249 matches
-
pur și simplu ne împiedică evoluția. Mai mic decît omul mic de caracter e omul lipsit de caracter. Cu ăsta nu se mai poate face nimic și trebuie să fugi cît mai departe. Ăștia sunt reprezentanți ai răului pe pămînt, acaparatori și ispititori. Nu poți avea încredere în ei. Piramida socială s-a răsturnat cu vîrful în jos, iar la putere a ajuns o pletoră de astfel de specimene, care încalcă orice lege și care au asigurat pînă acum sfîrșitul tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
care permite ființei umane să fie în diferite locuri în același timp, de la pagina de e-mail la chatroom, făcându-se astfel analogia dispersiei eului concomitent în mai multe roluri existențiale și topologice. Extinsă la nivelul identității umane, metafora ferestrei este acaparatoare în noile medii: din moment ce totul este suprafață și nici o suprafață nu are întâietate față de o altă suprafață, identitatea corpului real-fizic nu este mai mult decât un joc de roluri al identității avatarice. Speculație pernicioasă, întrucât identitatea real-fizică trebuie recunoscută ca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau gândiri unice și uniformizate, în dauna manifestării individualității, a singularității și a diferenței, a alterității. Temerile de tip Big Brother pot fi îndreptățite din acest punct de vedere, în contextele controlului și ale supravegherii colective ale unei minți imense, acaparatoare, distribuite în rețea, nu după criterii ale comunicării (interăpersonale, ci depersonalizatoare. În acest caz, raportul dintre identitate și alteritate ni se pare a fi complet denaturat și degradat. Mai degrabă decât să susținăm prezența unei singure conștiințe conectate, globale și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și cu o tipologie variat amicală, ingerința își instalează efectul oblic în respectiva casă, se simte chemată la o acțiune emolientă, dar curînd se autonomizează și începe să funcționeze în sine, introducîndu-și propria sa legitate, propria sa (bună)dispoziție, dilatîndu-se acaparator și conducînd încetul cu încetul protejații la pasivitate. Din împăciuitoare ea devine agresivă și cinică, făcîndu-și mendrele, și orice recurs la forurile superioare rămîne cam ineficient, căci afară de simple recomandări verbale cu aer de generalitate delegații ce vin nu întreprind
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
să fie o mărturie de concepție teatrală a unui director de scenă în genere puțin declarativ. [...] totuși, Livada de vișini, dincolo de a fi un text clasic, e o "poveste" de tranziție, atât de... estică, despre o lume înfrântă și una acaparatoare, cu un inevitabil aer agresiv, dar, poate, cu nimic mai bună sau mai rea decât cea care moare. Ranevskaia și Lopahin sunt pilonii acestor două lumi, păcătuind una prin inconștiență, celălalt prin exces de luciditate, iar spectacolul lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teoretică, fiind socotită "o a treia și ultimă corelație", care "e fundamentată pe conștiința valorilor vieții"29. Droysen a căutat să elibereze istoria și, în plan mai general, științele spiritului de sub tutela științelor naturii, ale căror pretenții universaliste deveneau din ce în ce mai acaparatoare 30. Dar o totală Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, ca să parafrazăm titlul uneia dintre lucrările deja citate ale lui Spranger 31, este cu neputință. Acționând în tradiția hermeneutică inițiată de Schleiermacher, Droysen își justifică demersul prin faptul că acesta este "determinat
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
subteranei și a adîncului (imaginat ...arhitectural) se constituie în imaginile romanești ale discursului evaluativ, dirijat de vocea naratorială . Ele sînt spații simbolic transparente ale subconștientului. Gîndul morții, Lenora îl simte ridicîndu-se din "regiuni" materiale ale ființei, încă nedeslușit și totuși acaparator: "Lenora se întristă, din regiuni obscure i se urca o intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca pe un giulgiu, și închidea ochii privind în întunericul pleoapelor ceva spăimîntător." Pentru alt context, metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
