362 matches
-
ea să elimine explicații de care chiar nu avea nevoie. Strada..., bloc... - Da, doamnă, nu am uitat unde mergeți, a întrerupt‑o el imediat, destul de rece, privind‑o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru‑cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. „Sunt câțiva ani de când n‑am mai avut ierni așa bogate
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OMUL DE ZĂPADĂ Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului (Pentru copiii și nepoții voștri) Am șters geamul aburit Să privesc afară Să văd drum înzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea Privind spre ogradă Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea
OMUL DE ZĂPADĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358909_a_360238]
-
trup și suflet curat, Prezentă în viața cu care-am luptat. Sunt floarea crescută în necunoscut, O viață reală,un dar neștiut. Sunt firul de praf din vântul galactic, Ce se ascunde-ntr-un suflet sălbatic. Sunt oglinda cu argintul aburit, În care privind,numai tu m-ai găsit. Sunt focul iubirii arzând nencetat, La atingerea ta,un gest temperat. Sunt glasul copiilor cu râs vioi, Ce traiul își duc alăturea de noi. Sunt infinitul sublim dintr-un suflet, Ce tace
CINE SUNT EU... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360522_a_361851]
-
taie drum rășina de brad Cezar Florin Ciobîcă Construcție subtilă și complexă. Vestea sonoră nu poate fi confirmată vizual, ceața împiedică și ascunde fapta. Dar o și trădează pentru că se impregnează de izul de rășină. spital de copii - pe geamul aburit un om de zăpadă Cezar Florin Ciobîcă Din șirul celor care au tot jinduit la zăpadă în această iarnă uscată. Omul de zăpadă era desenat pe asfalt sau chiar reciclat dintr-un șotron. Nu-i de mirare că-l pot
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
două aripi de păsări moarte, dar când să se ridice din patul bolnav, tocmai văzu cu trecea pe sub fereastră lui un craniu de cal. - Doamne, cum mai trece timpul ! se miră Făt-Frumos, potrivindu-si ceasul lui din lemn fermecat, asudat, aburit, afumat, si supărat foc pe sistemul comunist zise : “ Dragul meu cal, iarta-ma că te-am părăsit și că am zburat așa departe cu gândul. Acum am o sută treizeci și șase de ani, sunt cel mai tânăr Fâț- Frumos
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
măsură covârșitoare, ne-o complică. Numai naivii iau de bun cuvântul pe care-l poartă cu emfază în titlu, etic-corectul ”identitate”. Carnetul acesta nu ne face identici decât în ochii unui observator imaginar de pe Marte, priviți printr-un binoclu foarte aburit; adevărul este că el de fapt ne diferențiază, împărțindu-ne pe căprării sofisticat ierarhizate. Cine-a mai văzut român egal cu americanul, sau femeie egală cu bărbatul? Poate în Paradis, dar oare acolo n-or avea tot un fel de
CULTUL IDENTITĂŢII de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340399_a_341728]
-
curcubeu în cușcă, nelăsat să-și consume culorile până la capăt. Și uităm că-n noi, în fiecare din noi, e România, urâtă, sau frumoasă, după forma coloanei vertebrale și a culorii sufletului fiecăruia. În Bucuresti, la 19:46, prin geamul aburit al trenului de la Buzău, mă priveste un tânăr de douăzeci și ceva de ani, cu capul descoperit. "Vă mulțumesc mult, sper că nu v-a suparat prea tare tata. Așa e el, da e om bun". Cum să mă supere
România, un curcubeu ținut în cușcă () [Corola-blog/BlogPost/338253_a_339582]
-
să se îmbăieze maimuțele sălbatice. Vin la băi, cum s-ar zice; stau exact ca noi, sprijinite de marginea bazinului, lăfăindu-se în apa fierbinte, li se citește plăcerea pe față (maimuțelor). La fel și aici, ne uitam pe geamul aburit al băilor, erau femei goale în apă, doar capul afară. Prosopul cadou era folosit pentru spălat, apoi purtat, ud, pe cap. Nici părul nici prosopul nu se lasă în apă. Diferența dintre oamenii și maimuțele din onsen e că oamenii
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
de pastel se înfățișează ca o „succesiune de momente ce se risipesc în uitare”. Este un jurnal al sfielii. El se știe „fatalmente subiectiv” și își încadrează credibilitatea în imaginea oferită de o oglindă ce nu trebuie să „fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Acest jurnal funcționează în ordinea realului și se supune „oglinzii orizontale”. „Oglinda index” se circumscrie, și ea, exigențelor textului, dar nu mai securizează împotriva literaturizării. Mai mult, acest al doilea jurnal promovează cu
