1,220 matches
-
aceea în care valoarea ei începe să fie discutată. [...] absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. [...] Astăzi revendicările mulțimilor devin din ce în ce mai nete, tinzând să distrugă în întregime societatea actuală, aducând-o la starea comunismului primitiv care a fost starea normală a tuturor grupărilor umane înainte de zorii civilizației. Limitarea orelor de muncă, exproprierea minelor, a căilor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în care o mare credință este sortită pieirii este aceea în care valoarea ei începe să fie discutată. Orice credință generală nefiind altceva decât o ficțiune, nu ar putea să dăinuie decât cu condiția de a scăpa de examen. Repet, absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. Evidenta slăbiciune a credințelor socialiste actuale nu le
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
decât cu condiția de a scăpa de examen. Repet, absurditatea filosofică a anumitor credințe generale nu a fost niciodată un obstacol în calea triumfului lor. Ba chiar acest triumf nu pare posibil decât cu condiția ca ele să includă vreo absurditate misterioasă. Evidenta slăbiciune a credințelor socialiste actuale nu le va împiedica să prindă rădăcini în sufletul mulțimilor. Adevărata inferioritate a credințelor socialiste față de toate credințele religioase ține pur și simplu de următorul fapt: idealul de fericire promis de religie netrebuind
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pînă la un anumit grad nu-și puteau da seama la ce anume lucrează. Trebuiau să îndeplinească misiunea încredințată de șeful de birou chiar dacă ea li se părea în cel mai bun caz o tîmpenie evidentă, dacă nu chiar o absurditate, o inutilitate. Oamenii aceștia nu aveau și nici nu puteau să aibă, era interzis prin regulamentul creat de Mihai Mihail, viziunea ansamblului. Dacă ar fi avut-o, se justifica fiecare șef de birou dacă era întrebat, dar nu era!, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ani mai târziu, sub titlul neechivoc Cine subminează omenirea.) În Germania, Încrederea În autenticitatea ei va fi „fermă și trainică precum stânca“, pe baza acestei cărți formându‑se conștiința și patriotismul câtorva generații. În timp ce ziarele social‑democrate demonstrau cu osârdie absurditatea acuzațiilor expuse În acea scriere obscură, cealaltă parte a presei, care nu participase la răspândirea zvonurilor periculoase, va opta pentru a doua alternativă din cele două posibile („la fel de ineficace“), trecând sub tăcere descoperirea făcută de Times, considerând neîntemeiată orice polemică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
avu timp să-și pună această întrebare în timp ce zbura în josul dealului, dar cu toate acestea o mie de idei, care mai de care mai năstrușnice, îi treceau prin cap, fără ca alergarea să-i permită să găsească vreo explicație la asemenea absurdități. În cele din urmă zări stufosul aito, cu trunchiul sau gros, care marca punctul în care cărarea cotea brusc la stanga pentru a evita râpă, si isi păstra destul sânge rece ca să se-ndrepte spre el, chiar și cu riscul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care putea să-i ridice moralul. —Poate că Maianei n-o să-i placă, fu singură încurajare care-i trecu prin minte. Tapú Tetuanúi se întoarse doar pe jumătate și, fără să deschidă gură, o făcu să înțeleagă imensitatea unei asemenea absurdități. —Bine! recunoscu ea. Sigur c-o să-i placă, dar tu poți să-i oferi multe alte lucruri: oale, spade, oglinzi... Vetéa Pitó o să-i ofere și el oale, spade și oglinzi, si, în plus... un clopot. Singurul care există! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trotuar și așteptă ieșirea gărgăunilor din mintea celor doi. Cu cât timpul se scurgea mai greu, cu atât simțea că se înfurie mai tare. Insistau să blocheze drumul și ea nu mai avea puterea să treacă și prin asta. Așa absurditate nu mai întâlnise vreodată. Era casa ei, copilărise în curtea aceea. Dacă nevasta lui Dan avea acces acolo, atunci dreptul ei era cu atât mai mare. Venea de la o înmormântare care îi dovedise, încă o dată, deșertăciunea lucrurilor de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casa profesorilor Alexe să le ceară sprijin. Fiica, tânăra elegantă și rezervată, cu un aer de "nu mă deranja", cu degetele lungi, frumoase, ce nu păreau a fi făcute să ducă vreo plasă cu morcovi, acest lucru fiind, evident o absurditate. Așa slabă, firavă, fără pântec, Carmina și-o imagină, pe plajă, întinsă pe spate, cu genunchii puțin flexați în sus poziția lăsând să se reliefeze, pe sub tegumentele subțiri, osatura toracelui ce poate fi numărată precum clapele unui pian și forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râs, râs până la lacrimi, la fiecare nou argument adus de impacientatul lor oaspete, ba chiar sărind cu haz nebun pe arcurile canapelei, dezlănțuită, în timp ce brațele sale imitau un fel de zbor frânt, hidos. Cum putea să creadă, hă,hă, ce absurditate, hă, hă, hă! Obrajii deveniseră rozalii de atâta haz. Iritat de manifestările ludice ale femeii și de zâmbetul sarcastic al profesorului ce urmărea, printre norii de fum proiectați spre tavan, discuția, în timp ce ochii bulbucați, albaștri, se îngustau într-un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau table, sau lupul cu oile pe boabe de fasole, acolo, pe malul râului, sub sălcii, fără să îngăduie vreun gest mai tandru, vreo vorbă nelalocul ei, îi considera imaturi, neevoluați, copilăroși, avea impresia că ar fi o anomalie, o absurditate ca relațiile dintre ei să evolueze către alte direcții. Într-o zi, pe când se întorceau de la râu, unul dintre băieții din grup, ce locuia prin vecinătate, o conduse acasă. Vorbeau, glumeau