307 matches
-
sunt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversând peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicându-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pământ. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spectacol! Eu te-am întrebat de când a ajuns Julien servitorul tău? ― Dar, dragul meu, chiar Julien s-a oferit. Știi bine că el este singurul din casa asta care îmi cunoaște preferințele. Numai el poate deosebi o fondantă de o acadea. Și nici prin cap nu-mi trece să merg la spectacol fără fond... ― Julien nu este de capul lui aici! i-o tăie Ledoulx. O să-l pun eu la punct și pe acest valet insolent. Da, da!... Iar tu, madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neastâmpăr cauzat de drog m-a determinat să cobor. Grădina din față fusese pavată aproape În Întregime, cu excepția unui petic mic de pământ În centru, din care creșteau doi copaci Înalți până la brâu și tunși astfel Încât să semene cu niște acadele. Unul era ceva mai mic decât celălalt. Prin comparație cu spectacolul foarte elaborat și snob oferit de grădinile din vecini, care gemeau de câți bani se investiseră În ele, inclusiv pentru plata unui grădinar cu normă Întreagă, și luminate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile de granit, Grigore Iuga, ca totdeauna când sosea de la țară în București, privea furnicarul de oameni de pe străzile zgomotoase cu un simțământ de sfială. După viața molcomă de la moșie, forfoteala aceasta îl obosea și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi umblați mie cu mofturi și acadele patriotice! Că doar noi suntem stăpînii! Roșu, care nu scosese nici un cuvânt, zâmbi acum sarcastic și se întoarse după Titu Herdelea. Tânărul dispăruse. Zărise pe doamna Gogu Ionescu și ieșise s-o aștepte. Vroia să le spuie că Grigore Iuga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
reușea să înroșească zăpada din tot Bucureștiul cu lumina ei. Pe alei se aflau oglinzi strâmbe și oameni înalți de vreo trei metri, făcuți din zăpadă artificială, în pieptul cărora se deschideau vitrine cu mașinării complicate. Se vindeau peste tot acadele răsucite, citronadă în sticluțe mate, frumos rotunjite. Erau cutii mari, având sub țiplă forme bizare din zahăr colorat, erau Moș-Crăciurri de turtă dulce și alții adevărați, adunând din loc în loc copiii și spunîndu-le basme. Trecând prin labirint nu te puteai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mea bogată, colorată și strălucitoare! - Îți mulțumesc din suflet! - La revedere, bunule și chipeșule băiețel! Am mers mai departe, dar m-am oprit la umbra unui copac care, în loc de fructe, avea pe ramuri Reflexii de lumină, inocență și magie 15 acadele delicioase sub forma unui bastonaș. Mai departe am întâlnit un fluturaș foarte micuț, care se prinsese de o pânză de păianjen și se zbătea vainevoie! L-am salvat din acea primejdie și îndată am remarcat că avea un spic de
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cam o jumătate de roman, după toate poncifele sămănătorismului, pe care, mai târziu, am aruncat-o în foc. Căci, pe măsură ce complexele mele s-au mai atenuat, n-am mai suportat nici spectacolele cu țărani de carnaval sau de operetă, nici acadelele folclorice, în fapt, aveam aproape toate datele pentru a îngroșa rândurile "inadaptaților", mai ales că memoria joacă la mine, cum se întîmplă la mulți "raci", și rol de frână; nu-mi permite să mă despart ușor. Deși mă aflu de peste
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ploua, jucam o partidă de dame sau citeam, fiecare În colțul lui. Seara, ne jucam de-a v-ați ascunselea În Întuneric Înainte de a ne duce la culcare. În spatele casei, era un iaz unde căscam gura la salamandre de culoarea acadelelor. La o fermă unde ne duceam ca să luăm ouă, Marie-Cécile fusese Întrebată dacă eram fratele ei mai mic. În loc să spună că eram iubitul ei, ea răspunsese că eram fiul unor buni prieteni ai ei, iar atunci eu refuzasem să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar putea face ca să-i abată atenția de la torentul de pesimism care Îl cuprinsese, și ochii Îi străluciseră poznaș. Se apropiase de el și Îl sărutase, scurt, dar pasional. O făcuse exact ca o dădacă șmecheră care Îi Întinde o acadea copilului supărat, ca să-i distragă atenția. Și trucul funcționase. Sam se relaxase instantaneu. Dar nemulțumirea Îi revenise curând. Știi ceva, Îi spusese el, de parcă de-acum era deja femeia lui, ori Îți lași prietenii aici și vii cu mine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui. Ce i-a făcut maică-sa? I-a pus bandaj la ochi! — Kevin! strigă. Pinguinul bandajat Îl privi, uimit - o umbră de spaimă Îi Întunecă zâmbetul. Și avea deja microfonul În mână, ținându-l cu ambele mâini Împreună cu o acadea roșie scârțâitoare - Camilla, probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l. Nici un pic de respect pentru tatăl său. — Du-te să-l iei, Îi spuse Valentinei, care Întârzia Încântată În centrul salonului, cu nasul pe sus. Plecăm. — Nu vin, spuse Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
