362 matches
-
cărui cur a fost lins asiduu de toți „blogaryștii”, „s-a stricat”. Nici o problemă. „Fac” ei altul, suține bloggerul Cepeca. Este interesantă răbufnirea băsescienilor care își văd înșelate toate speranțele. Înclin să cred că liderul propagandiștilor on-line era și cam aburit, pentru că doar la beție spune omul adevărul. Bănuiesc că „își va reveni” după ce Lăzăroiu, „patronul de serviciu” își va spune punctul de vedere „moderat”. Trebuie să îl spună, pentru că altfel salariul lui de consilier prezidențial nu se mai justifică.
Cepeca: blogary-știi își caută un nou Băsescu by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/34199_a_35524]
-
Livius Ciocarlie Principalul defect al democrației: votul universal. Cum n-o să găsești mai mulți amatori de Beethoven decât de manele, nici mai mulți oameni avizați decât cu mintea aburită n-o să găsești. Norocul democrației este că politicienii nu se țin de promisiuni. Fac ce cred ei că trebuie să facă, mai bine, mai rău. Al doilea defect: de la o vreme, se apropie următorul ciclu electoral. Atunci, politicienii încep să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
Cosmin Ciotloș Ion Mureșan, Oglinda aburită. Eseuri conversaționale Bistrița, Charmides, 2013, 228 pag. Eseurile conversaționale din Oglinda aburită ar putea destitui una din cele mai rezistente legende privitoare la Ion Mureșan: aceea a parcimoniei. Un autor care în aproape treizeci și cinci de ani (câți au trecut de la
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
Cosmin Ciotloș Ion Mureșan, Oglinda aburită. Eseuri conversaționale Bistrița, Charmides, 2013, 228 pag. Eseurile conversaționale din Oglinda aburită ar putea destitui una din cele mai rezistente legende privitoare la Ion Mureșan: aceea a parcimoniei. Un autor care în aproape treizeci și cinci de ani (câți au trecut de la debut) publică, mari și late, patru cărți (dacă o adăugăm în listă
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
asumarea misiunii sale (căci așa vede el poezia, ca pe o misiune) și în cel mai înalt grad dezinteresat de eventuale întreprinderi accesorii. Rarele și altminteri agreabilele lui intervenții „teoretice” nu-i entuziasmau decât pe fani. În acest peisaj, Oglinda aburită cade ca o surpriză. Cel puțin pentru mine, care, cu două-trei excepții, nu știam de existența acestor texte. Îmi erau cunoscute, în schimb, altele, scurte editoriale tematice, lăsate însă pe dinafara cuprinsului. În ciuda tradiției genului (pe care Alexandru Vlad o
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
trecerea timpului („fiecare scrisoare este o epistolă către noi înșine”) și, de ce nu de amânare, de întârziere a destinului. În primplan rămâne însă, dincolo de aceste alegații, dincolo de reflecții și de concluzii, întâmplarea inițială. E, de altfel, o regulă în Oglinda aburită, care debordează de personaje formidabile. Pe unele, Ion Mureșan le cunoaște din copilărie (sunt multe pagini frumoase despre satul natal); pe altele le descoperă pe neașteptate și se lasă fascinat de ele. Costică a lui Mitroi, un Mitică transilvan, rămâne
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
categorii de personaje. Chiar dacă-și pune cartea în siajul unor fraze ale lui Montaigne, Ion Mureșan nu e un moralist. Sau, oricum, nu e un moralist îngust. Că el configurează, aici, o lume, e cert. Numai că lumea din Oglinda aburită e consubstanțială cu lumea poeziei sale. Există, tot la Mureșan, în cartea Alcool (2010), un vers care ar putea fi extins din aproape în aproape și asupra acestei comunități de strânsură. E vorba acolo despre „săracii alcoolici”, cărora nimeni nu
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
vers care ar putea fi extins din aproape în aproape și asupra acestei comunități de strânsură. E vorba acolo despre „săracii alcoolici”, cărora nimeni nu se încumetă să le spună, niciodată, „o vorbă bună”. N-avem, e drept, în Oglinda aburită, prea mulți dipsomani (de fapt, aceștia aproape că lipsesc). Avem, în schimb, „suciți” cât încape. Capabili și ei să populeze un paradis nu neapărat artificial. Demni și ei de a fi ascultați, consolați și înțeleși. Nu alfel vor fi fost
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
rurală a producțiilor sale (aceasta rămânând constantă decenii de-a rândul, indiferentă la inflație). Încheierea e una en fanfare. Chiar dacă scrie rar și publică și mai rar, un mare poet știe cum să țină trează poezia din viața sa. Oglinda aburită o dovedește cu vârf și îndesat.
