65,481 matches
-
pantaloni și că i-ar trebui mai degrabă o pereche de pemperși decât scrisoarea pe care i-o adusesem." (...) " Nu ești chiar un sfânt, s-a exprimat îngerul elegant. Dar îmi placi!". "Ești homo? Vrei să mi-o tragi? Vii acasă la mine, mă scoli la o oră imposibilă și-mi faci complimente?!". "Lupta lui Iacob cu îngerul" se rezolvă aici tot în cheia bătăii de joc, câștigă îngerul de fete bătrâne, virgine si poeți, contra unuia de pisici abandonate. De
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
elitism". Semnăm: Viermușii. Senatorul român la o adică Într-un editorial din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu scrie despre dorința tinerilor de a emigra. Unii ar părăsi definitiv România, alții visează să muncească o vreme în Occident, pentru a se întoarce acasă cu ceva bani. De ce nu vor cei între 18 și 30 de ani să își încerce puterile în România, ci preferă să facă acest lucru în Vest? se întreabă Nistorescu. Potrivit editorialistului, s-a întins prejudecata că în România nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
vor să-și ia tălpășița din țară ar simți că se face totuși ceva pentru ei. Nu pentru a fi duși de mînă spre afaceri de succes, ci pentru a nu mai fi tratați drept o cantitate neglijabilă la ei acasă. Dacă vrem ca tinerii să ia în serios eventualele lor șanse de succes în România, mass media ar trebui să le ia în serios problemele, încît autoritățile să se simtă obligate să treacă de la declarațiile de bune intenții la cîteva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
Panait a devenit un caz de mare interes pentru presa cotidiană. Unele ziare, printre care ROMÂNIA LIBERĂ, n-au dat credit versiunii oficiale, potrivit căreia procurorul Panait, 29 de ani (cunoscut ca un om echilibrat și care invitase pe cineva acasă cu cîteva ore înainte de a muri), s-ar fi sinucis. În editorialul din EVENIMENTUL ZILEI, Cornel Nistorescu nu pune la îndoială sinuciderea tînărului procuror, în schimb aduce grave acuzații, de culpă morală, premierului Năstase și altor personalități: "Pot Adrian Năstase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15310_a_16635]
-
vine cu un surplus de elemente de datare și de informare. Dintre ele, apelul neabătut la limba română, autenticitatea exprimării universului interior și exterior al nuvelelor, cît și dinamica simțirii în poezie stînd sub semnul expresivității fundamentale a limbii "de acasă". Acea "necesitate vitală" care este pusă în valoare de Nicolae Florescu în comentariul său. Există aici punți aruncate către "începuturile narative" ale scriitorului pentru o mai bună orientare a noastră în structurarea unui plănuit volum, constituit din nuvelele publicate în
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
posibila "răspundere față de prezent" (Ultimul Popescu). O realitate sub efectul "dorului". Este exemplul românului îmbătrînit dincolo de Ocean (Telefonul), care merge duminicile la biserica românească, stă la priveghi lîngă un mort, ca în România, cu găinile tot românește vorbește. Viața "de acasă" înflorește o dată cu numirea cîtorva personalități, în vreme ce orașul distrus de comuniști, continuă să rămînă viu, fiindcă " De fapt l-am furat și l-am dus cu mine peste mări și țări, l-am făcut foaie de carte" (Recviem în trei pentru
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
prevedere dictatoriala, care sancționează ofensa adusă autorităților. Privind talonul meu de pensie Înghețată și circul care se petrece În țara natală, consider că În primul rând autoritățile trebuiesc pedepsite, deoarece aduc o mare ofensa muritorilor nevinovați. Vreau să mă Întorc acasă, dar tabloul este sumbru: vagoane deraiate, un foc pustiitor/ Că un blestem ne-apasă spre vastul abator./ La geam se tot perinda farsori cu gușa mare/ Făgăduind belșugul din viața următoare. Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată, cândva de neuitatul meu prieten, Gil Dobrică, celibatarul convins, care, răpus de boală să reîntors În Craiova natală, unde, s-a stins lent că o lumânare lângă rude și apropiați: Hai acasă, hai cu mine/ Hai cu mine să pornim la drum./ Ne aștepta casă nostră dragă/ Iarbă verde și poteci de drum./ Munți și vai, munți și vai/ Mori de vânt, râuri repezi, trecători/ Ne aștepta mama, tata/ Prieteni dragi, frați
