare a Esențialului, ci determină, dimpotrivă, îndepărtarea sa progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră, omul n-a știut
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
progresivă și în cele din urmă pierderea sa cum, în ciuda acestei acumulări de cunoștințe pozitive de care se prevalează epoca noastră, omul n-a știut de fapt niciodată mai puțin ce este. Atunci, nu este oare nimerit, în fața vidului acestei abstracțiuni crescânde, să se revină la alte moduri de cunoaștere în care viața se dă ei înseși în propria sa realitate, la drept vorbind nu așa cum este, ci așa cum devine, adică în sporirea de sine a acestei autodăruiri și astfel în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de pe atunci luasem deja obiceiul să-mi răsucesc șuvițe din barbă între degetul mare și arătătorul mâinii drepte, obicei pe care îl mai am și acum. Dar admit, am zis, că în general pricep vorbirea umană obișnuită. Dacă nivelul de abstracțiuni nu este prea ridicat. Unele subiecte pot, de asemenea, să fie dificile pentru mine. De exemplu științele exacte propriu-zise. Tata mi-a explicat despre adevărata natură a focului sau despre furtună și perioada glaciară. Spre rușinea mea, nu am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
least în bugetul Statului. Sistemul de redistribuire statală a veniturilor costă prea mult și este puțin eficace. O politică statală susținută în acest sens, în ideea "echitații sociale", a atingerii "optimului social" de parcă s-ar putea cunoaște și realiza asemenea abstracțiuni, ca să nu le spunem utopii; ca și cum Statul ar fi un personaj binevoitor, omniscient și omnipotent atrage după sine nedorite efecte perverse: reduce bogăția, încurajează nemunca, viciile de tot felul 7 etc. Problema "optimului social", un fel de "fata morgana" a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
că-l citești fără să ai impresia că ceea ce ți se deapănă sub ochi poartă pecetea filozofiei. Căci e atîta fluență, ritm și viață în cuvintele lui Kierkegaard încît nimic din sloiurile acelea conceptuale, alunecînd masiv într-un torent de abstracțiuni sterile, nimic din alaiul uscat al terminologiei tradiționale nu vine să-ți rănească ochiul. Și astfel, supuse parcă unei lichefieri iscate de căldura unei trăiri omenești, calupurile compacte ale generalităților teoretice încep să se umanizeze. Raționamentele își înmoaie scheletul, pierzîndu-și
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
consideră esențiale și asupra cărora mai insista o dată, cât să le personalizeze mesajul. Acel x adăugat tripticului dă un suflu proaspăt ambiguității lirice deja existente. E necunoscuta din ecuațiile de grad superior. Căci, dacă nu pune prea mare preț pe abstracțiuni, lucrul nu înseamnă că în regia propriilor poeme Angelei Marinescu îi lipsește cumva viziunea speculativă. Sunt destule situațiile când o imagine discutabilă e salvată (profund estetic, nu numai la suprafață) de o vecinătate admirabilă. Răuvoitorii ar putea aduce ca argument
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
teoretician incurabil căruia apetitul doctrinei i-a atrofiat simțul detaliilor concrete. Așa cum un chirurg nu se poate opera singur fără riscul de a se sinucide, Bourdieu nu-și poate descrie sociologic viața fără pericolul de a se îneca în apa abstracțiunilor sterpe. Căci, văzută cu ochiul impersonal al telescopului sociologic, viața unui om seamănă cu traiectoria unui rece și inert corp ceresc: tot ce i se întîmplă vine din afară, singurele sale contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
rurale a reușit nu numai să le conserve, ci și să le țină în funcție pînă astăzi. Dar cum tehnicile sînt, deopotrivă, modalități de percepție și de conștientizare a materialelor și acte de luarea în posesie a acestora, iar nu abstracțiuni, simultan cu însușirea acestor tehnici, Maxim Dumitraș și-a apropriat și o lungă listă de materiale. O listă care s-a îmbogățit și s-a diversificat în timp, pînă cînd ideea de creație a ajuns să acopere, în aceeași măsură
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
