220 matches
-
CONCLUZII DÎN NOȚIUNILE DE MAI SUS a) Spațiul nu reprezintă nici o calitate a lucrurilor în sine (an sich) nici niște asemenea în relațiunile dintreolaltă, id est nici o determinare care iar fi inerentă obiectelor înșile, care ar rămânea și dac-am abstrage de la condițile subiective ale intuițiunei. Căci nu pot fi intuite apriori nici determinații absolute nici relative înaintea existenței obiectelor cărora ele se atribuiesc. b) Spațiul nu-i alta nimic decât numai forma fenomenelor simțurilor exterioare, id est condiția subiectivă a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-atîta întru cât ele ni se arată, adică întru cât sânt obiecte ale sensibilității. Forma constantă a acestei receptivități care o numim sensibilitate este o condiție neapărată a tuturor raporturilor în cari se intuiesc obiectele ca fiind afară de noi, dar, abstrăgând de la aceste obiecte, rămâne o intuițiune curată ce poartă numele spațiu. Condițiile particulare ale sensibilității nu sânt condiții a posibilității lucrurilor, ci numai a fenomenelor lor și pentru aceea putem să zicem ca spațiul cuprinde toate lucrurile câte ni s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însuți (Ding an sich) nici se cunoaște prin ea, nici poate fi cunoscut, dar după care esperiența nici n-a întrebat vrodată. DESPRE TIMP ESPOZIȚIE METAFIZICĂ A NOȚIUNEI TIMPULUI 1. Timpul nu este o noțiune empirică care ar putea fi abstrasă din vo experiență. Căci simultaneitatea cât și consecutivitatea n-ar putea fi percepute dacă în fond n-ar subsista apriori reprezentația timpului. Numai sub supoziția aceasta ni putem reprezenta unele ca fiind în unul ș-același timp (simultan), altele în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dacă pot spune apriori: "Toate fenomenele exterioare sânt în spațiu și determinate apriori după raporturile spațiului", atuncea din principiul simțului interior pot spune cu totul general: "Toate obiectele simțurilor sânt în timp și stau neapărat în raporturi de timp". Dacă abstragem de la menirea noastră specifică de-a ne intui interiorminte pe noi înșine și de-a cuprinde în puterea noastră reprezentativă prin mediul acestei intuițiuni toate intuițiunile exterioare și dacă luăm prin urmare obiectele astfel cum or fi fiind ele în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiind ele în sine înșile, atunci timpul este nimic. Timpul e numai de valoare obiectivă în privirea fenomenelor, pentru că aceste sânt deja lucruri pe care noi le accepem ca obiecte ale simțurilor noastre; dar el nu mai este obiectiv daca abstragem de la sensibilitatea intuițiunei noastre, prin urmare de la acel mod de a-și reprezenta care ni-i propriu, și vorbim de lucruri în sine înșile. Timpul este așadar numai o condiție subiectivă a intuițiunei noastre (omenești) (care totdeauna e sensuală, adică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
subiect în sine însuși el e nimic. Cu toate acestea el este cu necesitate obiectiv în privirea tuturor fenomenelor, prin urmare și a tuturor lucrurilor. Nu putem zice: "Toate lucrurile sânt în timp", căci la conceptul lucrurilor în genere se abstrage de la orișice intuițiune a lor, iar aceasta [e] condiția proprie sub care timpul intră în reprezentația obiectelor. Daca adaogăm condiția la concept și spunem: "Toate lucrurile ca fenomene (obiecte ale intuițiunei sensuale) sânt în timp, atunci maxima e obiectiv adevărată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca condiție, fie ca însușire, chiar abstracțiune făcând de la forma intuițiunei noastre sensibile. Căci însușiri cari ar reveni lucrurilor în sine înșile nici ni pot fi date vreodată prin simțurile noastre. Într-astă consistă idealitatea transcendentală a timpului, drept care, daca abstragem de la condițiile subiective ale intuițiunei sensibile, timpul nu este nimic și nu poate fi atribuit {EminescuOpXIV 384} obiectelor în sine înșile (fără raportul lor cătră intuițiunea noastră) nici ca subsistent, nici ca inerent. Totuși aceasta idealitate trebuie să fie pusă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și spațiu) cari sânt (fără ca ceva real să fie) numai pentru a cuprinde ele toate cele reale. De părtinesc a doua teorie (de care se țin cîtiva naturaliști metafizici), acceptând timp și spațiu ca relațiuni ale fenomenelor (lîngă sau dupăolaltă) abstrase din experiență, atunci sânt siliți să conteste valabilitatea învățăturilor apriorice ale matematicei în privirea obiectelor reale (de es. în spațiu) sau cel puțin certitudinea apodictică a unor asemenea, fiindcă aposteriori aceasta nu are loc; iar noțiunile apriorice spațiu și timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corectura și completarea