461 matches
-
s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un tânăr țuțuian, venit cu turma sa de oi la iernat. Acum avea acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Dragu, Dumitru, Păun, Neaga și Stoica. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul uliței ce-i trecea prin fața casei, de cât a strâns de coarnele plugului, sau
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > ILIA POLEC Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1227 din 11 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ilia Polec Când veneam din sat spre casa noastră părintească de pe deal, treceam pe lângă o gospodărie cu multe acareturi în jurul ei, ale unui sătean numit Ilia Polec. Numele lui Polec (poleak, polonez) i se trăgea de la tatăl său. De fapt, iată cum au fost treburile: La un gospodar destul de înstărit, Polec, a fost angajată o slujnicuță, venită tocmai de la
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
sa, nenea Dumitru a lui Mateiaș (Dumitru Stănilă). Tetea Dumitru îi fusese vecin, locuia peste drum de casa sa. Plecase să facă bani în America și s-a întors de acolo bolnav. Cu banii agonisiți și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori și pe leacuri. „Ce-i omul ... ”, îmi spune, amintindu-și cum au suspinat, ani de-a rândul, bătrânele din sat. Au rămas în urmă să-l plângă, soția și trei copii
NEA MITICĂ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358842_a_360171]
-
prisosință altitudinea la care aspiră, pe cei influenți din toate mediile și de la toate nivelele, a luat neobosit la rând mânăstirile, „băgând la înaintare” măicuțele și alte fețe monahale cărora le promitea „sluj pe veci”, ridicare de troițe și alte acareturi ecleziastice de trebuință serviciului religios. Multe nășii (c-așa se poartă, de la centru și până-n cel mai neînsemnat cătun), bun prilej de „tezaurizare” a (in)conștientului „bârlog” electoral, finuțe fine și finuți fini și selecți meniți a albi pe nașu
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Abia venise de afară, din curte, unde o spălase Doru cu prosopul înmuiat într-o găleată de apă proaspătă scoasă cu ciutura din fântâna veche. Băiatul a rămas afară ca să se spele și să-și arunce privirea-i curioasă prin acareturi. Când s-a întors, mirosea a cafea proaspăt preparată. S-a retras tiptil, neobservat, lăsând fata să trebăluiască și a mers în salon. Tabloul nefiresc de pe covor l-a făcut să râdă. „Ehei, avocățelule! Șefa te așteaptă la birou și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
strada ori în alte locații destinate aceluiași scop. Iată de ce, bărbații însurați își preferă matroanele, pentru ca, unde ar mai găsi ei un cuibușor cald, o păpica bună, un dulce care le-ar spori demnitatea de soți cu patalama, casa, mașina, acareturi, cățel și purcel, ca să nu mai punem la socoteală progeniturile... Ioana Pârvulescu a îngrijit recent un volum inedit,”Intelectuali la cratița. Amintiri culinar-literare”, un adevărat banchet literar vrând să demonstreze că poeții nu se hranesc numai cu hrana îngereasca și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359143_a_360472]
-
Moinești unde mă așteaptă. Am doar două cămăși pentru drum. - Ne descurcăm noi. Sporovăind din amintiri nici n-am observat unde ne duce autobuzul. Stația era la doi pași de casă. După ce m-a prezentat părinților mi-a arătat casa, acareturile, grădina, holdele de porumb și cânepă. După ce m-a hrănit împărătește, m-a dus in camera de oaspeți să mă odihnesc după drum. Camera de oaspeți era lângă camera ei cu ușă despărțitoare. După ce m-am întins pe patul măricel
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
laolaltă zburlite crengi golașe: (Au mare adunare, la sediul lor central) Și-au apretat în grabă, cămăși și gulerașe Și ce alarmă falsă și ce anunț banal! Se-apropie urgia, ''copaci fără pădure''; Ascundeți-vă ramuri și frunze ruginii! Și acareturi alte ce-aveți să nu vă fure Furtunile și ploaia și toamna ce-o veni! Și se tot miră ele, de teama generală Ce-a împânzit natura de când a dat un strop De ploaie rătăcită prin lumea siderală; Să nu
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