abia târându-și picioarele, moleșiți de soare și apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că au trecut anii, nu pot să cred că mă apropii de final, când mă simt atât de plină și dornică de a dărui sentimente frumoase, când eu mă știu capabilă să dărui atâtea lucruri minunate, mi se pare o absurditate să accept, că într-o bună zi mă pot duce cu toate aceste rezerve neconsumate în mine. Pur și simplu cred că pământul nu m-ar primi, că, odată ajunsă acolo, țărâna deasupra mea ar face explozie, ar țâșni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la un oracol și să-i întrebe ce gândeau despre proiectata ei căsătorie cu Ovidiu. Desigur, ei se vor arăta net împotrivă, o vor copleși cu o droaie de argumente menite să-i clatine încrederea, îi vor demonstra cu cruzime absurditatea acestei întreprinderi... Era deja prea târziu, mama și fiul deja sunau la ușă, veseli, gălăgioși, de pe umbrelele lor șiroia apa. Fiecare în felul lui căuta să-și ascundă stinghereala. Înainte de a porni la drum, au acceptat să bea o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scadă. Simțea că va muri și-și arăta nedumerirea: Cum, fa, să mor, când nu mă doare nimic, cum să mă sting eu așa pe picioare? Până în ultima clipă nu se obișnuise cu această situație care i se părea o absurditate. Ea nu concepea o moarte fără suferință, o moarte din senin. Și totuși așa se întâmplase. Într-o zi simțise că-i fâlfâie inima, ridicată în gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Uneori lucrurile merg rău și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu avea indicat numărul. Doar nu era să fac cercetări în toiul nopții. Mai bine să adorm la loc fără să uit numărul. Puteam să mă încred în amintire: nu mă trezise la patru dimineața? Vai, cunoșteam din proprie experiență absurditatea memoriei care furnizează informațiile atunci când nu-ți servesc la nimic și tace atunci când informația este indispensabilă. Nu cunosc scriitura muzicală. Dac-aș fi putut să notez melodia! Am aprins lumina, am luat o bucată de hârtie și un creion. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
apoi a Dictaturii, nu se va mai întîmpla de acum înainte. Nimeni nu-și va mai permite să întoarcă spatele cetățeanului, nimeni nu o să ne mai trateze ca pe niște animale cărora nu le sînt satisfăcute nici măcar nevoile elementare. Această absurditate cu egalitatea între oameni, uniformizarea claselor sociale, va fi în curînd doar o amintire tristă. Noul sistem va acorda șanse egale tuturor, fără însă a-și defăima indivizii. Cozile la alimente vor dispărea, produsele care asigură subzistența nu vor mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
60 de ani e nu numai o vârstă, ci și o viață! Acum, în pragul unei primăveri, ce poate spune profesorul despre viață?“ etc. Uneori, el alunecă într-o retorică patriotardă care nu poate decât să inhibe, prin impudoare și absurditate, și nicidecum să stimuleze un dialog: „Alba Iulia este casa noastră sfântă, unde au căzut martiri Horea, Cloșca și Crișan, unde s-a încoronat domn al celor două ținuturi românești Mihai Viteazul, locul unde s-a săvârșit Marea Unire de la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
planul expresivității. Altfel, rămâne o simplă dezordine, o folosire hazardată a mijloacelor lingvistice. Este exact ceea ce se poate observa citind versurile scrise de Beatrice-Silvia Sorescu. Beatrice-Silvia Sorescu a publicat o carte, La țărmul pleoapei (ROM TPT, Craiova, 2002), plină de absurdități. Autoarea le folosește cu o siguranță surâzătoare, convinsă fiind că în felul acesta își afirmă dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul de cordele, fii contemporan cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te extinzi în voie pe măsura imaginației; curajul, frica, lașitatea întregesc confortul de a fi unul sau amplifică claustrofobia melcului evadat în lucernă. Petru aduna durerile două câte două, ca pe niște virtuți, reducând răbdarea de a fi unul la absurditatea de a o împarte la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și care trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel mai sigur de a feri țara de furtunile pe care spiritul dogmatic al teologilor caută întotdeauna să le stîrnească. Războaiele religioase în afara țării sînt culmea injustiției și a absurdității. A pleca de la Aix-la-Chapelle pentru a merge să-i convertești pe saxoni, cu sabia în mînă, asemeni lui Carol cel Mare, ori a echipa o flotă pentru a te duce să propui Sudanului sau Egiptului să se creștineze, sînt întreprinderi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
noastră nu se pot obișnui, asta e altceva. Toți Părinții s-au confruntat cu asemenea surprize. Dar nici unul n-a îndrăznit să schimbe un cuvințel din textul Septuagintei. Au găsit soluții de interpretare prin care au salvat sau au justificat „absurditățile” respective. Așadar noi am transcris numele succesorului lui Moise exact așa cum apare el în LXX, formă care coincide cu numele Mântuitorului creștin. Procedând astfel, n-am făcut decât să respectăm textul LXX. În al doilea rând, poate la fel de important, am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în suflet. Iar și asta este tot o culme, dar a disperării! Iar aceasta este o consolare cu care puțini se împacă pe deplin, căci cei mai mulți sfârșesc nemângâiați și, de multe ori, fără pace. Bagă de seamă! Roua acestor infinite absurdități, numite speranțe, pare bună la început, dar este otrăvitoare în esență. Iar veninul ei lucrează repede și puternic. De aceea, nu trebuie socotită niciodată de încredere. Haide, nu mai privi atâta pe pereți, cu acest aer al tău nevinovat, și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]