257 matches
-
faptul nu prea avea legătură cu precizia geografică, a apărut denumirea de peninsulă balcanică. Asta deși unii autori numeau Carpații noștri drept Ungurus Balkan. Oricum, e un fapt că denumirea Balkan a fost introdusă în acest spațiu geografic odată cu pătrunderea acaparatoare a turcilor aici, neexistînd atestare documentară a cuvîntului din perioada preotomană. Dar denumirea întregii peninsule e din mijlocul secolului al XIX-lea. Pînă la Congresul de pace de la Berlin din 1878 se foloseau denumirile de "Turcia Europeană", "Imperiul otoman european
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
putere, aceea de a crea iluzii. Pentru a-și argumenta profunda-i misoginie în raport cu această fantasmă a materialității, el îi dezvăluie cameleonismul și versatilitatea creînd imaginea-palimpsest a unei lumi materiale mereu îngropate într-o alta și mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
este dezgolit de înțelepciune în „beția cu nectar” în discursul lui Socrate asupra iubirii. Plotin utilizează sintagma „beție” când vorbește de sufletul care își finalizează uniunea cu „Unul”. Beția sau extazul ce însoțește contactul cu Ființa nu sunt tumultuoase sau acaparatoare. El afirmă că sufletul, în obținerea revelației prezenței divinului, devine unul și este „fericit”: „un suflet devine din nou ceea ce era la momentul bucuriei sale dintâi”<footnote Plotinus, Enneads, VI.7.34, traducere S. McKenna, Londra, 1991 apud Stuart Burns
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
mai direct autenticist (estetic, în sensul lui Gide, dar și estetic, în sensul lui V. Havel), un dosar de existențe. Sau de inexistențe? Mărturiile, scrise, înregistrate sonor, transcrise din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist ori echivoc. Capătă cuvânt
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
beam vinuri roșii; îmi divulga zburdălniciile maică-sii, viitoarea mea soacră; se lăuda cu flexibilitatea ei, putea să-și pună ea, soacra, ambele picioare cu tălpile la ceafă, desfăcîndu-se primejdios, prezentînd, ca pe o tavă păroasă, un sex plesnit, beant, acaparator...), colegă ce mi-a devenit apoi soție. Cum în 1962 nu eram căsătoriți încă, am stat separați, într-o casă alături de-a ei, găzduit de-o baborniță cu rude la București. Nu dorea să se expună bîrfei ce zbîrnîia
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
izul de lemn bătrîn și înfățișarea boierească a încăperii, cu fotolii acoperite cu scoarțe și cu scaune avînd spătarul cioplit - toate îți dădeau senzația pătrunderii într-un spațiu aparte, pecetluit de un regim eminamente spiritual. Iar senzația de efect cultural acaparator era sporită de statura înaltă, subțire pînă la deșirare, a unui amfitrion cu chip de vates grec, a cărui fața prelungă, încadrată de o barbă albă, lăsa să-i izbucnească pe fizionomie o fire emotivă și pătimașă, pe care o
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
derogări: promisiune - confirmare. Dicționarul de vise are un umor greu epuizabil, Dicționarul de vise e la fel de plin de personaje docile pe cât sunt jocurile din colecția LEGO, Dicționarul de vise se dezvoltă treptat pe structura câte unui discurs gurmand, ramificat și acaparator, Dicționarul de vise reușește performanța tehnică de a înjumătăți sau de a dubla - după caz - orice voce prezentă accidental în text. Și încă: există o pasiune aproape filatelică de a colecționa, o plăcere a citatului minor și a vorbirii indirecte
Celebrul dicționar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9984_a_11309]
-
tristețe fundamentală și incasabilă, o deprimare adâncă, dar coagulată sarcastic și făcută să rănească sensibilitățile. Regăsindu-le, în acest fel, și verificându-le. În lirica antilirică a Marianei Marin oamenii iau trăsături de câini, unghiile protestului sunt acoperite de ghearele acaparatoare, utopiile se transformă în gunoi - și, contemplând toate aceste jalnice metamorfoze, personajul care spune eu își bea ceaiul agățându-se de umila cană ca de un ultim reazem al existenței. Din războiul de o sută de ani, din atelierele morții
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
remarcat în textele mele o inflexiune ironică. Ea există, însă e o ironie adresată nu lumii, ci textului, cel ieșit din împrejurarea că prin el urâtul intră în lume.” Îl ironizează, dar îl lasă să funcționeze pe mai departe, inflexibil, acaparator, expresiv... Dacă nu poți stăpîni scrisul, nu mai poți stăpîni lumea Radu Petrescu este conștient că scriitorul trebuie să se scrie pe sine și că acesta poate rămîne „invulnerabil” prin scrisul probat de „o pagină consistentă”. Dar suferința destructurează ritualul
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