-și traiectoria prin hol, sufragerie și balcon ca o evadare spre libertate. Din păcate, alergarea a fost blocată în bidonul cu varză. Final original aș zice, deoarece a călcat cu dreptul. Balconistu și Sticlă Goală rămași blocați cu câte un acaret în mână, nu știau ce să facă. Să aplaude atletica lui Yală sau să urmeze traiectoria libertății față de un pericol neprăvăzut ? Grea decizie. Pentru prima variantă nu se putea opta deoarece aveau mâinile prea ocupate, iar pentru a doua, alegerea
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
a interpretat rolul de aprinzător de lumini era bau-baul din baie, omul în pijama. Cu pași rari și hotărâți, acesta inspectă situația și personajele înțepenite. Balconistu avea într-o mână un sac plin cu acarareturi și într-o mână un acaret plin cu saci - pentru echilibru, iar Sticlă Goală avea ... n-avea nimic, ce dracu' să fure din bucătărie și hol ? Acaretul din mâna lui era o sticlă goală ce purta amintirea unui miros de țuică dusă prin gaura de la chiuvetă
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
situația și personajele înțepenite. Balconistu avea într-o mână un sac plin cu acarareturi și într-o mână un acaret plin cu saci - pentru echilibru, iar Sticlă Goală avea ... n-avea nimic, ce dracu' să fure din bucătărie și hol ? Acaretul din mâna lui era o sticlă goală ce purta amintirea unui miros de țuică dusă prin gaura de la chiuvetă, miros slab de altfel pe lângă putoarea de varză stricată pe care Yală îl absorbea din plin în acest moment imortalizat. Ce
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
seară pe strada Nicolae Bălcescu, flancată la stânga și la dreapta de case lungite în spate - tip vagon, de fapt arhetipale evreiești, cu prăvălii, după obiceiul caselor cu ușa de intrare la strada principală unde câte unii își așezau tejghele cu acareturi și cu poarta de ieșire într-o stradă paralelă, unde se sfârșea urbanismul târgoveț și începea boema mahalalei. În jos de strada aceea începea un bulevard sub umbre și parfumuri de tei și salcâmi, străjeri cu mierle privighetori și guguștiuci
EMIL VAMANU. NOI, GENERAŢIA ACEEA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342707_a_344036]
-
pregătește să primească luminițe de Paște, contra sumei de 176.300 de euro. Tot Primăria Capitalei a contribuit și anul acesta cu câteva milioane de euro la Catedrala Mântuirii Neamului. Nu mai spun de statui, monumente, festivaluri, târguri și alte acareturi privite cu atâta încântare de o parte dintre bucureșteni. Dar stați, iată că avem și o promisiune veselă: „construirea unui spital metropolitan ultramodern, în valoare de 300 de milioane de euro”. Am avut curiozitatea să mă uit pe pagina de
Între Doamne ajută și Doamne ferește: Decont de cheltuieli pentru spitalizare într-un spital aparținând Primăriei Capitalei () [Corola-blog/BlogPost/337747_a_339076]
-
întâi, își amintește brabatul, s-a stins nenea Dumitru a lui Mateiaș (Dumitru Stanila). Tetea Dumitru era un vecin. Plecase să facă bani în America și s-a întors de acolo, bolnav. Cu banii aduși și-a cumpărat pământuri și acareturi, dar averea i s-a rispit curând pe doctori și pe leacuri. “Ce-i omul...” au susurat, ani de-a rândul, ca un izvor nesecat, bătrânele din sat. Au rămas după el, să îl plângă, soția și trei copii - Mitică
TREI ISTORISIRI DE DEMULT DIN SEBESUL DE SUS, SIBIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344242_a_345571]
-
care avea să sfințească locul. Construcția rudimentară nu a rezistat prea mult, dar prin truda locuitorilor satelor de primprejur, la începutul secolului XX, a fost sfințit actualul lăcaș de cult ce domină prin semeția sa poiana înconjurată de chilii și acareturi, așezată în mijlocul unei întinse păduri de tei. Băieții au ocolit curtea largă și au urcat colina, unde legenda spune că a cântat cocoșul. S-au așezat la baza crucii lucrată în piatră, ridicată aici, tocmai ca să marcheze locul de unde s-
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
una mie nouă sute patruzeci. La sugestia Aretiei Tătărescu, soția omului politic, acesta va înființa o școală de meserii, în care elevii să învețe tradițiile meșteșugului gorjean, chiar pe moșia sa din comuna Drăguțești, unde aveau un conac, cu mai multe acareturi. La această școală cu internat, va profesa Natalia timp de treisprezece ani ca bucătar, iar în particular ca educator voluntar al elevilor din internat, fiindu-le de multe ori considerată de către copii ca cea de a doua mamă. Referință Bibliografică
