203 matches
-
academic. Caragiale și Caragiale este o carte pe care azi o vor cumpăra mai ales studenții la Litere, profesorii și oamenii de cultură. Dimpotrivă, Misterul camerei închise, Nouă povestiri incredibile, vine pe lume cu un titlu care forțează tocmai opusul academismului, care pune o etichetă de neseriozitate, de literatură joasă, subtitlul trimițînd la Salinger, dar și la tehnica naivă a autorilor populari de captare a publicului. E o carte care se numește ca un policier și care se propune a fi
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
celor tineri, celor care, așa cum e cazul meu, n-au călcat niciodată prin Cluj, o altă imagine a acestui centru de cultură față de care de multe ori ne trezim avînd o oarecare invidie. De ce spun o altă imagine? Pentru că nu academismul adormitor care bîntuia la un moment dat prin paginile Echinox-ului și nici aroganța seriozității pe care de multe ori ardelenii o afișează plicticos față de regățeni ar justifica acestă invidie, ci felul în care acestă seriozitate, atunci cînd e substanțială
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
descoperirea propriului eu artistic. Credința în curiozitatea neinhibată dă astfel naștere experimentului, iar credința în inutilitatea culturii argumentează amatorismul. Formele sub care se manifestă acest tip de artă nouă sunt bazate pe un bizar amestec între improvizație în conținut și academism în formă, între rebeliune în declarații și conformism în purtare. Dacă postmodernii erau tobă de carte și ajungeau la rafinamente culturale ce frizau manierismul, și care puteau fi interpretate ca semne de decadență, ca lipsă de idei și de originalitate
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
Vinogradov. Jean-Paul Boncour e o personalitate foarte diversă; vânător, petrecăreț. Dezvoltăm relațiile noastre culturale cu rușii. Kemenev, atașatul cultural rus, ne trimite un text cu concepția lui despre literatură și artă; include tot realismul socialist. E, deopotrivă, saturat de un academism burghez și de un socialism îngust. Rușii își trimit odraslele la grădinițele noastre pentru copii. La Institutul nostru a fost inaugurat un curs de limba rusă sub oblăduirea lui Amedée Drouhin, iar profesorii ruși de franceză mențin relațiile cu noi
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
că nu a fost printre fondatorii mișcărilor insurgente îl scutește de toate neliniștile și excesele revoltei, iar acela că nu s-a născut prea devreme și că nu a apucat să se fixeze în orizontul gîndirii cumpătate și în confortul academismului sănătos îi oferă privilegiul de a privi lumea, în general, și lumea artei, în particular, cu multă relaxare și cu tot atîta suplețe. În mod firesc, el este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
figură importantă în istoria artei. Mișcarea la a cărei fonadare a contribuit, „Wiener Sezession”, nu propune un manifest sau un stil anume; naturalismul, realismul și simbolismul coexistă. Artiștii sunt încurajați să își găsească o formă proprie de exprimare. După ce abandonează academismul care îi caracterizează primele lucrări, Klimt găsește într-adevăr o formă de expresie total autentică, prin care devine foarte ușor de identificat. El îmbină suprafețe plane, pur decorative cu planuri realiste și creează astfel o nouă percepție a spațiului și
Gustav Klimt, jubileu la 150 ani () [Corola-journal/Journalistic/81676_a_83001]
-
și artistic” și-a restructurat conținutul, eliminând aproape orice colaborare din afară, ceea ce nu cred că va atrage mai mulți cititori, ci dimpotrivă. În concluzie, presa literară trebuie să renunțe (imperativul folosit de mine „trebuie” luat cum grano salis”) la „academismul și elitismul” care îi ședea bine sub Ceaușescu, pentru că dădea impresia de independență. Publicul este mai greu de câștigat decât un „politruc”. Am zis și semnez, Boris Marian
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și întregul figurativism mai mult sau mai puțin încadrabil într-o anume direcție de gîndire, sînt epuizate rapid prin intervalul dintre academism (Vitellius, doctorul Davilla) și impresionism (portretul lui Dărăscu, capetele de copii, Supliciul etc.). Însă marele examen al antropocentrismului și, simultan, declarația de război împotriva aceleiași filosofii, îl constituie o lucrare aparent minoră și circumstanțială, mai curînd o comandă practică decît
