1,703 matches
-
o „navă holografică” și așa puteau invada Pămăntul, dar nava a avut un accident și n-a mai ajuns pe Pămănt. Darwin: Extraterestrule, oare marțienii, care erau foarte dezvoltați mental, ne-au invadat și conștiința cu spiritele lor malefice ca să acapareze trupul unui om și să-l transforme într-un robot cu față umană? Evelin: Domnul Darwin, vă asigur că pe Marte cu milioane de ani în urmă viața se afla în stadiul embrionar de dezvoltare. Așa că, în urma cataclismului care a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul, acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu avură timp
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe care îl părăsiseră fără voia lor. Redevenea, încet-încet, cea de la început în absența acelui sentiment care o marcase atât de puternic, atât de profund. Luă prosopul de baie și-și înfășură strâns trupul gol. Cuvântul „schimbare” își menținea poziția acaparată cu greu în mintea ei încețoșată de iluzii spulberate de realitatea nemiloasă. Strânse hainele de pe jos, căută un sac mare de gunoi (culmea, tot negru!) și le îndesă cu mișcări agile în el. Luă sacul cu ea în dormitor, oprindu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate a mașinii. Totul se petrecu atât de repede, încât trecătorii nici nu avură timp
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
așa am descoperit omul care se ascunde de oameni. De ce o ții sechestrată, de ce nu o lași să iasă la suprafață? E atât de frumoasă acea ea pe care o reduci la tăcere. După ce m-am asigurat că ți-am acaparat mintea în întregime, am început să-ți vânez inima. Pe ea o vreau acum. - Și crezi că în acest mod o vei obține? - Nu, nu așa. Asta e o pedeapsă după cum ți-ai dat seama și singură. Te vreau în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și asta mi se pare o funestă și gravă eroare, începutul întregului gen de minunății și al celui mai infecund teribilism. Nu, fac bine lucrătorii și artizanii care se numesc pe sine înșiși, fără a lăsă pe alții să le acapareze titlul. Aș putea aici să mă extind umflând subiectul meu într-un asemenea mod că în Evul Mediu, în epoca în care s-au ridicat minunatele zidării ale catedralelor gotice, artistul și artizanul erau un singur și același lucru și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
suplimentare ce ne ajută să ordonăm: este înalt, este gras, este prost, este deștept etc. Aceste clasificări presupun raportări ce ne vin dintr-un gata făcut. Ele ne ajută să scăpăm de alte existențe care, altfel, ar risca să ne acapareze, să ne consume atenția. Cu câtă bucurie îngurgităm lecturi ori filme ce ne ajută să ne rezumăm semenii, ce ne explică dintr-o dată o întreagă existență! Un ideal al existenței contemporane: personajul. La el ne-au condus romanele modernității și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mi-ar fi spus: "mă iubești, dar ai copii cu alta. Să cred că încă mă mai iubești atunci?'' Nu te pot uita, m-am eschivat eu. În toți acești ani, grija pentru casă, pentru părinți, pentru copii m-au acaparat atât de puternic încât n-am mai avut timp și pentru mine. Dar o durere apăsătoare, de neînțeles, o aveam mereu și nu aveam timp să mi-o lămuresc. Acum știu, durerea aceea erai tu, de care nu mai știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cristina Alexandrescu Intrată într-un con de umbră după divorțul de creatorul de pantofi, Mihai Albu, Iulia Albu încearcă, prin orice mijloace, să acapareze atenția presei. Recent, aceasta a fost surprinsă într-o ipostază neobișnuită, în cadrul unei ședințe foto: purtând o pereche de pantaloni rupți în fund. Iulia Albu a explicat pe Facebook că pantalonii sunt rupți intenționat, nefiind vorba despre o neglijență. „Pantalonul
Iulia Albu explică o ipostază jenantă în care a fost surprinsă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71925_a_73250]
-
ea însăși. Omul la ceilalți. Realitatea e acțiune. A fi e a dori și a fi activ. A însufleți și a fi însuflețit. A făptui. A dori prezentul sau eternitatea. Voința de a apărea și exista, de a crește și acapara, de a se reproduce și stăpâni, de a-și satisface dorințele. Dorința, cu speranțele și fricile ei. Frica e a trupului, se naște din mărturia suferințelor corporale. Din încleștare și voința de mărire. Luptă, competiție, conflict, victorie, înfrângere. Destinul de
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
oniric, în care l-am regăsit pe Beckett topit în emoții și cuvinte-imagini. Am citit această piesă cam acum zece ani, mai exact, atunci cînd Dabija făcea "Creatorul de teatru" la Act. Universul ludic-cinic al lui Thomas Bernhard m-a acaparat cu totul. Am citit lucruri noi și am recitit altele, multe, pe care le știam. Am ascultat compoziția și interpretarea lui Gleen Gould după unul din textele sale. Tipul său de revoltă, de implicare, de scriitură, vocile pe care vorbește
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
reprezentativ pentru "geniul național" este doar Bolintineanu 10. Însă intervențiile celor trei nu au avut nici o urmare și presa va înregistra mereu, mult după încheierea primului război, ceea ce numea în continuare "cultul lui Eminescu"11. După 1902, atenția a fost acaparată de comentarea postumelor, conservate, pînă atunci, de Maiorescu, astfel încît discutarea specificității naționale a trecut pe plan secundar. Chestiunea a fost reluată abia după 1920, în contextul augmentării sentimentului național prilejuit de constituirea României Mari. Se pare că dintre românii