și scriitură relaxată, prudență și temeritate, pudoare și ironie. Merită repetiția: o critică "totală", care mai înseamnă și renunțarea la obsesia metodei, recursul la multiplicitatea căilor de acces și calitatea interpretării... Și totuși, "portretul" de mai sus suferă de oarecare abstracțiune. Când l-am văzut de aproape, mi-a evocat un tânăr anahoret marcat de severitatea penitenței, de voluntara și îndelungata zăbavă în fantastica Bibliotecă a vreunei abații. Sau, știindu-l călător dintre sacru și profan, părea că seamănă cu un
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
Sorin Lavric O regulă verificată de mii de ori spune că, în rîndul filozofilor, gustul pentru abstracțiuni ascunde o inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
a le vedea. Și chiar dacă acoperirea vestigiilor se face în virtutea unei dizgrații generale, e îndeajuns să apară un vizitator care să smulgă pînza de pe busturi ca totul să iasă la lumină. Deodată vedem fizionomii, bănuim biografii și intuim împrejurări istorice. Abstracțiunea fără chip a relicvelor dispare și în locul ei apare concretețea vie a figurilor reale. Asta e impresia pe care ți-o face teza de doctorat a lui Mihail Fărcășanu, susținută în februarie 1938 la Berlin, sub coordonarea lui Carl Schmitt
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
ar putea spune despre un obiect care-ți voalează retina, care absoarbe polaritățile prin concilierea transparenței absolute cu opacitatea unică, iar acest tip de obiect nu este altceva decît pictura lui Oravitzan. Pentru că este mult mai ușor să vorbești despre abstracțiuni, pur și simplu, despre retorica flăcării, de pildă, despre tremurul aerului, cam la un metru deasupra pămîntului, în amiezile toride, despre vocația halucinogenă a zăpezii sau despre măreția apelor înghețate decît despre ritmurile încărcate de lumină ale unui panou care
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
poetul are o adevărată știință (ce ni se pare a-l prevesti pe prozator) de a exercita un control draconic asupra datelor referențiale, de a ambiguiza discursul la maximum. Dacă poemele lui Peter Ackroyd au o textură voit intelectuală, până la abstracțiune, modul acesta de a le construi nu e decât o mască pusă deasupra faptelor implicite, pentru a refuza să dezvăluie latura pur umană a personalității autorului. Fiecare poem e o lume, adună și oferă cititorului zeci de fire semantice, care
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
rurale a reușit, nu numai să le conserve, ci și să le țină în funcție, pînă astăzi. Dar cum tehnicile sînt, deopotrivă, modalități de percepție și de conștientizare a materialelor și acte de luarea în posesie a acestora, iar nu abstracțiuni, simultan cu însușirea acestor tehnici, Maxim Dumitraș și-a apropriat și o lungă listă de materiale. O listă care s-a îmbogățit și s-a diversificat în timp, pînă cînd ideea de creație a ajuns să acopere, în aceeași măsură
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
pe care o aude în mediul înconjurător. Gramatica universală (UG) are, la fel ca teoriile științei moderne, puterea de a transcende cunoașterea empirică astfel încît, în sistemul lingvistic al omului în general, noi informații apar nu din lume, ci din abstracțiunile minții. Unde se încadrează sensul în toată această filozofie? Evident, nicăieri, întrucît sensul are propria lui caracteristică combinatorială, care nu este și nu va putea fi niciodată descifrată de sintaxă. Sintaxa, prin constrîngerile ei asupra formei, ajută la stabilirea sensului
Despre dilemele semnificației by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7351_a_8676]
-
sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc., etc. ies abrupt din virtualitatea
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
sumară selecție: "versuri de o densitate artistică incomparabilă ș...ț au fost înlocuite, în decursul elaborării poemului, cu expresii mai naturale, mai Ťraționaleť și, bineînțeles, discursive"; în seria Scrisorilor, "lirismul se degradează"; "procesul de creație, în cazul său, înseamnă biruința abstracțiunii, a cosmogoniei discursive din Scrisoarea I, asupra fulgerărilor vizionare îngropate în materialul de laborator"; "Vestita luptă a lui Eminescu cu forma, lăudatul său travaliu manuscriptic trădează pînă la urmă aceeași tendință de a părăsi concretul frumuseților obscure, noaptea imaginii, pentru
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]