KorAP: Find »[drukola/base=achingii & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 >

196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

avea importanță. Războiul era câștigat. Acum se punea doar problema capturării lui Ștefan. - Sau poate nu, Mahomed... se auzi o voce calmă. Sultanul se Întoarse și văzu că cel care vorbise era Ghazi-Hamza beg, unul din comandanții de regiment ai achingiilor. Sau, cel puțin, așa părea, căci era Îmbrăcat În hainele lui Ghazi-Hamza beg. Purta uniforma neagră cu fireturi albe a achingiilor și turbanul alb cu piatra de rubin În mijloc, semnul conducătorului. Dar privea În altă parte, iar sultanul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
calmă. Sultanul se Întoarse și văzu că cel care vorbise era Ghazi-Hamza beg, unul din comandanții de regiment ai achingiilor. Sau, cel puțin, așa părea, căci era Îmbrăcat În hainele lui Ghazi-Hamza beg. Purta uniforma neagră cu fireturi albe a achingiilor și turbanul alb cu piatra de rubin În mijloc, semnul conducătorului. Dar privea În altă parte, iar sultanul nu-i putea vedea chipul. - Poate nu... ? ridică sprânceana stăpânul Semilunei. - Poate că războiul nu e câștigat și că poate aici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu-i putea vedea chipul. - Poate nu... ? ridică sprânceana stăpânul Semilunei. - Poate că războiul nu e câștigat și că poate aici nu se pune doar problema capturării lui Ștefan. Mahomed trase cu putere frâul calului și se apropie de șeful achingiilor. Nu era cu putință. Cineva Îi citise ultimele gânduri. Sau, oare, vorbise cu voce tare? Comandantul de regiment Își Întoarse, Încet, fața spre sultan. - Tu... șopti Mahomed, cu ochii măriți. Sesizând că ceva nu e În regulă, generalul Ali Mihaloglu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În luptă mai devreme. - Nu... Nu putem sacrifica Întreaga cavalerie... Trebuie să așteptăm. Pietro! Ce informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți ai Imperiului. Nu va scăpa nimeni cu viață dintr-o confruntare cu ei, o mie contra cinci mii. Nu Înțeleg de ce a declanșat atacul... - Eu Înțeleg. Fiindcă a Început să bată vântul. Pietro Încercă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
reuși, se aplecă pe coama calului și se lăsă În voia acelui atac rapid, amețitor, ca o cădere În abis. Auzi, ca prin vis, fâșâitul metalic al săbiilor scoase din teci și apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și vocea cu a celor o mie de călăreți pe care Îi conducea. Cuvântul „Moldova” umplu dealurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
umplu dealurile și pluti peste păduri, aruncat Înapoi de ecou. Îl auzeau turcii, Îl auzeau răzeșii care intrau În dispozitiv de apărare În spatele voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății de Scaun. Iar apoi urmă infernul. Achingii se năpustiră spre moldoveni, ieșind cu miile din partea de sud a pădurii. Erau mulți. Nebănuit de mulți. Călăreau ridicați În șei, rotind iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apoi urcă spre voievod. - Cineva cere intervenția cavaleriei pe două linii. Ce face voievodul? - Vorbește cu Pietro. Dă porunci. Pietro pornește, singur, spre locul Încleștării. Alexandru luptă. Deocamdată e În picioare. Ceilalți vânători se adună În jurul lui. O parte a achingiilor menține Încercuirea. Altă parte a pornit În sus, spre voievod. Din spate apare o linie deasă de spahii. De pe culmea Șuriei un grup de războinici au pornit la galop. - Direcția... - Spre Alexandru. Unul din ei s-a desprins de grup

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
un cal foarte iute. - Mai iute decât caii tăi? - Da. - Mai scund? - Nu știu... cred că da. - Mongol. Cai mici, de stepă, antrenați să alerge pe distanțe mari. Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune... - Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune... - Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
deodată, lansare fulgerătoare... Acum Îl recunosc... Deși e departe... nu-i văd fața... nu poate fi decât cel care a luptat pentru tine În Balcani! Are aceleași gesturi! Încă o săgeată... Încă una... trage repede, foarte repede... - În ce direcțe? - Achingii care se apropie de Alexandru cad unul după altul, cu săgeți Înfipte În gât. - E el... Omul care ne-a eliberat la Suceava. Ce nebunie! Ce caută aici? - Alexandru e copleșit de achingii. Unul l-a lovit cu lancea. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trage repede, foarte repede... - În ce direcțe? - Achingii care se apropie de Alexandru cad unul după altul, cu săgeți Înfipte În gât. - E el... Omul care ne-a eliberat la Suceava. Ce nebunie! Ce caută aici? - Alexandru e copleșit de achingii. Unul l-a lovit cu lancea. E rănit... Lăncierul e spintecat de un vânător domnesc... Alexandru e la pământ... Oană Își ținu respirația. Nu era cu putință. Nu el. Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine Între vânători... peste două sute de achingii, cred... Cinci atacă... nu... cad loviți de săgeți... Două În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine e În partea cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În spate, trei În față. - Doi arcași, În poziții opuse... Amir a lovit trei. Cine e În partea cealaltă? - Îl văd pe Pietro. Are tolba de săgeți pusă jos. A descălecat, stă În picioare și ochește. O săgeată... A doua... Achingiii sunt loviți din două părți. - Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află deja un grup de spahii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cealaltă. Ieniceri din pădure Îl ochesc din nou. Spahii pornesc spre el. - Pietro? - Continuă să tragă. - Precizia? - Aproape egală cu a lui Amir. O săgeată, un om. Dar nu ajunge. Alexandru are tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
suliță zboară spre el... Îl lovește În umărul drept... cel care a aruncat-o e lovit de o săgeată... - Pietro. - Pietro. Încearcă să-i apere și pe Alexandru și pe Amir. Nu poate. În jurul lui Alexandru sunt câteva sute de achingii. Vânătorii au căzut. E numai sânge... Amir galopează... aplecat pe coama calului... E rănit... Un grup de achingii... nu știu câți... poate zece, cincisprezece... Îl Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săgeată... - Pietro. - Pietro. Încearcă să-i apere și pe Alexandru și pe Amir. Nu poate. În jurul lui Alexandru sunt câteva sute de achingii. Vânătorii au căzut. E numai sânge... Amir galopează... aplecat pe coama calului... E rănit... Un grup de achingii... nu știu câți... poate zece, cincisprezece... Îl Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii. Sub el, balta de sânge se lățea. Achingiii Îl smulseră pe Alexandru. - Stați! se auzi o poruncă În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În limba turcă. Îl cunosc pe acest războinic! E Amir Baian! Achingiul care vorbise se apropie de muribund. - Da... spuse, parcă cu regret. E el. Nu Înțeleg ce se Întâmplă aici... Lăsați prizonierul lângă rănit. Sunt ultimele clipe de viață. Achingii Îl lăsară pe Alexandru să revină lângă trupul mongolului. Învățaseră, de-a lungul unei vieți de războaie și jafuri, să respecte un singur lucru: moartea. - Amir... șopti Alexandru la urechea luptătorului. Fratele meu... nu muri... nu muri pentru mine... Rănitul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de bariera spahiilor și galopează ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ. Vântul creștea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și vârfurile arborilor aplecându-se sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns... Alexandru Își aminti brusc de aceste cuvinte. Achingii care Îl țineau prizonier priveau din ce În ce mai speriați În jurul lor. - Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața ei. - Erina... spuse Oană, blând, toată Moldova e plină de călăreți... Spune-mi ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]