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343099_a_344428]
-
banii câștigați și-a ridicat o casă pe cei patru mii cinci sute de metri pătrați ce i s-au acordat de către administrația locală, în afara celor douăzeci și cinci de hectare de pământ arabil extravilan cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
soldații ruși, fete de prin alte localități. În timpul războiului armata rusă era găzduită obligatoriu prin curțile oamenilor. Ofițerii dormeau prin case, însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburii, care aveau case mai frumoase și mai multe acareturi, sau pe la primării. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând, ca să nu se plictisească. Când se coceau strugurii mai bine, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite, că nu îi vedea, îi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
de idei extremiste; cum să se citească, de pildă „Psalmii lui David” în casa romanului Alexandros? Sau vocea naratorului să puncteze „amestecul de sânge” de acolo? Sau, altfel, prezența azaticilor (hoți, tâlhari, azi, „teroriști”), în Ashkelonul de altădată, dând foc acareturilor lui Alexandru și azi, asuprind un tânăr care vrea să învețe arheologia, iată, în Roma strămoșului său? Sunt întrebări la care romanul lui Paul Leibovici răspunde perfect coerent, cu o logică impecabilă a narațiunii și în dimensiunile profilurilor unor personaje
VISUL ARHEOLOGULUI de IOAN HOLBAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379064_a_380393]
-
soldații ruși, fete de prin alte localități. În timpul războiului armata rusă era găzduită obligatoriu prin curțile oamenilor. Ofițerii dormeau prin case, însă soldații prin grajduri și magazii. Comandamentul era stabilit pe la chiaburii, care aveau case mai frumoase și mai multe acareturi, sau pe la primării. Cât stăteam la vie, o auzeam pe bunica toată ziua cântând, ca să nu se plictisească. Când se coceau strugurii mai bine, se ducea la câte un butuc și lua ciorchinii pe pipăite, că nu îi vedea, îi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
evrei, supuși în țara Egiptului. Ce atrăgea cel mai ades privirea era viața de familie din curtea gospodăriilor. Casele bieților oameni aveau cel mult două încăperi, folosite fiind ca magazii de cereale, dar și ca adăpost noaptea. În rest, toate acareturile și toate vasele de bucătărie erau prin curte, pe sub umbrare de frunze, sau pe jos pe rogojini, ori atârnate pe garduri și ramuri de copaci, să fie cât mai aproape, mai la îndemână, lângă vatra de foc. Dintre sutele de
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
Iar de cumva se-arată-n cale hăul fără punte -... XIII. BLITZ RUSTIC... CU OUL LUI COLUMB, de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
gospodăriei. Găsesc acolo un petic de paie, iar în mijlocul lui... profitul cel râvnit de gospodar: un ou. Îl pun cu grijă în buzunar și ... Citește mai mult Un viscol de două zile mi-a întroienit ograda ca pe vremurile copilăriei. Acareturile par niște necropole cucuteniene. Doar pe ici-colo li se zărește câte un fragment din coama acoperișului. Cum-necum, reușesc a-mi croi un tranșeu, cu ocolișuri convenabile, până la cotețul păsărilor. Șopronului alăturat cotețului, coana Iarnă i-a meșterit ușă albă și
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
caldă de primăvară. Noi, copiii, ne jucam desculți prin curtea casei părăsită de curând. Ne mutasem în pomostul din partea tatei și aici casa rămăsese pustie. Din când în când veneam cu vacile prin grădină și ne jucam toată ziua prin acareturile părăsite. Într-o zi ne pomenim cu o căruță la poartă, în care erau niște oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine? -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
prin praful și pietrele de pe drum. Aveau lângă ei un măgăruș care, bietul de el, de-abia se târa în urma stăpânilor. Oamenii păreau flămânzi, sfârșiți de drum lung și de secetă. Pe spinarea măgarului se vedeau niște haine și niște acareturi prăfuite. Cum mergeau ei așa, deodată zăresc smochinul cel frumos al bătrânului! Atunci se gândiră să oprească un ceas la umbra lui, prea ardea soarele nemilos. - Tată! Vezi ce rod minunat are smochinul acesta? Iar noi suferim de sete și
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]