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Hai cu mine să pornim la drum./ Ne aștepta casă nostră dragă/ Iarbă verde și poteci de drum./ Munți și vai, munți și vai/ Mori de vânt, râuri repezi, trecători/ Ne aștepta mama, tata/ Prieteni dragi, frați și surori. Hai acasă! Dar marea dilemă este când? Când, oare spațiul mioritic va intra În normalitate, cu politicieni pe măsură, demni și onești? Octavian Paler afirmă cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap! Prolog N-
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
trăia un artist în perioada antebelică? În 1933, eu, care n-aveam un rol principal în orchestră, cântam la fagot, aveam un salariu de 9.000 de lei. Impozitul era de 500 de lei - am și acum contractul în sertar, acasă -, iar un ou costa un leu. Tata, care făcuse Dreptul și era inspector PTT, avea doar 8.000 de lei. Alții o duceau rău, pentru că atunci se punea accentul pe valoare. De ce nu se mai pune astăzi? În Occident se
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
comunist, dv. ați vorbit întotdeauna fără să luați în calcul posibilele consecințe. Pe timpul comuniștilor, toți aveau un tic nervos: când cineva vorbea ce nu trebuia, ei se uitau în spate, era o mișcare foarte elastică, n-aveau nevoie de gimnastică acasă, capetele parcă erau pe rulmenți. Deși ar fi trebuit să se uite în față, că ăștia se așezau în fața ta și turnători mai mari ca românii n-am întâlnit. Alții au vorbit mai puțin decât mine și au făcut ani
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
cuvinte de-ți venea să spargi geamurile. Noi plesneam de foame și trebuia să cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
așa că ești nevoit să-ți îngropi morții direct în stradă. A îngropat-o tatăl său pe Natașa în stradă, și-a luat șapca din cap, a pus-o pe locul unde a îngropat-o și a plecat spre casă. Ajungînd acasă, Natașa era deja acolo. Cum așa? Foarte simplu: a ieșit de sub pămînt și a venit acasă fuguța. Asta da ispravă! Tatăl Natașei s-a speriat așa de tare că a căzut și a murit. Natașa cheamă administratorul și zice: "înregistrați
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Natașa în stradă, și-a luat șapca din cap, a pus-o pe locul unde a îngropat-o și a plecat spre casă. Ajungînd acasă, Natașa era deja acolo. Cum așa? Foarte simplu: a ieșit de sub pămînt și a venit acasă fuguța. Asta da ispravă! Tatăl Natașei s-a speriat așa de tare că a căzut și a murit. Natașa cheamă administratorul și zice: "înregistrați decesul". Administratorul a suflat în ștampilă și a lipit-o de o filă de hîrtie, pe
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
prin ușă, în stradă. Dar fratele nu era nicăieri. Cînd am vrut să-mi reiau locul, nu m-au lăsat și chiar m-au împins, încet, spre stradă. Eu, fără a mă indigna pe proastele obiceiuri, am pornit spre casă. Acasă am descoperit că fratele mi-a luat din portofel toți banii. Atunci m-am supărat rău pe fratele meu și de atunci nu ne-am mai împăcat. Trăiam singur și-i lăsam la mine numai pe aceia care veneau după
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
acest produs. Drept care, iată, un film inteligent și grațios a fost, în Franța lui 2001, cel mai mare succes de public al anului, cu 8,1 milioane de intrări; un triumf datorită căruia cinema-ul francez a depășit, la el acasă, 40% din cota de piață! Căzînd Amélie, s-ar putea deduce că publicul european de la începutul mileniului trei caută o reevaluare a cotidianului, caută miracolul din burta banalului, caută, pe drumul umorului trăznit, sîmburele de sentimentalism și, pe drumul lucidității
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
acel punct imobil în univers împrejurul căruia se rotesc toate. Dacă Maria Zambrano n-a putut lua parte la acordarea marelui premiu Cervantes (adevărat Nobel al lumii hispanice), din cauza precarității ei fizice, în schimb a fost vizitată în aceeași zi, acasă, de către regele Juan Carlos și regina Sophie. A venit muntele la Mahomed. Investigarea confesiunii ca gen literar cuprinde un câmp larg de domenii. Maria găsește premisele în însăși plângerea lui Iov, în mod sigur Sfântul Augustin e un "confesor", și
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
