472 matches
-
de păpădie. Se înserase. Hiyoshi băgase căruciorul în hambar și se spăla pe picioare lângă fântână. Stabilimentul lui Sutejiro, care se numea Conacul Olăriei, semăna cu reședința unui mare clan de războinici provinciali. Impozanta casă principală era legată de numeroase acareturi, iar în apropiere se înșirau rânduri-rânduri de magazii. — Maimuțică! Maimuțică! În timp ce Ofuku se apropia, Hiyoshi se ridică. — Mda? Ofuku îl lovi pe umăr cu bastonul subțire de bambus pe care-l purta la el întotdeauna când inspecta camerele inferiorilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
chiar și pentru ochii lui Tokichiro. Nu putea spune exact ce vechime avea. Părea să fi rămas dintr-o epocă anterioară, când familii întregi locuiau la un loc într-o singură incintă încăpătoare. O casă principală prelungă, cu multe camere, acareturi mai mici, porți în interiorul altor porți și nenumărate poteci, acopereau toată curtea. — Maimuță! Încoace! Un alt samurai de țară îl chema dintr-o poartă de lângă grădină. Îl recunoscu pe Ikeda Shonyu. Intrând în grădină, găsi vreo douăzeci de servitori, îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
urca spre Templul Enryaku, soarele de dimineață începuse în sfârșit să sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate? întrebă Genemon, destul de îngrijorat. — Dacă ne urmărește cineva, sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și materializat în artefacte și tehnologii. Astăzi, inventatorii premiați internațional se plâng de imposibilitatea fabricării în serii mici a dispozitivelor concepute. În locul uzinelor de ieri, unele dotate cu mașini-unelte scumpe, au apărut, în cazurile cele mai bune, terenuri de vânzare. Acareturile vechilor CAP-uri și multe din fostele hale de fabricație stau năruite ca după un alt război, adus de "revoluție". Întrucât învățământul umanistic fusese drastic redus (ASE-ul din Capitală devenise o instituție de pregătire a economiștilor-ingineri, iar sociologia pregătea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un fel de basme, și traduceri. Masca Morții Roșii, a lui Poe, este tradusă de Caragiale cu titlul Masca, păstrîndu-i, altoit pe fiorii propriilor nuvele, minimalismul frisonant. Schimbare totală de stil, în Broasca minunată, după Twain. Smiley e, cu toate acareturile lui, o gloabă de iapă și-o lepădătură de cîine, omul prinsorilor. Pariul face din el minuni. Și din cel care povestește, și că-ruia amicul prins de-un nasture (postură tipică în lumea lui Caragiale) i-o taie cam din
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
că nu avuseseră ce să Împacheteze pentru marele drum. Totul era ars, rupt, murdărit. Hainele fuseseră scoase din cufere și aruncate În curte, bijuteriile contesei nu mai erau, până și armele de pe pereți dispăruseră. Casa arsese În mare parte, iar acareturile la fel. Înainte de revărsatul zorilor sosise o ceată de douăzeci de oșteni purtând Însemnele Celor o mie. Garda Măriei Sale. La guardia di sua Majesta, cum i se tradusese contesei când, intrigată de slujba misterioasă a soțului ei pe lângă domnul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-se pe loc În căutarea vreunui suflet care mai scăpase, dar nu mai scăpase nimeni, nu se mai auzea nici fâșâitul viclean al săgeților, nici ciocnire de oțel, nici geamăt de muribund, se auzea doar trosnetul focului ce cuprindea casa, acareturile, grajdurile, se mai auzea nechezatul Înnebunitor al cailor și se simțea mirosul de lemn ars și, iată, Într-adevăr, prin pologul de pânză al căruței, totul se vedea roșu, Însângerat, aprins, un roșu al zbuciumului și al durerii, și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ridică, apropiindu-se de căpitan cu pași mari. - Spune tot... spune repede tot... Oană? Ai lui? - Scăpați, doamne, dar nu toți. Contesa Frassetti cu băiatul cel mare, Alexandru, scoși la codru. Oștenii lăsați de căpitan, uciși. Slujitorii casei, așijderea. Casa, acareturile, grajdurile, totul ars. Copilul cel mic, cel care poartă numele Măriei Tale, nicăieri. Greu de crezut să mai fie În viață. În spătărie se făcu liniște. Voievodul rămase nemișcat, privindu-l pe căpitan. - Ascult, căpitane... asta nu e tot. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avem toate cele de trebuință, și mâncare, și vin, așa că nu mă mai asupri cu bănuiala că nu țin ce-a mai rămas din casa asta În bună rânduială... Erina se Îndepărtase de ei, privind mai de aproape zidurile și acareturile. Nu erau chiar dărăpănate, cum se plângea moș Onofrei, dar se vedea că acolo se dăduse o luptă sângeroasă. Zidurile din față mai purtau Încă urmele incendiului. Grinzile mai erau Încă găurite de săgeți. În curtea largă se mai vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