spațiul limbajului și în, firește, interiorul modalității de semnificare, de naștere a semnului lingvistic. Prin excelență duplicitar, modul ironic născut în limbaj se manifestă ca intenționalitate dublă, atît în privința vorbirii, cît și în aceea, esențială, a receptării. Verbul ironistului este acaparator, învăluitor pentru victimă, dar în același timp sarcastic în urechea "cititorului" aflat pe calea adecvată a înțelegerii. Miere și otravă, sau, în termeni mai neutri, inofensiv și agresiv dimpreună. Plăcerea ironiei este convivială, neputînd străluci în absența celui invitat la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în schimb o rentă substanțială. Ștefan Gheorghidiu aprofundează studii de filosofie, își iubește soția, frecventează lumea mondenă, face excursii în grup. Între Ștefan Gheorghidiu și soția sa, Ela, nu există o comunicare sufletească autentică. Ea este frumoasă, copilăroasă, sensibilă, alintată, acaparatoare, dar în același timp, egoistă și suficientă. Romanul dezvăluie experiența erotică nefastă a protagonistului, care trăiește drama iubirii înșelate, a setei de certitudine. Ștefan Gheorghidiu este un inadaptat superior, într-o lume care nu poate fi perfectă și efectul se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fi considerate "mistice", în pofida valorizării, în anumite etape ale operei sale, a schemelor premoderne de existență. Teoria hiperrealității și a simulacrului a suscitat multe reacții și critici fervente, care, în mare măsură, se bazau pe neacceptarea ideii unei mass-media acaparatoare, ca element fundamental care contribuie la constituirea ultimului tip de simulare, care să impună standardele înțelegerii realității, sau, mai grav, să devină ea însăși întreaga realitate care să aibă importanță pentru un spectator pasiv, incapabil de a discerne și de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
legătură cu Erosul, feminitatea este unul dintre principalele elemente ale mitologiei eminesciene care primește alte conotații decât cele pe care predecesorii lui Eminescu i le acordaseră. Ea se confundă cu principiul iubirii, cu legea de a fi însăși și este acaparatoare asemenea unei forțe a naturii. Așa cum reiese mai ales din lirică, feminitatea a reprezentat întotdeauna pentru Eminescu o posibilitate de autodefinire. În opera eminesciană, ea este prezentă în două ipostaze majore: există în primul rând o feminitate carnală, demonică, dar
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
sărac și cinstit", ca și de intermitentele pulsiuni populiste ale succesivelor guvernări FSN-FDSN, apoi chiar PSD, tema guvernării dezinteresate a echipei Iliescu s-a prăbușit în conștiința publică abia în anii 2000-2004, când nu a mai putut rezista în fața ostentației acaparatoare a PSD, a guvernului Năstase și a clientelei acestora. Chiar și în aceste condiții, Iliescu personal a izbutit să-și salveze imaginea de președinte sărac al celor săraci, atât prin reiterarea temelor egalitare, cât și prin faptul că, fără ca opinia
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pentru însuși viitorul democratic al României. . CATHERINE ȘI ZOE C.D.: Zoe, afirmați și vă urmez în această analiză și estimare a situației politice din România, pe durată lungă că s-ar putea vorbi, pe de o parte, de un populism "acaparator" și, pe de altă parte, de o fațadă în ceea ce privește Legea și instituțiile, în ceea ce privește Constituția adoptată în 1991, acceptată cu o largă majoritate prin referendum și revizuită în 2003. O fractură gravă și periculoasă, ce ar putea conduce la o instrumentare
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cu condeiul în mână nu va găsi prilejuri de satisfacție în afara orelor de lucru intens, ritmate după metabolismul bizar al unui organism făcut parcă să înghită numai hârtie. Nici n-ar putea fi altfel de vreme ce, antrenat într-o activitate susținută, acaparatoare, spiritul tinde să dezechilibreze balanța obișnuită, neglijând cu totul fireștile nevoi ale vieții. De aceea și recomandau înțelepții din vechime mișcarea, exercițiile fizice menite să întrețină vigoarea trupului ("fratele porc", după gingașul alint al magistrului de la Păltiniș) și să acorde
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai spus și cu alt prilej, la altă vîrstă a aceleiași legende a îndepărtatului Sumer și spațiu mesopotamian, la babilonienii lui Hamurabi, Inanna se numește Iștar, iar Dumuzi poartă numele Tammuz. Acesta din urmă cade și el sub incidența morții acaparatoare. Iștar, amantă divină, își caută partenerul în cele patru zări ale lumii și-l bocește. Este o protagonistă a riturilor agro-păstorești, dar a căpătat și o deschidere spre Eros, prevestind-o pe Afrodita. Credințele privind zeița vegetației (general răspîndite în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