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
că nu a fost printre fondatorii mișcărilor insurgente îl scutește de toate neliniștile și excesele revoltei, iar acela că nu s-a născut prea devreme și că nu a apucat să se fixeze în orizontul gîndirii cumpătate și în confortul academismului sănătos îi oferă privilegiul de a privi lumea, în general, și lumea artei, în particular, cu multă relaxare și cu tot atîta suplețe. În mod firesc, el este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
care i-au susținut sau pe care i-au combătut, de multe ori, cu argumente neloiale, extraliterare". Nu critica în întregime (ea îl conține și pe Marin Mincu!), însă, recunoaștem și noi, o întinsă parte a ei. Persistă încă un academism înghețat, o ierarhie învechită în multe puncte, o "politețe" factice, antiproductivă față de cîteva glorii mai mult ori mai puțin conjuncturale ale perioadei totalitare. Un îngheț pe care l-au lichidat doar parțial comentariile "neortodoxe" ale cîtorva critici care, în genere
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Înnobilează fiecare frază a partiturii. Este un pasionat iremediabil, un cercetător neobosit al lumilor sonore cărora le conferă dimensiunea atât de umană a creației; de această dată în compania surselor electronice. "Undecimum", de Ștefan Niculescu, este opera marcată de un academism ce se apleacă asupra izvoarelor bizantine ale muzicii noastre; distingem ecouri ce amintesc de structurile neoclasice ale lui Paul Constantinescu. Horia Andreescu, în compania "Virtuozi"-ilor săi, i-a găsit dimensiunea de adevăr, de măreție. La pupitrul Filarmonicii bucureștene, Cristian
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
financiară, tînărul student părăsește Bucureștiul și pleacă la Iași unde, între timp, i se mutase și familia, mai exact mama și surorile, din pricina strîmtorării materiale survenite după moartea lui Constantin Ressu. Dacă la București școala era formalizată excesiv după normele academismului oficial, la Iași lucrurile sînt de-a dreptul dramatice. Din punct de vedere artistic, capitala Moldovei este aproape un deșert. Un oarecare Teodor Costin, specialist în felii de harbuji, și Stahi, profilat pe cozonaci și ouă roșii, puteau fi zăriți
Camil Ressu, la o nouă privire (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16514_a_17839]
-
a politizat reforma modernistă, alegîndu-și drept țintă spiritul utilitar și mercantil al culturii din capitalism. O țintă facilă, aș spune. Urmașele Ziței, de care a vorbit Zarifopol, au avut parte de o onoare, fie și contestatară, la care nu sperau. Academismul pudibond din arta plastică ori din literatură era omorît încă o dată. Deja Caragiale se distra pe seama lui Puvis de Chavannes. E adevărat că, mai tîrziu, contestația avangadistă și-a precizat mai clar inamicul principal: convențiile burgheze. Avangarda a fost, dacă
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Da, domnule Dobridor! Cu ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la moarte? Îmi sorb cafeaua ca să pot gândi mai din subconștient, cum ar spune Ilarie Dobridor, care face praf literatura creatorilor evrei din secolul XIX, dărmătorii academismului și inventatorii dadaismului, impresionismului, sintetismului, subiectivismului, intenseismului, aristocratismului, bonismului și vivantismului. Poate are dreptate. Nici eu nu am agreat creațiile integramiste. Totuși, au fost și încă mai persistă și astăzi altcevaisme, modele de autor, ambiții de autor, pentru a nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
ultimele decenii - să-și transcrie interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câteva zile în Berlin nu se prcepe această atitudine. Tocmai din această perspectivă cred că înțeleg mai bine azi muzica românească nouă. Există desigur și aici formule, mode, care "sar în ochii" unui outsider; percep și un fel de "mic academism" al unor compozitori consacrați, dar acestea sunt tocmai semn de stabilitate, care trebuie neapărat să compenseze căutările celorlalți. în ambele cazuri domină însă creativitatea și originalitatea. Cele cinci zile de concerte în București (prilejuite de cea de a 17-a