joc. Intim, cald, cu un sistem propriu de gradene construit special, un mic amfiteatru, deloc sofisticat, în care se mai simțea, cînd am fost, mirosul lemnului abia asamblat. Aici intră, natural, dintre noi cei din sală, din prezentul imediat și acaparator, doi muzicieni, cu două ghitări, în jeanși, doi artiști care ne povestesc cîntînd, jucînd cu minimum de mijloace, simplu, simplu, într-un ritm în crescendo, ca la Gogol, o pățanie care pleacă de pe fața unui om și zguduie un oraș
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
cu sentimente și stări. Pete încercuite de gesturi largi regizorale, ale lui Ciulei, Pintilie și, altfel, Esrig. Ștefan Iordache, reproșîndu-și că n-a fost mai atent... la prostie, mulțumindu-se însă a ține teatrul ca pe o religie. Serios și acaparator. Între nea Mitu și poveștile cu sfinți. Cîteva vorbe schimbate cu Marcel Iureș, în părțile Deltei, la Festivalul "Anonimul". Despre teatru din "imbold inexplicabil", despre film și carieră. Despre Hollywood și despre "gluma lui Dumnezeu". România. Un Lear necanonic, al
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
nici el nu vine, în critica literară, cu instrumentele teoretice gata pregătite. Grilele de orice fel îi displac. Le cunoaște în amănunt, dar le respinge cu fervoare. E de urmărit tirul încrucișat pe care i-l prilejuiește, spre final, pedanteria acaparatoare a psihanaliștilor. Chiar și tonul devine altul aici. Frazele sunt mai scurte și mai mușcătoare. Articlierul Mihăieș nu se dezminte. Făcând însă abstracție de aceste secvențe, Despre doliu e o carte a ierarhiilor. Nu a reducției la esențe, ceea ce ar
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
ideilor și atitudinilor de politică culturală. Ajungi să acțonezi automat, ca o mașină de citit. În plus, se degradează în ritm vioi relațile cu oamenii, cu autorii adică, veșnic nemulțumiț, văzînd mereu jumătatea goală a paharului, tot mai suspicioși, mai acaparatori, mai acuzatori. Dacă mai fac un an, doi critică de întîmpinare, cred că devin mizantrop absolut. Însă, una peste alta, revin: mă consum cu o fericire inconștientă și mă tulbură spectrul zilelor fără munci, telefoane, fără fugăreala după șapte iepuri
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
făcându-ș i din retractilitate și solitudine un țel. Dacă Filip (din Comisionarul) își asumă cu devotament misiunea de a face, altora, servicii (în speranța unor infime chilipiruri), celălalt personaj, numit generic Bătrânul (din Arhivarul) e mai degrabă un spirit ursuz, acaparator și, la drept vorbind, ipsatoriu. N-ar fi greșit să- l plasăm în vecinătatea lui Des Essaintes al lui Huysmans. E un căutător de obiecte ciudate (orice ar însemna asta) și în numele acestei pasiuni va deveni, pe parcurs un pelerin
Outside the box by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4114_a_5439]
-
ca să nu mai vorbim de distanța între paradigma spirituală a lui dolce stil nuovo și clasicismul central-european - G. Călinescu invocase numele lui Gessner și Florian -, la care Coșbuc pare racordat. Ediția Gheorghe Chivu ne oferă întregul dosar al unei pasiuni acaparatoare, deși, în fond, dificil de explicat pornind de la ce știm despre poet. Ce aduce în plus, acum, editorul față de precedenta sa versiune în trei volume, dintre 1985 și 1998? În primul rând, aș semnala extensia și importanța Comentariului lui George
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
că el are o problemă de gust (mă alătur Simonei Sora în această convingere). Nu întâmplător, dintre cei de azi, îi preferă pe Sanda Cordoș și pe Dan C. Mihăilescu. Ca să fiu drept, în legătură cu ultimul, am senzația că propria formulă, acaparatoare, îl determină să fie mai atent cu sine decât cu ceilalți. Și mă prevalez, culmea, de o constatare a Simonei Sora: atunci când comentează, aprins, marile corespondențe (ale lui Eminescu, Cioran sau, mai recent, Caragiale), Dan C. Mihăilescu ajunge să le
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
amănuntul că fusese tentat într-un rând să scrie un roman cu aparență polițistă, ca și acela legat de excursiile de documentare în care alterna seriozitatea mai mult decât turistică (purta la el ghiduri și hărți) și un spirit ludic acaparator (episodul legat de pistoalele de ceramică fiind, probabil, cel mai neașteptat). Deși mai puțin spectaculos, și Ionel Teodoreanu beneficiază de un medalion istoric de primă mână. Pasiunea neîntreruptă pentru sporturi (dusă la apogeu odată cu mutarea în București, în 1938), interesul
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