lor. Căci trebuie să cunoaștem deja obiectele într-un grad destul de mare daca voim a stabili regula după care o știință despre ele să se poată înființa. Logica generală e sau curată sau aplicată. În cea dentăi abstragem de la toate condițiile empirice sub care se exercită inteligența noastră, d. es. de la influența simțurilor, de la jocul imaginației, de la legile memoriei, de la puterea obicinuinței s. a., prin urmare chiar de la izvoarele prejudițielor, ba de la toate cauzele prin mediul cărora ne-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Numai partea întîia este proprie o știință, deși scurtă și uscată și așa cum o cere reprezentarea scolastică a unei doctrine elementare a inteligenței. Într-asta deci logicii trebuie să aibă totdeuna două reguli în vedere: 1) Ca logică generală ea abstrage de la orice cuprins al cunoștinței intelectuale și de la diversitatea obiectelor ei, și n-are a face cu nimic alta decât cu forma numai a cugetărei. 2) Ca logică pură ea nu are principie empirice, prin urmare ea nu ia nimic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oamenii sânt mai mult sau mai puțin supuși și care niciodată nu poate constitui o știință adevărată și demonstrată, pentru că, asemenea acelei logice aplicate, ea are nevoie de principie empirice și psicologice. {EminescuOpXIV 390} II. DESPRE LOGICA TRANSCENDENTALĂ Logica generală abstrage, precum am arătat, de la tot cuprinsul cunoștinței, adică de la toată referarea acesteia la vrun obiect, și consideră numai forma logică în raportul cunoștințelor întreolaltă, adică forma cugetărei în genere. Fiind însă că există atât intuițiuni pure cât și empirice (precum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pure cât și empirice (precum au demonstrat-o aceasta estetica transcendentală), de aceea s-ar putea afla o deosebire între cugetarea curată și cea empirică a obiectelor. În acest caz ar mai fi încă și o logică care n-ar abstrage de la tot cuprinsul cunoștinței; căci ceea care n-ar cuprinde decât regulele cugetărei pure a unui obiect ar exclude toate cunoștințele acelea cari-s de cuprins empiric. Totodată ea ar trata despre originea cunoștințelor noastre despre obiecte întru cât ele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de altele; căci o cunoștință e falsă dacă nu s-acordă cu obiectul la care e referată, deși-n de altfel poate conținea ceva ce s-ar putea aplica la alte obiecte. Este însă clar că, făcând citata întrebare, cineva abstrage cu totul de la cuprinsul cunoștinței (referarea ei la obiect), pe când adevărul (se ține) implică tocmai (de) acest cuprins: că-i deci cu neputință și nepotrivit de-a cere semnul caracteristic al unui adevăr de acest cuprins și că prin urmare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
metal e un corp". Funcțiile inteligenței se vor putea afla dar cu toate de vom putea expune întotdeauna funcțiunile imitații în județe. Capitolul următor ni va arăta că acesta se poate efectua. DESPRE FUNCȚIUNEA LOGICĂ A INTELIGENȚEI ÎN JUDEȚE Dacă abstragem de la tot cuprinsul unui județ și ne-ndreptăm atenția numai asupra formei intelectuale din ele, găsim că funcțiunea cugetărei se poate repărți sub patru titule, din care fiecare cuprinde câte trei momente. Pot fi reprezentate cu dreptul în următoarea tablă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întrebuințarea județelor întreolaltă). 2. Asemenea trebuie să se distingă într-o logică transcendentală județele infinite de cele afirmative, deși în logica generală aste din urmă sânt anumărate celor dentăi și nu constituiesc un membru deosebit al împărțeniei. Căci logica generală abstrage de la tot cuprinsul predicatului (deși e negativ) și caută numai dacă el e de atribuit subiectului sau de (contrapus) opus. Cea transcendentală însă consideră județul și după valoarea sau conținutul acestei afirmări logice mijlocită prin un predicat negativ numa și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în urma-urmelor ca nedespărțibil legată cu inteligența, adică ca necesar și apodictic, de aceea cele trei funcții ale modalității se pot numi tot atâtea momente ale cugetărei. {EminescuOpXIV 397} DESPRE NOȚIUNILE INTELECTUALE PURE SAU CATEGORII Precum des amintirăm, logica generală abstrage de la tot conținutul cunoștinței și așteaptă ca dintr-altă parte să i se dea reprezentații, spre a le preface pe acestea în noțiuni, care toate acestea se-ntîmplă în mod analitic. Acestora împrotivă, logica transcendentală are înainte-i o varietate a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