braț, iar Kevin, Îmbufnat, la câțiva pași mai În spate. Îi ducea acolo Întotdeauna În seara de Bobotează. Dar anul acesta nu fuseseră. Nici anul trecut. Antonio Își amintea piața aglomerată, rondul acela de tarabe din jurul insulei ovale, Își amintea acadelele Învelite În plastic transparent atârnate de acoperișurile de tablă ale camioanelor cu dulciuri, Își amintea ciorapii roșii umflați de cărbuni dulci, Moș Crăciunii care se lăsau fotografiați lângă săniile lor de carton, steagurile Italiei care fâlfâiau pe cărucioarele ambulante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc cu toate acestea, iar băieții, fără să ne observe părinții lor, ne făceau cu ochiul... Așa au învățat de la băieții mai mari. Pentru că doamna dirigintă locuiește la oraș, mergem la profesorii cu care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
seama cine sînt cei deghizați În costumele din jur. Îl văd pe Paul traversînd peluza, Îmbrăcat În pirat, cu trei copii mici Împiedicîndu-i-se printre picioare. — Nenea Paul ! Nenea Paul ! țipă unul dintre ei. Ia mai sperie-ne o dată ! — Vreau o acadea ! zbiară un altul. Nenea Paul, vreau o acadeaaa ! — Bună, Paul ! zic cu moralul la pămînt. Te distrezi ? — Cel care a inventat Ziua Angajaților În Familie merită Împușcat, zice fără nici o urmă de umor. Dă-te naibii jos de pe piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
purtare uniform adecvată e un semn rău. Mai mult, Ravelstein Însuși avea o slăbiciune pentru bunătăți - pe care le numea friandise. Când se Întorcea acasă de la universitate, obișnuia să se oprească la o băcănie și să cumpere o pungă de acadele pentru copii. Se delecta cu bomboane gelatinoase din fructe, În special cu semilunile galbene cu gust de lămâie. Ceea ce a determinat ca acapararea trufelor de către Rosamund să aibă un efect atât de atrăgător pentru Ravelstein era faptul că soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii și manii trăsnite, care se ghiftuia hulpav cu acadele ieftine și fuma trabucuri Havana de contrabandă, era el Însuși un miracol homeric. Ravelstein, gazda, care venea acum cu un platou de brânzeturi, spunând: - Ce‑ați zice de‑o Îmbucătură din cașcavalul ăsta Vermont?Ă Între timp mânuia inept cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și eu odată, înainte de Revoluția de la Județeană, cu o fată. Una, Mantinela, de-a lui Brandaburlea. Fată de treabă. Făcuse și doi ani de liceu, pe vremuri. Poate chiar ați auzit de ea. E doamnă mare acuma. Ține stabilimentul cu acadele de pe Dumbrăveanca, unde-a fost grădinița aia cu orar prelungit. N-au lăsat-o ai ei, că cică eu nu eram de familie. Că eu la calapod și ea fată cu școală. Că făcuse, de, și doi ani de liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
coordonator Ciobanu Cristina Sonia, mângâiată de primele raze ale soarelui, deschise ochii ei verzi ca smaraldul și constată că se afla într-un loc ciudat, parcă fără sfârșit, făcut din tot felul de bunătăți și de pietre prețioase. Copacii din acadele îi zâmbeau Soniei cu bunătate. Aceasta se duse la un copac și îl întrebă: Domnule copac, unde mă aflu? Te afli în pădurea fermecată! Aici totul este posibil! Mulțumesc mult! Sunteți foarte amabil! Sonia se îndepărtă de copacul zâmbitor și
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
săi, fie ei, oameni de rând sau nobili, deci toată lumea era mulțumită. Într-o zi însă împăratul se îngrijoră. Se gândea că după ce el va muri, trebuia să urce cineva pe tron. Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
urce cineva pe tron. Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea. Era rândul lui Zăhărel să numere, iar Acadea era cea care trebuia să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea. Era rândul lui Zăhărel să numere, iar Acadea era cea care trebuia să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat veniră în fugă la el. Zăhărel le povesti tuturor ce se întâmplase. Așa trecu o săptămână, două, trei și nimeni
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat veniră în fugă la el. Zăhărel le povesti tuturor ce se întâmplase. Așa trecu o săptămână, două, trei și nimeni nu o găsi pe Acadea. Așa trecură mulți ani. Până când, atunci când se împlineau zece ani de la dispariția Acadelei, avură loc și alte dispariții ale unor fete. Toate din familii nobile. Zahărul, ajuns acum un mare viteaz, începu să se gândească puțin pe această temă. Analiză
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
slujitorii de la palat veniră în fugă la el. Zăhărel le povesti tuturor ce se întâmplase. Așa trecu o săptămână, două, trei și nimeni nu o găsi pe Acadea. Așa trecură mulți ani. Până când, atunci când se împlineau zece ani de la dispariția Acadelei, avură loc și alte dispariții ale unor fete. Toate din familii nobile. Zahărul, ajuns acum un mare viteaz, începu să se gândească puțin pe această temă. Analiză situația și observă că toate acele fete aveau porecle ca Bombonica, Căpșunica, Miericica
Povestea lui Ciocolată-Împărat. In: ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]