că a vrut să citească "înscrisurile" din Dosarul lui de Securitate dintre anii 1983-1989 (i s-a dat o formă incompletă, evident prelucrată), ci le-a și reprodus, în oglindă cu jurnalul său din acei ani, într-o carte senzațională, Acasă se vorbește în șoaptă (Ed. Compania). Citind-o, îți dai seama că ezitarea celor care se tem de revelații dureroase e întemeiată. Cel mai zelos delator al lui Stelian Tănase e un prieten foarte apropiat, în care avea deplină încredere
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
anul 1942 (februarie) după cum atestă o notiță din caiet, romanul urma să apară în 1947 când scriitoarea avea 66 de ani. Romanul a fost, pare-se, tipărit în 1947, dar, din cauza naționalizării editurilor, s-a rătăcit și s-a pierdut. Acasă la d-na Elena Stamatiadi, fiica scriitoarei, am aflat în anul 1965 (când pregăteam volumul de Teatru) trei caiete-manuscrise ale romanului Străina. De altminteri, într-un proiect de editare a operei scriitoarei, d-l Stamatiadi, nepotul scriitoarei, are în plan
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
carte de vizită de cercetători în domeniul literaturii o realizează fiecare prin relieful stilului lor propriu. Îi caracterizează perseverența, buna credință, știința dobîndită în ani de aplecare peste periodicele și cărțile Bibliotecii Academiei, unde chiar că sînt ca la ei acasă. Îi deosebește, dar îi și apropie întru emulație, de la voința de a demonstra pînă la culegere de date și analize, prin care se înscriu în rîndul celor ce îmbogățesc o operă. Nu e vorba de a elogia, ci de a
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
la vârful piramidei. Cu un cinism posibil doar într-o țară de vânători și pescari, parlamentarii au decis că trebuie să li se verse în cont diurnă nu doar pentru zilele când se află la serviciu, ci și atunci când stau acasă, în preajma soaței, a secretarei-amante și a diverse admiratoare din "teritoriu". Printr-o singură mișcare, aceste bășici umflate au mai smuls o halcă din bugetul țării. Nimeni nu-și aduce aminte (iar d-na ministru Andronescu neagă vehement) că primul-ministru a
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
într-un discurs în față întregii națiuni. Ce să facă și bietul Bush?! Se putea el dezminte, tocmai acum? Doar e conducătorul celei mai libere și mai multiculturale dintre societățile lumii, pentru care drepturile omului sînt sfinte! Măcar la ea acasă! Și aici documentarul cu pricina insistă - doar asta e mîndria lumii americane și scopul acestui documentar, s-o "repereze" cumva -, cu o viziune din interior, pe modul în care acești emigranți trăiesc în America cu propriile lor tradiții, cu propriile
"Musulmani în America" by Simona Galațchi () [Corola-journal/Journalistic/15453_a_16778]
-
și o cofetărie în care nu-mi aduc aminte să fi intrat vreodată. De Savin Bratu m-am despărțit, în holul facultății de pe Edgar Quinet, pe la opt și jumătate. Avusesem ore și unul, și altul. Ca deobicei, s-a dus acasă, la Blocul Casata, pe jos. A ajuns exact la timp la întîlnirea cu moartea. Oribil e și gîndul că viața și moartea lor au atîrnat de foarte puțin. Ca și viața și moartea noastră. Ivasiuc voise să ne vedem în
25 de ani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15465_a_16790]
-
realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în pragul debutului ca pianist (concert care urma să se desfășoare, conform dogmei proletcultiste, într-un club de mare uzină moscovită), e nevoit să fugă de acasă pentru a nu fi deportat, conform "modei" delațiunilor "bine orchestrate". Nevoia îl duce departe de o posibilă viață normală, de "sonoritatea unei muzici compuse ca pentru o defilare de stadion", dar și de crimele fără milă față de "arta burgheză" (arderea
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
scriu. Vocea i se pierdu într-un fel de extaz; îi arunca redactorului priviri înflăcărate de o bucurie un pic sepulcrală, în timp ce redactorul îl privea și el cu ceva glacial și răzbunător în ochi. - Da. Eu zic să te duci acasă și să scrii chestia asta. - Să mă duc la mine și să... La mine, unde n-aș fi deranjat... unde aș putea să... O, patroane, patroane, dragul meu patron! Unde naiba fusei cât trăiși? Și unde erai, cât am trăit
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]