așa, măi Oaie? Păi, ori bine, ori rău! - Bine, că nu mai plătim nici bir turcilor, că se Înlesniră și drumurile, piețele și vămile, că s-au stârpit tâlharii de drumul mare și că ne putem face și noi case, acareturi, scăpăm de iobăgie și de dări și ajungem răzeși, țărani liberi, și țara e liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e rău! - Păi, e rău, nea Vasilie, că toate astea le apărăm tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la încărcat și descărcat vagoane. După un an, la 10 septembrie 1941, familiile refugiate au primit din partea Agenției Consiliului de Miniștri pentru administrarea Basarabiei și Bucovinei autorizații de întoarcere pe locurile natale. Familia lui Serghie Patraș a găsit la Tereblecea acareturile distruse și mai multe lucruri lipsă. Copiii, Constantin și Valeria, au continuat cursurile școlii primare din comună, iar din clasa a IV-a au trecut la Cernăuți, fiind găzduiți de mătușa lor, Eufrosina Mironovici. În 1943 au dat examene de
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aldona Ioana Patraş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1707]
-
nu luminează tot cerul, iar pe pământ nu cade numai așa, într-un singur loc ! Și unde cădea lumina ?! N-o să credeți, da' era tocmai pe grajdul hangiului. Ce stele, ce stea ! Aiurea ! I-o fi pus careva foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hotelului Jiu. Drumul pînă În comuna lui Neacșu n-a mai avut nimic lacrimogen, pentru că orice lucru care vă scoate oficial din școală devenea prilej de veselie. Ați plecat Într-o excursie. În curtea părinților lui, o casă modestă, cu acareturi din chirpici și gard pe jumătate din scînduri, pe jumătate din nuiele, dar mai mult lipsă, se adunase tot satul, o mulțime de oameni simpli se holba la voi ca la niște extratereștri cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la orele de cultură civică. Tatapopii făcea, din pământul mai prost, calupi de paiantă pe care Îi usca la soare și-i vindea oamenilor ce nu-și Îngăduiau să cumpere cărămizi ori celor care aveau de gând să-și Înalțe acareturi care nu cereau neapărat materiale scumpe. Cum era nevoie de ceva În sat, el se și dădea peste cap și aducea. Chiar și lumină. Din rațiuni economice la nivel Înalt, statul comunist Începuse, la vreo zece ani după ce anunțase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau pe moarte și doreau să-și vadă nepoții pentru ultima oară; unora, mai sărmani cu duhul, le fătaseră vacile pe care le iubeau din copilărie câte doi viței și primeau calde invitații să-i vadă; altora le luau foc acareturile și era nevoie de ei să-și ajute părinții la acel necaz; cuiva Îi fugise sora Într-un sat vecin, iar tânărul era chemat să ia și el parte la ciomăgeala cu neamurile celui ce o răpise pe neprihănită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Înființeze o fermă În care să crească mucoasele gasteropode, dar nu a izbutit decât să distrugă grădinile cu varză și salată ale vecinilor, care i-au tras Întreprinzătorului o binemeritată mamă de bătaie și i-au devastat casa și acareturile; În cele din urmă, am aflat și de ce mă căuta neliniștitul mare om de spirit: vrea să mă duc cu el la oraș ca să-și depună la Inspectorat dosarul de suplinitor, iar el, după cum bine se știe, nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fete"), regina ar deveni posibilă. În această versiune de la începutul poveștii Barbă albastră, de Charles Perrault, avem de-a face cu o reluare prin demonstrativ, însă și articolul hotărât ar fi fost posibil: A fost odată un om care avea acareturi frumoase în oraș și la țară, vase de aur și de argint, mobile cu broderii și calești cu totul și cu totul de aur. Dar, din nenorocire, acest om avea barba albastră 272. Imposibilitatea de a relua imediat o regină