structura tânărului gazetar și a societății este alta, urmașul cu mari resurse persiflante, dar fără posibilitățile comicului mai mult bonom ale înaintașului și într-o lume nu atât de veselă, iar deodată tristă și dezolantă. Nici viața politică nu-i acaparatoare pentru el, cu atât mai puțin politica de partid. Ca gazetar de atitudine, nu poate fi doar spectator ori registrator neutru, dar nici militantism politic nu face: "Eu însemn doar punctul de vedere al unui intelectual, care dacă nu consimte
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
speciei, a făcut să apară progresiv structurile organice... În invenția psihologică, organizatoare a mediului, lucrurile se însumează grație activității creierului, mediul perceput ajungând, prin senzațiile dobândite, o parte integrantă a organismului respectiv... Seducătoare idee!... Mediul devenind, încet-încet, sub acțiunea dominantă, acaparatoare, a inteligenței, un al doilea corp!... Omul se poate, așadar, identifica cu natura și, în loc de Deus sive natura - observația lui Spinoza - nu ar fi greșit să se spună: Homo sive natura! De altfel, în Materie și memorie, Bergson stabilește că
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
Liviu Rebreanu, și e normal să fie așa, căci Ilderim e funciarmente afectat de tensiunea întreținută prelungit dintre familia scriitorului de la București și neamul rebrenilor rămas în Transilvania, iar mai apoi implicat, alături de tatăl său, de Tiberiu, în denunțarea firii acaparatoare a soției marelui scriitor, Fanny, care l-a izolat pe acela de părinți și de frați, dar mai ales impunând public neadevărul privitor la Puia, care nu era fiica lui Liviu, un fals deci, pe care rebrenii nu-l puteau
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
autor la răscrucea celor trei imperii, și simultan în cadrul celor două Principate Române (prea bogate spre a fi libere), colcăia de etnii (boieri de baștină tip Vârnav, Pisoschi, baronul de Mustață, Pomir), armeni, evrei cu ștetl-ul lor din centru, grecii acaparatori de la Mânăstirea Popăuți, țigani, ruși, turci, ruteni, italieni, polonezi etc.), bref, un amalgam de cutume, înapoiere cvasifeudală și prejudecăți, și totodată de veleități cât cuprinde, de firave tentative de sincronizare evropenească, mai ales...vestimentară, ce nu excludeau însă terifiante incendii
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
de femeie a cărei gracilitate primește drept înveliș zgîrciul unor cizme de cauciuc. Din acest motiv, Ion Dur se numără printre intelectualii care vorbesc mai bine decît scriu. Iată o mostră: „Pentru criticul de azi, fascinat de aporiile și sofismele acaparatoare ale filosofiei limbajului, ale jocului de limbaj, apropierea de puntea ce leagă gîndul filosofic de discursul poetic nu e mai puțin dificilă. Dimpotrivă. Lectorul specializat știe bine că un îndelung exercițiu critic, persuasiunea unor argumente nu puține și deloc superficiale
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
a rămas în străinătate cînd i s-a oferit prilejul, si si-a înjghebat la New-York o existență oarecare; oarecare numai din punctul de vedere al reușitei sociale, căci altfel a ajuns să trăiască o dragoste adevărată, adică neașteptată și acaparatoare, lîngă o ființă enigmatica, o tînără portoricana care se sustrage mereu avansurilor sale sufletești - nu și celor de altă natură. Nimic special deci în viața sa care putea intra oricînd în făgașul conaționalilor pe care ii întîlnește cîteodată la clubul
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
singurătate și sărăcie. Pentru nefericiții rămași acasă cu toate iluziile destrămate, debranșarea energiei termice vine aproape de la sine, ca o anticameră a morții. Goana pentru supraviețuire alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați pînă peste cap de profesii tot mai acaparatoare, dezamăgiți de prozaismul strivitor al vieții (de familie), aceștia ajung să se mulțumească cu surogatele de afectivitate oferite de pasagerele relații extraconjugale. Existența personajelor din povestirile Marianei Codruț se află într-o definitivă stare de suspendare. Fiecare dintre eroii autoarei
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
trecut, între materie și spirit, între creatorul damnat și creația ce îi supraviețuiește, între datele istoriei reale și semnele transcendenței au în fundal Veneția ce se insinuează ca prezență perpetuă, iar surprizele acumulate odată cu trecerea timpului o preschimbă în suprapersonaj acaparator. Frumusețea și farmecul romanului vin din ceea ce el încifrează: pătrunderea pe tărâmul religiozității, iruperea sacrului în profan, păcatul și mântuirea însoțind strădania artistului, rosturile adânci ale unor taine, de neînțeles pentru mintea omenească. Statuia din piatră îl bântuie pe cititor
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]