890 matches
-
încercat să teoretizeze prea mult cele două concepte pe care le-a lansat, datorită formației sale de istoric. Dorința sa a fost doar aceea de a găsi un instrument științific cu ajutorul căruia să poată aborda cu un grad ridicat de abstracțiune istoria ideilor politice românești, un șantier care se afla la acea dată într-un stadiu incipient. Între timp, au apărut mai multe abordări ale autorilor români și străini care au ca obiect istoria ideilor politice românești. Niciuna însă nu a
[Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
poporul nostru?". Răspunsul a depășit așteptările: "știu eu!", se anunță în sfârșit un copil, "poporul nostru se numește Partidul Comunist Român". Credea că numele partidului îl poate feri de orice greșeală. Copiii înțeleg altfel lumea și cuvintele. Ei nu gustă abstracțiunile la fel ca adulții, cu atât mai puțin cele ideologice. Cu alt prilej, la un exercițiu de gramatică în care se cerea exemplificarea sensului figurat, un copil a emis cu seninătate afirmația: "Partidului Comunist Român i-a sunat ceasul". Profesoara
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
dimpotrivă, să contrazică proverbele prin dovada vizibilă a experienței neconforme cu sentințele populare. E vorba aici de mai mult decât „comedia limbajului”, demersul prozatorului fiind, cu tot umorul, unul filosofic: „Sub ocrotirea (cuvânt des folosit de Velea) perfidă a autorului, abstracțiunile capătă fulgi și pene și cresc, cresc până la proporții de poveste” (Cornel Regman). Personajele (și autorul) se manifestă ca niște nominaliști hâtri, care subminează generalizările (prin infirmare ostentativă și ridiculizare) și se încred doar în experiența lor, mereu particulară. Aparent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
un timp mi-am dat seama și am revenit la ale mele...” În Amicus Plato sau Despărțirea de Noica, text inclus în volumul Ipoteze de lucru (1980), P. va defini „nodul conflictului cu marele meu amic Noica”: „Părăsirea vieții pentru abstracțiune...”. Ca efect al „destinderii” de după Conferința de la Geneva (1955), beneficiază de un decret de grațiere și reintră în legalitate. În decembrie 1956 este angajat, prin concurs, cercetător științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei, secția de artă medievală (bizantină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
ar mai fi de ziduri între dorit și nedorit. Alunecând îndeajuns de răbdător de-a lungul unui zid ajungi inevitabil de cealaltă parte a lui, ca pe banda lui Moebius. Realitatea are volum, câtă vreme suprafețele sunt o doar o abstracțiune exsanguă. − Și cu nomazii noștri cum rămâne? readuse Rudi în discuție misiunea lor. Sincer să fiu, mi-e teamă că o locuire ce le-ar facilita afirmarea identitară i-ar și expune imprudent de mult. Au pățit-o rău prin
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-i dădea de cap. Punctele ei aveau dimensiuni făcute ghem: chiar infinit de mici, lor le corespundeau mosoare infinit de subțiri și bine strânse - o posibilitate având iarăși mult de-a face cu confuzia dintre intrări și ieșiri, creatoare de abstracțiunea adimensionalului. Un punct ale cărui intrări și ieșiri se confundă poate părea infinit de mic sau de mare, în funcție de potențialul lui labirintic, determinat de configurații de puncte exterioare. Felul straniu cum femeia se răsucea sub mângâierile lui și-afară din
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
combustiv, limbajul neologic caracterizează versurile din acest volum, poate cel mai original al poetului. Aici se dezvăluie o conștiință poetică timpurie și un talent viguros. Ezitările între dinamismul cosmic și descriptivismul melancolic, uneori de conotație religioasă, între imaginea concretă și abstracțiune vor constitui polii discursului său și ulterior. În Jungla marină (1971) proliferează concatenările concret-abstracte de materii: oameni-copaci sunt „cuplați într-o sete cosmică și grea”, alteori copacii sunt „cai crescuți în trupul meu”. Poemele proiectează peisaje cosmice, alegorice, încărcate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
moartea și că mintea are puterea de a vindeca trupul prin reechilibrarea energiilor sale fără ajutorul medicamentelor și al medicilor. După cum notează Cousins în cartea pe care a scris-o despre experiența sa, „dorința de a trăi nu este o abstracțiune teoretică, ci o realitate fiziologică având caracteristici terapeutice”. Un articol din numărul din mai 1992 al revistei americane Omni descrie reacția PNI după cum urmează: De-a lungul ultimilor zece ani s-a înregistrat o explozie de dovezi care pun în
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
proces complex. Spre deosebire de noțiunile din alte domenii ale realității aceste noțiuni au un specific aparte, care determină și alte particularități ale procesului de formare a lor. Elementele de bază cu care operează limba română sunt cuvinte, care ele însele sunt abstracțiuni, generalizări. Se știe că, în genere, corpul sonor al cuvântului prezintă valoare, prin faptul că este purtătorul unor semnificații. Cuvântul, ca instrument al celui de-al doilea sistem de semnalizare, cuprinde totdeauna o semnalizare specifică. Cuvintele stilou, școlar, bancă denumesc