modele, pentru a le seduce. Un semn de iubire Domnește atâta liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o vrăjitoare. Parcă și-a pus capcane de fulgi de nea în ochi, n-a mai fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât de molcom și o îmbrățișează cu tandrețe, iar eu îi simt gustul pe buze: atât de candidă și, totuși, rece! Îndepărtez gerul doar cu un semn de iubire când suntem amândoi îmbrățișați. Căldura ce emană din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
panică a bejeniei, de o buluceală confuză și de un abandon al lumii tale autentice și plenare (natura) pentru un adăpost efemer și precar (civilizația). Refugiul mă ajuta să găsesc o situație simbolică pentru specia umană Înstrăinată de o civilizație acaparatoare, care-i extrage pe indivizi din ambianța lor naturală și-i Înghesuie În Înjghebări artificiale. Gestul cel mai expresiv (În ton cu iarna pe care o evocă fulgii) pentru această Închidere În sine este gluga trasă pe ochi În intenția
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ocupa jumătate din față! fața zugrăvită, pictată, nu zugrăvită! zugrăviți erau pereții bisericii, albastrul uimitor al feței, albastru de cer în limbajul nostru comun, doar buzele roșii, roșii ca sângele, și oriunde ți-ai întoarce privirea găurile negre te urmăresc acaparator, gata să te înghită, O stranie frică mi se strecoară în suflet doar privind, iar trupul, ceea ce-ar fi trebuit să fie trupul portretului, pictat în roșu, roșu de sânge, verdele pus în linii subțiri încercând să reprezinte cutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Montenegro și al cărui vrednic țel e promovarea emigrării femeii sud-americane - „sora noastră latină“, cum zice nespus de grațios Miss Evans - În Salt Lake City și În fermele verzi din Împrejurimi. Timpul lui Miss Evans e neprețuit. Această damă deloc acaparatoare a furat un mauvais quart d’heure din cel de care ducea lipsă mesagerul și l-a primit cu tot alaiul pe amicul care, după himera logodnei eșuate, trăsese chiulul la avansurile ei. Zece minute de flecăreală cu Miss Evans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă, acultând, cât a durat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
femeie aproape anodină ziua, nu urâtă, însă nu stârnea pofte. Dar seara și noaptea se deschidea, cum am spus, ca o regină a nopții, devenea de nerecunoscut, frumoasă nu numai la trup, ci și în vorbe, respirație, mișcare, exaltată, pasionată, acaparatoare, catifelată, dar serile erau scurte, încât o dată i s-a plâns: toată viața mi-am dorit să fac amor mult și n-am noroc. Doar zâmbetul ei era la fel și ziua, și noaptea. Îi plăcea mai ales să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Al șaptelea cerc Spusă o dată, minciuna s-a instalat atotputernică. Nimic nu mai era nemaipomenit - frumos, atrăgător, expansiv, scânteietor, de bun gust, exuberant. Dar toate trebuiau să fie în continuare nemaipomenite, în alt sens, prin minciună - și erau sfâșietoare, mustinde, acaparatoare, aberante, zdobitoare, delirante. Trebuiau înfrânte logica, gândirea, comparația, speranța, destinul. Care nu poate fi înfrânt, dar te poți preface. Când lucrurile se repetă și, văzute din toate unghiurile, apar la fel de atât de multe ori, încât obosești numărând și uiți unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Când a ajuns, târziu, acasă, erau de mult strânși la praznic în jurul unei mese lungi improvizate din mese împrumutate de prin vecini și acoperind în mare parte covorul enorm, cu flori uriașe, ce vor fi arătat extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ia la goană înapoi, cu o zi, cu o lună, chiar și cu trei luni și pe urmă să refacă totul cu știința de acum sau pur și simplu s-o ia la goană înapoi, numai să dispară senzația treptat acaparatoare că faptele se repetă sau că nu le poate scăpa chiar și dacă nu se repetă, ci numai impresia lui ar fi asta, efluviul pornit din el, pe care îl credea depășit și care se ascunsese numai, ca să răbufnească acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se obișnuise să asculte izbiturile în zid, pe care apoi nici nu le mai auzea. Iar după mai multă vreme, indiferența asta putea fi foate bine numită și mulțumire sufletească. Al treilea cerîc) Crescuse cât se poate de mult, devenise acaparator, întinzându-se ca o iederă ce se agață cu vârfurile aspre ale vrejurilor încăpățânate de pieptul zidurilor, și acum era stăpân. Numai asta putea fi. Ori și altele, dar asta îndeosebi. Ar trebui căutat cu mulți ani în urmă firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]