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
trecute între paranteze, primul vers. Insolitul formulei frapează, iar lectura, nu tocmai ușoară, solicită din plin atenția și disponibilitatea unui cititor reflexiv. Aș spune chiar că, în absența unei lecturi lente, participative, textele riscă să devine clarobscure ca un geam aburit. Ne aflăm, evident, în răspăr - un răspăr asumat firesc, fără umbră de ostentație - cu linia dominantă a poeziei actuale, o poezie în general „leneșă”, definită de un hiperrealism fără orizont și de un exhibiționism al contingentului. Singurul punct major de
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
-al locului unde-l lăsară de izbeliște ostașii briți pe iacobitul cel din urmă, atârnat în ștreang, câte-un scoruș stingher, crescând în chinuri dintr-o fisură-a blocului stâncos, din toate acestea abia prindeam contururi, iute depășite, prin geamul aburit, de partea noastră, al Autobuzului Galez.
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
o puternică amprenta temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zadarnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea da întregului un aer meditativ și melancolic. Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamina, aduc totul
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
și mă apăr astfel de principala sursă de bădărănie din lumea noastră). Și nu mă deranjează defel oamenii aiuriți, distrați, cei care sunt fără voia lor neatenți cu cei din jur, ca-ntr-un minunat poem de Ionesco: «Aiurit/ și aburit,/ cum eram,/ tot mă iubeam»." Ce păcat, ce mare păcat că nu mulți gândesc așa! De bun augur Inspirat și consistent calupul de eseuri din OBSERVATORUL CULTURAL din 2 5-31 martie 2010, dedicat lui Albert Camus, cu prilejul împlinirii a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
și alții care vă sunt indiferenți sau chiar îi detestați? - Mi-s dragi talentații, iar ceilalți, mă rog, doar demni de o vagă simpatie. Dealtminteri, niciodată n-aș fi în stare să detest un creator de frumos, sau vreun "faur aburit", cum spunea Mihail Sadoveanu. - Pe când o nouă carte semnată Vlad Mușatescu? - În toamnă, la Editura "Aius" din Craiova îmi va apărea al cincilea tom din Memorii aproximative, intitulat Istorii literare mai puțin cunoscute. Iar la Iași, la Fundația " Chemarea" reeditarea
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
fie corpul procurorilor din România, e de a fi ceva mai în fața societății. "Procurorul general al României se preface a nu bagă în seamă ceea ce, scîrbita, o țară întreagă a observat: procurorii Ciontu și Șerbănescu s-au năpustit, cu mintea aburita de alcool, nu asupra unor profesioniste de cabaret, plătite să-și "distreze" clienții, ci au siluit chiar imaginea Justiției, cea legată la ochi și cu balanța dreptății în mînă. Nu, domnule Mircea Criste, subordonații domniei-voastre nu se pot pierde în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
fi rămas doar evenimente exterioare, cu un impact mai mare sau mai mic asupra memoriei individuale, au căpătat, în conștiința și în sensibilitatea artistului, anvergura și profunzimea unor experiențe ale speciei, ale omului însuși. Din întîmplări născute înlăuntrul unei istorii aburite și discontinue ele au devenit momente ele unui lanț strict de necesități și etape ale unui la fel de riguros scenariu de inițiere. Kazar și-a interiorizat necontenit istoria exterioară, a spiritualizat pînă la transfigurare faptul nemijlocit și a stocat totul într-
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
fantomale, aidoma unui procedeu horror: "Nimic -/ doar copacul de sub fereastră/ rotindu-se/ oferindu-ti frunzele/ că pe-un miraculos popor/ de Loz în plic./ N-ar mai fi nevoie/ decît de-un cîine/ sufletul respectiv se află/ demult aici/ fereastră aburita/ nu mă-mpiedică să-l văd/ e vorba, domnilor, așa cum vi s-a promis,/ cu-adevărat, de-un geam transparent/ da, se vede prin el/ sufletul cîinelui de care/ e atîta nevoie/ că-mi tremura țocul în mînă/ și nu