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
femelă. Masculul se rotea în jurul ei, căuta pietricele și bucățele de sticlă colorată pe care le așeza în jurul ei de parcă voia să-i facă un colier. Iar femela stătea și privea... Este, totuși, destul de abstract, este o oarecare formă de abstracțiune să depui mărgele de sticlă la picioarele rățuștei tale, în semn de ofrandă, nu-i așa? Mărgelele de sticlă nu sunt de mâncare: sunt pur și simplu frumoase. După ce a terminat de așezat mărgelele de sticlă, masculul a cochetat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
din seria Opere (1930-1935), tălmăciri fidele față de textul grec și totodată lucrări de creație, transpuneri într-o limbă română colorată și vie, capabilă să păstreze savoarea și mișcarea de idei a originalului, fără a recurge abuziv la neologisme în redarea abstracțiunilor filosofice. P. se arată interesat și de studierea influențelor clasice asupra literaturii române. În lucrarea Filosofia antică în opera lui Eminescu (1930), el studiază metodic izvoarele antice ale poemelor cosmogonice eminesciene sau ale poeziilor despre viață și suflet și subliniază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
în propria lor crispare, din care nu mai pot ieși, Versurile lui Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei, prin destinderea visătoare a atitudinii, prin familiaritatea obiectelor. Față de atâtea incomprehensibile nevroze metafizice și ambițioase zboruri prin abstracțiuni, ce odihnitor cresc aluaturile grele în poezia lui Emil Brumaru și susură ceainicele care distilează «Ceaiuri scăzute până la esența / Trandafirie-a lucrului în sine!»” În Tânărul Dostoievski, Pe urmele lui Don Quijote, Dicționarul personajelor lui Dostoievski și în celelalte eseuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
The Real Mân The Imagination which Liveth for Ever" (E: 783). Într-o inserție din Annotations to Berkeley's Siris, Blake atribuie antropomorfizarea lui Dumnezeu concepțiilor teologice ale lui Isus, Avram și David, ale căror vederi intra în coliziune cu abstracțiunile lui Platon și Aristotel: "Jesus aș also Abraham & David considerd God aș a Mân în the Spiritual or Imaginative Vision" (E: 663). Această implică ideea că Isus însuși se identifică, subtil, cu Omul Adevărat: "Jesus considerd Imagination to be the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
vulgar, de aici, legăturile sale cu barbaria. Tratamentul metaforic al temei evocă percepția vizuală comună enunțata de Blake, înțelegerea primară a realității. Al doilea stadiu, Vernunfstaat, indică prevalența rațiunii și poate fi pus în paralel cu perspectivă lui Blake asupra abstracțiunilor ca factor organizator al fenomenologiei. În fine, Schiller indică necesitatea impulsului ludic, Spieltrieb, fiind de părere că singura cale care conduce la împlinirea de sine este cea a inocentei creatoare (în interpretarea schilleriană, arta însăși este un joc subtil și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Pe de altă parte, David Aers este de părere că, în sine, convergență sensurilor poetic, eshatologic și religios în figură compusă a acelui "One Mân" capătă implicații periculoase: Aceasta încurajează o viziune care pune o lume a simbolurilor și a abstracțiunilor în locul unei lumi a indivizilor concreți și a existenței istorice pe care Blake a explorat-o atât de magnific în corpusul operelor sale" (1981, p. 42). Motivul principal pentru care nu pot împărtăși poziția critică a lui Aers este acela
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
revoluția este inevitabilă la scară materială, în măsura în care ea are ca pandant rebeliunea la scară spirituală. 184 David Fuller consideră Africa o "istorie spirituală [...] a decăderii, regresul umanității sub influența marilor sale filosofii și religii, în special a legalismului iudaic, a abstracțiunii grecești, a pasivității creștine [...] și a militarismului mitologiei nordice" (1988, p. 53). 185 Cf. E: 722. 186 Pentru o prezentare detaliată a paradigmei lui Orc, cf. Hobson, 1999: passim. Raine îl asimilează pe Orc fiului lui Isaac, Esau (sau Edom
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
amenințare la adresa păcii, deoarece toți au căzut de acord că ele definesc binele comun al societății. Principii precum democrația, dreptatea socială, egalitatea și libertatea de exprimare nu dau naștere unor conflicte care să pericliteze pacea societății, atât timp cât rămân pe tărâmul abstracțiunilor ce definesc scopul suprem al eforturilor colective ale societății. Însă aceste abstracțiuni devin arme puternice în anumite conflicte sociale atunci când sunt folosite de grupuri sociale care formulează cereri conflictuale în numele acestor principii. Aceste cereri pun societatea în fața provocării supreme. Societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