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
iubit al nurorii ei, statutul lui de bărbat realizat, cu soție și copil, împiedică sigur evadarea tinerei femei din casa ei, printr-o posibilă căsătorie. Prin seducții și voluptăți tenebroase, Egor și Ibuki se supun unui rit erotic ce-i acaparează fără șanse de salvare. Cel de-al doilea nu este doar martorul întâmplărilor din prezent, ci și investigator insistent al trecutului. Profesorul Nazarie află din sat adevăratele împrejurări ale morții Christinei, ca și obiceiurile ei ce frizează încă din timpul
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
loc revoluția anticomunistă din 1989 - Piața Operei - are, evident, o puternică încărcătură emoțională și politică. De ce s-au întâlnit tocmai acolo "galeriștii" unei echipe de fotbal, și nu pe stadion, e lesne de presupus: pentru că, în clipa de față, fotbalul acaparează interesul cetățenilor într-o măsură mult mai mare decât orice marș de protest pentru pace sau decât revendicările sindicale. Fotbalul a reușit să propună un model alternativ de viață comunitară, într-o lume în care indiferența, egoismul și rapacitatea politicienilor
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
iar adevărurile erau expuse cu o lipsă de decență înspăimântătoare. În contrapartidă, viața firească, banală, a pierdut orice drept de reprezentare. Personaje kitschoase, femei de maximă vulgaritate, îmbogățiți lipsiți de decența elementară, mincinoși nerușinați, escroci capabili se orice crimă au acaparat prim-planul vieții publice. În fundal, zâmbind sardonic, fericiți că "le-au mai tras-o" o dată proștilor care i-au votat, clasa politicienilor și-a văzut liniștită de aranjamentele murdare. În felul acesta, boala a pătruns impetuos țesuturile sănătoase ale
Rating în unu, în doi, în trei, în câţi vrei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9887_a_11212]
-
necesare pentru exploatarea în comun a resurselor. În satele românești descrise de Stahl apare o astfel de problemă în momentul în care la nivel constituțional se ivește posibilitatea de creștere a numărului de acaparatori și de teritorii ce pot fi acaparate. Ca reacție, la nivelul alegerii colective apar o serie de reguli prin care se intenționează restrângerea drepturilor de exploatare. La nivelul operațional se păstrează vechiul tip de exploatare devălmaș, ceea ce va conduce la apariția unor conflicte juridice. Un exemplu în
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
iluzii. * În mitologia triburilor Basa, din nordul Camerunului, faptul de a fi părăsit Grota Fericirii coincide cu uitarea binelui comun. Discordia își face astfel repede apariția, apoi survin opresiunea, tirania, stăpânul care comite adulter cu maică-sa, își violează surorile, acaparează puterea, bogățiile etc. * Neantul este ceea ce nu poartă nevoia de a fi gândit. * Adun plăcerea de a trăi în câteva cuvinte inspirate de adânca neplăcere de a trăi, care mă poartă în cârcă asemeni unui lugubru vierme târându-se printr-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
precis de a căuta un anumit termen, și apoi, după ce au găsit sensul căutat, li se întîmplă ca privirea să le alunece pe pagina alăturată, atenția fiindu-le atît de absorbită de panorama filologică peste care tocmai au dat, încît, acaparați de vîrtejul definițiilor și ademeniți de sarabanda trimiterilor lingvistice, uită să-l mai închidă. Urmarea e că, sub imperiul unei atracții pur intelectuale, oamenii aceștia nu-și mai pot desprinde ore întregi ochii de filele lui, trecînd de la o pagină
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
s-a concentrat pe evoluția presei scrise, pe online, dar și pe televiziune. CTP a susținut că în aproximativ 10 ani, presa tipărita nu va mai exista, aceasta fiind deja într-o lungă agonie. Online-ul capătă avans și va acapara, în curând, tot ceea ce ține de informație. "Cititorii de presă tipărită vor fi aidoma colecționarilor de timbre. Filateriștii rezistă și ei, sunt câți sunt și trăiesc ascunși, nu-i vede nimeni. La câtă expertiză am eu, poza care se vede
Vezi ce le-a zis CTP studenților despre sex, prostie sau moarte by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80309_a_81634]
-
o insatisfacție ce n-are nici o motivație reală, un fel de capriciu privind întreaga existență. Ei năzuiesc către ceva ce nu are formă, ceva care să înlăture amenințarea pieirii și să le dea iluzia suspendării tuturor preocupărilor care i-au acaparat... Da, da, știu acum despre ce e vorba... Te-ai gândit vreodată să te faci scriitor?" Acestea sunt vorbele pe care le aude George Pelimon, eroul romanului Nesfârșitele primejdii de la mătușa sa, pe când avea nouă-zece ani, și care îi vor
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
masa lui și să o scrie, își pierde cuvintele combătând ca columnist. (Și cacofoniile fac parte din marea epopee de acum...) ...Mulți dintre cititorii acestor șiruri poate își mai amintesc de un fabulos personaj folcloric care prin anii '70-'80 acaparase piața prostului-gust: Băbălău. Avea și o pereche, Magdalena (cu varianta Marilena). Creaturile, cu isonurile lor, se ițeau la orice petrecere, oricât de simandicoasă, după ce atmosfera se încălzise suficient de mult încât penibilul să plece la culcare. Așa cum apar manelele acum
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]