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de pungi de bani? O zestre coniderabilă pe care „nici un obraz mare nu o dă și de o dă, cărui ipochimen o dă?“ Să vedem cine este ipochimenul atât de contestat: „neamu de boier mare să fie nu este, vreun acaret și pământ nu se află, fără numai toate acaretele și chiverniseala și al său ipsolipsis în jocul cărților rezeamă“, ba ei au auzit că este plin de datorii pe care abia așteaptă să și le achite cu zestrea primită, adică
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Maria, să-și asume grija fos tei soții și a greșitui ce-l au împreună. soția vrea să primească pentru hrană „vi i șoa ra lui ce o are la sud Saac“. Matei refuză, „zi cân du-i că atâta acaret are“ și se arată gata să-i dea 100 de taleri. De data aceasta, femeia refuză, pre tex tând că este „cap de femeie și poate să-i pră pă deas că“. De fapt, ea se folosește de o strategie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a revenit fiului cel mic Iordache „cu casele ș i toată pajiștea de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, c u heleșt eile și poienile de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari , și dug henele și cârciumile, toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului...” Mari suprafețe de vie dețineau aici mânăstirile și fețele bisericești (pentru sfânta împărtășanie și hramurile creștine) deținute până la secularizarea semnată
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
plece din sat și a venit în România. În micul oraș moldovenesc unde s-a stabilit, până la urmă, el și copiii săi "au construit și au avut moară, cinematograf, cofetărie, hambare pentru depozitat cerealele și depozite de cherestea". Casele și acareturile lor ocupau aproape o stradă întreagă. Acești oameni întreprinzători au traversat vremuri complicate. O mostră: certificatul de naștere al tatălui său, ca și cel al unui unchi mai mare, era scris "în turcă și franceză", bunicul fiind supus otoman. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
di-narul A. Le N�tre (1613-1700), arhitectul face din castel punctul focal al unei imense compozi?îi perspective ?i decorative a c?rei ax? principal? pleac? de la aleea de acces, se deschide asupra cur?îi din fă??, m?rginit? de acareturi, traverseaz? castelul, apoi ordoneaz? terasele gr?di-nii �n secven?e riguros decupate, dar articul�nd subtil peluze de flori, broderii de meri?or, oglinzi de ap?, jeturi, cascade ?i canale, totul punctat de arbori de tis? ț?ia?i ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
1758, episcopul obține de la noua putere - domnul Scarlat Ghica - hrisov nou pentru ca reședința ținutului să rămână la Fălciu. Și acolo a rămas până la 1832, când s-a făcut aplicarea dispozițiilor Regulamentului Organic. Teslăria care se cerea a se executa la acareturile domnești, tot prin angării se realiza. De aceea, în cartea lui Vasile Vodă la 1645, dată către șoltuzii și pârgarii de la Huși pentru apărarea de angării a vecinilor și poslușnicilor Episcopiei, se spune: să nu „învălui la podvode, la olăcării
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Ioan Racoviță. Urmare a nepăsării foștilor egumeni greci de la mănăstirile ce se ziceau închinate - nu numai față de inscripțiunile, vesmintele, clopotele, pietrele mormintelor istorice și portretele fondatorilor ce se aflau zugrăviți în lăuntrul acestor sfinte locașuri - ci și față de nerăspunderea de acareturile proprietăților foste ale mănăstirilor și stabilimentelor, se publica lista proprietăților pentru care urma a se organiza licitații pentru o mai bună administrare. Reliefăm din Suplimentul la Monitorul nr. 67 din 21 martie și 2 aprilie 1864 următoarele așezăminte mănăstirești aflate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dijmă, asemănător besmanului. Actul de răscumpărare a fost întărit de Alexandru Scarlat Kalimach Voievod prin hrisovul domnesc de la 30 august 1816. Prin același hrisov a fost întărit și „Alcătuirea sau regulamentul" ce-și făcuse bârlădenii pentru stăpânirea moșiei și a acareturilor cumpărate de la Profira Dimachi, născută Miclescu „și se instituie o Epitropie, aleasă de obștea locuitorilor, compusă din 6 persoane - 2 boieri și 4 neguțători, care avea obligația să plătească prețul răscumpărării din venitul moșiei pe primul an și din vânzarea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]