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
stau întinsă pe puntea din pământ săpat a unui vapor în tangaj. mâini tremurânde îmi rup șiretul corsetului trag balenele prin volanul din dantelă sfâșie pânza fină. vârtej de cuvinte pe care nu le înțeleg. fereastra ieșită din pământ ușor aburită se luminează deasupra mea. îl văd pe tata cum prinde o frânghie în grădina de la possi să ne învețe pe noi fetele în zori chiar înainte să bem paharul cu lapte abia muls cum să pășim elegant să plutim să
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
asta n-ar fi cine știe ce. Dar pe urmă vine altceva: carnea lui elastică și neliniștită, bătând pânza brăzdată de cusături. Apoi se luminează alt episod: firicelele de păr aspru, încordate dramatic în dimineața cețoasă. Însă preferata ei este alta: piciorul aburit, în timp ce dispare în pantalonii de stofă. Sunt aici o sumă de amănunte care ar putea s-o țină ocupată și câteva ceasuri. În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm viața spumoasă din sângele unei femei care
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis în răspărul fascismului iubirii dintr-o altă viață. ca și acum era lumină și vînt. ca și acum îmi puneam fața pe geamurile aburite și apoi comparam amprentele ei ca să mă recunosc. corpul meu eteric se lipise de piele devenise o altă piele strînsă și dură - un uter rigid. cu sexul din creștet desfoliat ca un lotus cu o mie de petale pluteam în
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
o bucățică de hârtie, pe care s-o simtă apoi cum se împăturește sub apăsare degetelor, devenind un mic pachet, gata să-și ia zborul. Nu era vorba doar despre dorința de-a găsi comoara Ghiculeștilor, ci și de imboldul aburit de a lua parte la dorința celorlalți. În Noaptea de Înviere lumea a venit să ia Lumină din poarta bisericii Sf. Pantelimon, dar, la plecare, fiecare s-a oprit o clipă și lângă piatra de marmură, pe fața căreia literele
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
ești genunchiul tu ești umărul eu sînt călcîiul eu sînt pleoapă, tu mi-ești pleoapă lumea toată e o apă Noaptea ca un vin scump Un pantof roșu într-un copac o întrebare în plus despre mersul toamnei după geamul aburit trupurile noastre se amestecă într-un aluat suplu și cald lumina și oglinda se cheamă stins, dar profund... tu îngenunchiezi și mîinile tale îmi desfășoară buricul... Stai }inîndu-mă ești atît de fină încît nu-mi mai pot aminti moartea și
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]
-
excursiei, dimineața devreme, mă descoperisem așezat în autocar alături de o tânără femeie austeră, al cărei chip mă deconcertase. În acea severitate nu părea să existe loc de zâmbet, mi-am spus, și m-am resemnat la a privi, prin geamul aburit, doar peisaje și clădiri vechi. Dar tânăra femeie se dovedise - și martore erau piațetele medievale, Capri, locuințele primitive de la Matera - nu numai înzestrată cu un umor neobișnuit de fin, ci și o doamnă adevărată, într-o vreme în care oamenii
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
prea știa de ce mîner s-o apuce. Erau din lumi diferite, omul nostru nu știa ce-i spuneau futălătii de rînd cu care era învățată. Îi recitau din Păunescu? Îi cîntau muzică bizantină? Era evident că și capsomana se gîndea, aburită, la cele ce vor urma. Ceea ce ministrul nu știa în ruptul capului era că la vestala parașutică, gîndirea era ceva difuz. Reprezentările ei curgeau disjuncte ca picăturile pe pereții unei cabine de duș. Se vedea cînd purtată pe brațe de
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]