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
poartă-n vrăja-i lină spre zările deschise Din colțul meu de suflet sub pleoape se răsfrâng Imagini din străfundul memoriei fragile Înscrise-n custodia trăirii de copile Cu visele de ieri trăiesc și tot mai strâng! RÂNDUNELELE ÎNDRĂGOSTITE Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă Văd două rândunele care-și fac cuib sub grindă Le urmăresc tăcută cum construiesc o casă Și mă cuprinde-ndată.. o liniște duioasă. Le prinde înserarea în cuib înghesuite Unde în nopți albastre au clipele
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
zăbrele, cotcodăceli uzuale. Câteva secunde mai încolo, doi bărbați în mănuși îi scot din navete și îi agață cu picioarele‑n sus, cum pui o haină în cui, în lanțul mișcător de suporturi metalice. Imediat, puii intră într‑o sală aburită, vuind mecanic. Șiragul de piepturi bombate, cu penele ciupelite, e mângâiat de o bară de metal; atingerea se pare că îi liniștește, se uită la podeaua cafea cu lapte, udă și lucioasă. Imediat, un puf de apă le umezește picioarele
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
cumplite - ca forme ale plictisului generalizat - cu căscături trosnind alene - molimă a virtualității demente - decadenței molatic funebre ...de aici - va începe iar - lumea curată - lumea ochi viu în viu ochi - nu ochi în striclă - sticlă-n ochi ...Crăiasa Zăpezilor Otrăvit Aburite - va sucomba - spre Triumful Înrourați Trandafirilor *** NU FACI CONVERSAȚIE CU UN ASASIN nu faci conversație cu un asasin: îl distrugi - și atât ce să mai discut eu - spre exemplu - cu Moartea - care a dansat ca un derviș dement - prin toată
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ABURI DE TOAMNĂ Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului îmi plac toamnele cu chiștoace băltind frunze putrede cai aburiți trag storurile și dorm cele cinci minute pentru frumusețe apoi alerg cu viața la piept fiecare drum are cheia lui sol mă scutur de ploi precum câinii din adăposturi n-am stare toamna mea are pantofi portocalii o claxonează la
ABURI DE TOAMNĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377440_a_378769]
-
o mai duci pe autostradă supraviețuiesc îmi vei răspunde si vei trage pe altă bandă... X. ABURI DE TOAMNĂ, de Angi Cristea, publicat în Ediția nr. 1709 din 05 septembrie 2015. îmi plac toamnele cu chiștoace băltind frunze putrede cai aburiți trag storurile și dorm cele cinci minute pentru frumusețe apoi alerg cu viața la piept fiecare drum are cheia lui sol mă scutur de ploi precum câinii din adăposturi n-am stare toamna mea are pantofi portocalii o claxonează la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
ea să elimine explicații de care chiar nu avea nevoie. Strada... , bloc... - Da, doamnă, nu am uitat unde mergeți, a întrerupt-o el imediat, destul de rece, privind-o pentru o clipă prin oglinda retrovizoare. Amalia privea absentă prin geamul ușor aburit. Din nou era ger afară. Ca în ultimele patru-cinci nopți. Pe străzile necurățate bine, zăpada scârțâia puternic și neregulat sub cauciucuri, mai cu seamă în zonele cu denivelări. "Sunt câțiva ani de când n-am mai avut ierni așa bogate ca
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
sfârșit, să dea socoteală. Fie în fața Justiției pământene, fie a celei divine. Lista e foarte lungă ! Mai sunt câteva mii, ascunși prin vizuini de lux. Alt eveniment pe care vreau să-l subliniez e conștientizarea puterii votului de către un popor aburit, un sfert de secol, ce părea dinainte învins de propaganda sistemului mafiot și a televiziunile sale de partid. Este cel mai mare câștig pentru națiunea română. Astfel, cercul Revoluției Române, confiscată, abil, la câteva ore de la izbucnirea ei, de hulpavii
TABLETA DE WEEKEND (96): A FOST ANUL LUMINII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374400_a_375729]
-
vise cu soare, prin ploi, uneori. Dar ce pot face acum Prin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut, Ploia își ține în geam ritmul mărunt. Fața în pernă îmi ascund Căutând morganic: timpul secund... Geamul aburit păstrează amintiri, Stropi reci preling uitate simțiri. Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult... Este o clipă din prea scurta dimineață, Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață. Eu, un muritor prin vânt Căutând ziua de ieri