posibile, pe care singură se poate baza realitatea lor obiectivă. De voim a ști cum sânt cu putință noțiuni intelectuale pure atunci trebuie să cercetăm cari sânt condițiile apriorice ce constituiesc putința experienței și formează temeiul ei, în caz daca abstragem de la toate elementele empirice a fenomenelor. O noțiune care exprimă în mod general și suficient această condiție formală și obiectivă a experienței am numi-o noțiune intelectuală pură. Având odată noțiuni intelectuale pure, mi-oi putea gândi și obiecte cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
absolut, unul și dat simultan Răsfirarea acestui ghem simultan e timpul și esperiența. Sau și un fuior din care toarcem firul timpului, văzând numai astfel ce conține. Din nefericire atât torsul cât și fuiorul țin întruna. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică. Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a subsuma sub reguli, adică de a distinge dacă ceva stă sub o regulă dată (casus datae legis) sau ba. Logica generală nu conține prescrieri în privirea {EminescuOpXIV 418} puterei de judecată și nici le poate conținea. Căci ea, (abstrăgînd) fiindcă abstrage de la tot conținutul cunoștinței, nu-i rămâne decât ocupația de a deosebi și înșira analitic numai forma cunoștinței din noțiuni, județe și concluzii și de-a stabili printr-asta reguli formale ale întrebuințării inteligenței. Dacă ea ar voi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
subsuma sub reguli, adică de a distinge dacă ceva stă sub o regulă dată (casus datae legis) sau ba. Logica generală nu conține prescrieri în privirea {EminescuOpXIV 418} puterei de judecată și nici le poate conținea. Căci ea, (abstrăgînd) fiindcă abstrage de la tot conținutul cunoștinței, nu-i rămâne decât ocupația de a deosebi și înșira analitic numai forma cunoștinței din noțiuni, județe și concluzii și de-a stabili printr-asta reguli formale ale întrebuințării inteligenței. Dacă ea ar voi să demonstreze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oricărei condiții sensibile, o însemnătate, însă numai logică, adică semnificația unității numai a reprezentațiilor, cărora însă nu li se dă nici obiect, prin urmare nici însemnătate care ar putea să reprezinte noțiunea unui obiect. Așa de es., dacă s-ar abstrage de la determinația sensibilă a persistenței (Beharrlichkeit) și s-ar zice substanță, atunci acest nume n-ar însemna decât ceva care s-ar putea cugeta ca subiect (fără însă de a fi predicat la altceva). Din această reprezentație nu pot face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
începem de la punctul unde rădăcina comună a puterei noastre de cunoștință se împarte și face două trunchiuri, din cari unul e rațiunea. Pricep aici sub rațiune întreaga facultate superioară a cunoștinței și contrapun cele raționale celor empirice. Daca, obiectiv privit, abstrag de la tot cuprinsul cunoștinței, atuncea subiectiv toată cunoștința este sau istorică sau rațională. Cunoștința istorică este cognitio ex datis, cea rațională însă cognito ex principiis. O cunoștință, fie ea primordial dată de unde a vrea, totuși la cel ce o posedă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și ceea ce a fost absurd în revoluție a condus la ceea ce era atroce. (Charles Read) ["EXISTĂ PRINCIPII ÎN POLITICĂ?... "] 2257 Există principii în politică? Mult timp s-a tăgăduit aceasta si se contestă încă. Cum se observă, s-ar putea abstrage principii generale fixe și imutabile din fapte variabile ale căror cauze sânt adesea accidentale și ale căror urmări înșeală atât de des prevederile cele mai legitime chiar? Și, dacă am ajunge a stabili principii de acest soi, ce aplicare am
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sens restrâns și propriu. Cuprinsul și esența culturei nu e simplă, sânt mai multe și deosebite elemente cari la un loc luate constituiesc și esauriază întregul noțiunii. Aceste mai multe elemente aparțin chiar la diferite sfere ale vieții spirituale și, abstrăgând dacă aceste sfere deosebite sau cel puțin elementele acelea s-ar lăsa reduse la unul singur și derivate din ele, totuși studiul nostru va câștiga în claritate dacă le vom orândui cu privire la acea deosebire și dacă vom aduce la dezvoltare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la nivelul exemplelor, logica nu mai apare într-o lumină ridicolă. Mașinile, de pildă, funcționează perfect cu implicația materială. - Bine; am să-ți propun o altă cale. Formele sânt abstracții și, ca atare, sânt abstrase. Vin și te întreb: sânt abstrase din lucruri sau sânt abstrase de lucruri? Eu spun "din", voi spuneți "de": voi faceți abstracție de lucruri. Contraziceți de fapt însuși cuvântul "abstract", care este o "desprindere din" și nu o "despărțire de".Voi rămâneți în nefelologie, cu formele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]