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
și continuînd cu peliculele mult mai frecvent premiate decît cele din Europa ori SUA, la festivalurile internaționale din ultimele decenii. Critica franceză în derivă, spre a ne limita la ea, strivește însă uneori aceste evoluții virtualmente salvatoare, crezînd a combate "academismul" desuet și naiv, tratează filmul lui Leconte, ca și pe cel al lui Daldry, cu un dispreț deloc subțire: înainte de a-l acuza în termeni postmaoiști pe debutantul britanic că "nu știe să filmeze munca", n-a economisit ieftinătățile ziaristice
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
a se impune; iar excesul formei, care reprezintă un regres proporțional al conținutului, conduce la rafinamente sugestive, care cred în aparența artei ca artă, dar care nu pot trece dincolo de supremația artificiului. În cea de a treia vârstă, cea a academismului, „textul“ care inspiră opera reface atitudinea clasică, echilibrul între formă și fond, ceea ce duce la un caracter de solemnitate - numai că, aici, rețeta se face simțită, astfel că stilul apare ca o conduită adaptată, care mizează pe efectul ei, în loc să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de studenți basarabeni. Participăm, umăr la umăr, la reforma europeană în domeniul învățământului superior, suntem parteneri în proiecte de cercetare, ne întâlnim la numeroase manifestări științifice, predăm unii în universitățile celorlalți, ne primim studenții, ne trimitem solii culturii și ai academismului, nu ne uităm nicicând unii pe alții, într-o revărsare continuă de prietenie și susținere reciprocă. Învățăm mereu unii de la ceilalți, crezând cu convingere că suntem locuitorii unui spațiu miraculos, cu oameni ambițioși și harnici pe care Europa îi merită
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
tale reci." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 39) Aici, poetul atinge, într-adevăr, limitele stilizării. Capeți impresia, elevat artistică, a unei existențe simplificată și reprezentată. E interesant să ne dăm seama prin ce anume evită Moréas academismul care-l pândește. Prin invențiune. Dar o invențiune cu grijă tăinuită, o foarte lină atingere de daltă destinată să pună în vibrare suprafețe, și care se refuză privirii profane. De exemplu, în strofa citată, invențiunea rezidă în întregime în cuvântul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ajuns, oficial, profesor. A îmbrăcat redingota și, în loc să mai pună mâna pe satâr, le-a explicat artiștilor cum să taie singuri "prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o doctrină, academismul. Iar când nu l-a interesat arta, și-a făcut intrarea cu cele două paturi ale sale în camerele de tortură ale Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa de gust modern a directorului, dogmatismul său îngust și mediocritatea majorității colaboratorilor vor precipita însă revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care „demonstră, pe fapte, alianța și paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul, inovator contra Austriei. În 1915, Marinetti și Mussolini sînt arestați pentru iredentism și agitații. În 1919, de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
politic este totuși reală la Contimporanul... În nr. 70 al revistei, alături de o (deja citată) prezentare a constructivismului sovietic, o notiță despre revista L’Italiano a lui Leo Longanesi semnalează nepotrivirea estetică dintre anacronismul „neoclasic” al machetării (în concordanță cu academismul fascist oficial) și colaboratorii avangardiști: „L’Italiano este revista grupării fasciste scrisă de futuriștii-fasciști (transfugi-neoclasici). Într-un stil tipografic cu litografii și xilografii în stilul 1840 apar cel puțin ciudat numele unor Carra, Ungaretti, Ardengo Sofici”. Ceva mai jos este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simularea atitudinii clasice fiind - Bergson dixit - generatoare de comic („demnitatea stilistică, liniștea de mare prozator clasic, din care, firește, iese și comicul”). Preluînd informațiile oferite de Eliza Vorvoreanu despre geneza „paginilor bizare”, criticul subliniază — în Istoria... — imaginea unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]