binele comun al societății. Principii precum democrația, dreptatea socială, egalitatea și libertatea de exprimare nu dau naștere unor conflicte care să pericliteze pacea societății, atât timp cât rămân pe tărâmul abstracțiunilor ce definesc scopul suprem al eforturilor colective ale societății. Însă aceste abstracțiuni devin arme puternice în anumite conflicte sociale atunci când sunt folosite de grupuri sociale care formulează cereri conflictuale în numele acestor principii. Aceste cereri pun societatea în fața provocării supreme. Societatea poate fi capabilă să ignore cerințele grupurilor mici sau slabe fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Pathak (Gayatri Maitreyi), Soumitra Chatterjee (Narendra Sen tatăl lui Maitreyi), John Hurt (Lucien Metz), Pierre-Loup Rajot (Harold), Elisabeth Perceval (Norinne), Anjan Dutt (Khokha), Poomima Pathwardhan (Lilou). În al doilea rând, vom începe studiul propriu-zis și vom identifica legătură imediată dintre abstracțiunea textului lui Mircea Eliade și realitatea conflictuală prezentată de film. Conform scenariului, Allan este un inginer englez de aproape 26 de ani, aflat în India pentru a construi poduri și drumuri. În momentul în care tânărul se îmbolnăvește, șeful sau
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
înainte versurile capătă o verbozitate nervoasă, care maschează cu greu neputința de a rosti adevărul. C. nu poate fi asimilată pe deplin nici uneia dintre direcțiile poetice cărora le-a fost contemporană în România. Versurile ei se remarcă prin siguranța mânuirii abstracțiunii într-o formulă poetică bine definită și care nu-și pierde nici o clipă zvâcnetul carnal, altfel spus, sinceritatea. O imagistică hrănită de lecturi și pusă în mișcare de o gimnastică teatrală a afectivității sunt atuuri în plus. SCRIERI: Scrisori dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286465_a_287794]
-
lor, au rămas credincioase acestui model dualist, așa că, în ansamblul cunoștințelor și explicărilor realizate, găsim constant două dimensiuni: una transcendentală și alta imanentă. Imanența codifică materialitatea - mai precis, consistența obiectuală (ce acceptă și implică un element de idealitate sau de abstracțiune) - a fenomenului artistic (subiacent operei ca fapt real/concret al acestei lumi). Transcendența indică extensia intelectuală, simbolică, ipotetică, suprapunându-se necondiționat cu funcția sa principală (de a sugera un regim de existență paralel cu universul material, supus rigorilor construcției mentale
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cu proceduri în același timp clinice, statistice și experimentale de anchetă. * Insistarea pe importanța studiului ancorării unei reprezentări. * Observarea multiplicității fenomenale, rituale, afective a acestor fenomene de mentalitate colectivă. 1. Comportamente și evoluție a reprezentărilor 1.1. Raționalizări Gradul de abstracțiune al RS, pregnanța conținuturilor lor centrale sau "influente", funcțiile pe care le au elementele periferice acreditează ideea că evoluția lor este, în general, foarte lentă și rareori bruscă. Variațiile actualității nu le afectează influența și permanența. Analiza posibilei lor transformări
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
o disecare a stării mele sufletești, ar trebui să mă întreb care e cauza acelei dualități care, ca o fatalitate, m-a urmărit o viață? Literatura de o parte și de alta chemarea către trebile publice; pe de o parte, abstracțiunea, pe de alta, locul realităților?“ <footnote Idem, Fragmente autobiografice. Mărturisiri literare, București, 1934, p. 27. footnote> . Activitatea lui literară a constituit, de fapt, una din fațetele activității publice, din moment ce munca grupului de la revista studenților români din Budapesta începutului de secol
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
poarte amintirea?” (A.E. Baconsky, 77), „Până ieri, pe la amiază, puteam să jur că era dânsul, dl. maior Vasile I. Borza.” (M.Eliade, 218), „Inteligența vreasăzică altceva, facultatea de a prelucra experiența empirică în concepte, de a te ridica la abstracțiuni, la idei.” (G.Călinescu, C.O., 59), „Și după el se luară și ceilalți: nenea Mihalache Tobă, Iordan Belusica, blănarul, om de patruzeci de ani (...) și Picu Calotă, mățarul de la coada Dristorului.” (E. Barbu, 246), „Și am știut ce știam
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cuantificat. Eroii cu care ne identificăm sunt, de fapt, un summum discontinuu de parametri. Nu e important cum arată ei - pozele ne arată cavaleri și cavalerițe de toate rasele - ci scalele valorice din spatele lor. Avem de ales, de fapt, între abstracțiuni cu punctaje diferite la diferite aptitudini: forță, inteligență, curaj, inițiative... E ca și când ființa umană ar veni pe lume cu un anume potențial vital fix, ce se poate subamparți în variabile. Dacă vrei să crești inteligența eroului tău, trebuie să-i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]