PLOAIA DE MÂINE DIMINEAȚĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371327_a_372656]
-
vise cu soare, prin ploi, uneori. Dar ce pot face acum Prin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut, Ploia își ține în geam ritmul mărunt. Fața în pernă îmi ascund Căutând morganic: timpul secund... Geamul aburit păstrează amintiri, Stropi reci preling uitate simțiri. Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult... Este o clipă din prea scurta dimineață, Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață. Eu, un muritor prin vânt Căutând ziua de ieri
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
apare deseoriPrin vise cu soare, prin ploi, uneori.Dar ce pot face acumPrin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut,Ploia își ține în geam ritmul mărunt.Fața în pernă îmi ascundCăutând morganic: timpul secund...Geamul aburit păstrează amintiri,Stropi reci preling uitate simțiri.Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult...Este o clipă din prea scurta dimineață,Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață.Eu, un muritor prin vântCăutând ziua de ieri pe
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
adormi, să poți să te mai minți că-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburită, în liniștea de ieri când mirosea a mamă, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tată, în prag de Paști zâmbind. Ca floarea strecurată pe zid de mânăstiri așază-te,'Nviere, pe pâinea mea de-acum s-auzi aievea timpul
EI VIN PLECÂND... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373860_a_375189]
-
titlu pueril, „nu-i nimic”, zice și o cumpără, apoi intrăm în două-trei restaurante, la Melody, la vărzărie, la rapsodia pare hotărât să rămânem. Alege o masă mai retrasă (lângă WC), apoi scoate din servietă o orhidee înghețată, cu ambalajul aburit și o pune în dreptul meu. Gest frumos, dacă doar câteva secunde mai înainte, n-aș fi observat verigheta. Are pulover alb, tricotat corect de ... Relație fără viitor, îmi zic, nici măcar nu se ascunde. Hai la garsonieră, ai șase lecții de
NOSTALGII DE IARNĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347342_a_348671]
-
avem nevoie de un semn, un model autentic de mișcare rectilinie uniformă, o reacție alchimica surprinzătoare, care să ne confrunte pe noi cu propria noastră sugestie, pentru ca să auzim, într-o ultima răsuflare, legenda minusculelor picături de ploaie aliniate pe parbrizul aburit. Come away with me în the night Come away with me And I will write you a song[2] O dată în plus, zgârâie norii dispăruseră, iar verticalitatea lor se transformase într-o șosea fără de margine, cuprinsă pe o lungime de
AXIS MUNDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345357_a_346686]
-
the white ocean made of snow. Look outside, for through the valleys a light sleigh is gliding fair And the joyful sky is ringing, play-bells chiming through the air. (2) ION BARBU RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Menestrel trist, măi aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult-îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupercă! - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UMBRA TA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului umbra ta jocul memoriei e un descântec împotriva iubirii, seara mai ales privesc prin pielea aburită a cerului; vântul trece cu degetele răcoroase prin părul nostru, o idilă cu lumina care iubește copacii și sărută verdele mugurilor diafani, ferestrele se deschid către izvoare, către beția extremă a unui trup gol pe nisipuri, către apele rătăcite într-
UMBRA TA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376042_a_377371]
-
de un nor insolent furtuni ale timpului se îneacă în pahar culorile vieții ne desenează /gioconde pe geamul acvariului strâmt / încalț pantofii cenușăresei pentru un bal numit dorință visele cântă a capella privighetorile palmelor mele lipesc cu lut ud fereastra aburită a iubirilor sparte călare pe Rossinanta șchiopătând princiar sufletul tău dansează în tandem cu moara de vânt a dragostei mele care se macină cenușăreasă într-un pantof de pulbere număr stelele monalise Referință Bibliografică: Tandem / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN
TANDEM de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376613_a_377942]