213 matches
-
NATO și în Uniunea Europeană. Pornind de la punctele favorabile României în raportul de țară alcătuit de Comisia Europeană, Nistorescu reamintește premierului și președintelui că n-ar fi prima oară cînd primim încurajări pe parcurs, încurajări pe care autoritățile le confundă cu aclamațiile de la sfîrșit. ,, Percepția externă despre România e bună, afirmă Nistorescu, dar ea trebuie urmată de mișcări ferme în economie, în justiție, în domeniul protecției copilului, al ecologiei, și, evident, al corupției. Toate acestea sînt imperative și pentru exterior și pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
îi este prezentată elita orașului. Automobilul, urmat de un „fastuos și impunător cortegiu” pornește spre Catedrala ortodoxă din Fabric - „Pretutindeni, pe tot parcursul drumului, Suveranul este aclamat cu un viu entusiasm de mulțime, care umple străzile”. La 10,35, în „aclamațiile nesfârșite ale mulțimei”, Carol este întâmpinat de episcopul Grigorie Comșa al Aradului, cel care va oficia Te-Deum-ul. „Calul de Arme“ De aici regele se întoarce la tren să-și schimbe costumul, pentru a fi prezent apoi la concursul hipic de la
Agenda2005-36-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284160_a_285489]
-
general de Siguranță, I. Oprea, președintele Camerei de Comerț, inginer Gh. Vasiliu, inspector C.F.R. , protopop Dr. Cioroianu și un cortegiu grandios de călăreți și trăsuri care se întindea pe 7 kilometri și-au făcut intrarea sub ploaia de flori și aclamațiile mulțimei. Serviciul divin oficiat sub cerul liber, sfințirea drapelului comunei cât și marea ședință festivă din sala Primăriei sub președinția d-lui Stoffel, primarul Jomboliei vor rămâne ca date istorice. ” Orașul trecea printr-o perioadă atât de grea, încât exista
Agenda2006-02-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284623_a_285952]
-
monodiei religioase a evului mediu o reprezintă cântecul melismatic, cunoscut sub numele de Aleluia (o formă latinească alterată a invocației ebraice însemnând Lăudați-l pe Yahwe). În forma sa primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații), și caracterizată de o lungă vocaliză în prima parte, iar în partea a doua versetul biblic era completat de o vocaliză jubilatorie. Antifonul primitiv este un cântec monodic, interpretat alternativ de două coruri
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
aclamat de ai săi. Un impuls dinlăuntru îi sugeră să pecetluiască alianța printr-un gest simbolic, care, cu siguranță, ar fi fost apreciat. își făcu loc printre cei care îl înconjurau, ajunse la căpetenia bagauzilor și îi întinse mâna. Printre aclamațiile alor săi, Ambarrus i-o strânse cu vigoare și-i strigă: — Suntem cu voi. O să ne facem partea noastră. Acum o să vedem ce știe să facă Etius al tău! — Nu te teme, veni răspunsul, dacă popoarele Galiilor îl vor susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la o sută de pași în stânga lui, acolo unde o scară largă de piatră cu balustradă joasă permitea accesul la traseul de rond. Privind într-acolo, Sebastianus văzu înaintând, înconjurată de sute de capete în mișcare, tiara lui Anianus. Printre aclamațiile credincioșilor săi, prelatul urca pe bastion pentru a asista personal la împlinirea speranțelor sale și pentru a culege roadele eforturilor sale incredibile. Urca încet, iar mâna i se ridica să salute și să binecuvânteze, în vreme ce, la trecerea sa, oamenii cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sulițele gepizilor și ale turingienilor care-i înfruntau. Și cu acea ocazie, Balamber putuse să vadă pe Atila doar de la distanță, dar îi sorbise avid cuvintele, unindu-și apoi vocea cu vocile celorlalți, fără număr, atunci când el se îndepărtase în aclamațiile oamenilor. Doar după aceea aflase de la Onegesius care erau ordinele pentru el. Acum se afla acolo, la zece pași înaintea oamenilor săi, plimbându-se în sus și în jos, printre mărăcinii câmpului, ca un animal în cușcă, cu privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
or să plece cu oasele rupte și cu coada între picioare. De câte ori o bătălie care părea pierdută n-am preschimbat-o într-o mare victorie? Spuneți-mi, nu-i așa? Mulți dintre cei adunați confirmară cuvintele sale. Se auziră primele aclamații. — Aveți, deci, încredere. N-am făcut eu oare întotdeauna ce era mai bine pentru voi? Spuneți: nu m-am îngrijit eu ca popoarele mele să aibă tot ce e mai bun? Un cor de răspunsuri afirmative și de aprecieri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreo parte, să stați cu mine toți. — Jurăm, jurăm! Din rândul boierilor ieși în față al doilea logofăt care citi jurământul de credință al boierilor țării față de Io Constantin Voievod. Iar pe când domnul intra în divan în sunetele trâmbițașilor și aclamațiile gloatei, armașii trăgeau cele trei salve de tun de întronare. Dar pulberea nu s-a aprins la a treia salvă. Mulți din cei de față s-au îngrijorat să nu fie un semn rău. Dacă sultanul nu va aproba alegerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
caractere. Situația lui Felix fu din cele mai penibile. A săruta mâna Georgetei față de Olimpia și de general i se arăta ca o operație desperată. Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid, părând a fi uitat cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu-l privește în față, Ianuarius înțelege că nu are de gând să-i împărtășească motivele pentru care îl preferă pe Vitellius. — Am să te rog să discuți cu Atticus și cu Vitellius să aibă grijă să se pună capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prostie și de complexe. — Chiar dacă lectura lui de azi obține ceva succes... — E o glorie de o zi sau două. Da’ mai terminați odată! se răstește Labienus. Ce roade temeinice și durabile ați vrea să obțină după o singură citire? — Aclamații trecătoare, morfăie disprețuitor unul. — Elogii deșarte și bucurie fugară, completează celălalt. Cum au ajuns ăștia aici? se mânie și mai rău Vipsania. De unde au primit invitații? Își pleacă fruntea abătută. Știe răspunsul. Quintius. S-a lăsat cumpărat ca toți ceilalți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rătăcească sufletul și să se întoarcă înapoi să le strice socotelile tocmai când se pregătesc să-și împartă moștenirea. Ajunși în dreptul lojei imperiale, gladiatorii se întorc cu fața către principe și, cu mâna întinsă în semn de omagiu, îi adresează aclamația lugubră și înspăimântător de adevărată: — Ave Caesar, cei ce vor muri te salută! — Bravo, băieți! exclamă încetișor Rufus, extrem de emoțio nat. Bateți-vă cu dârzenie și curaj, arătați-le tot ce puteți, chiar dacă sunteți surmenați și neantrenați. — Ce fac acolo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady Anne nu este singura subjugată, hipnotizată parcă de Richard. Iată cum îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să obțină aclamațiile și uralele cetățenilor Londrei pentru cel ce urma să fie înscăunat rege: „N-au scos o vorbă și, asemenea unor statui mute sau unor pietre însuflețite (breathing - „care respiră”), s-au uitat unii la alții cu niște priviri fixe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
domnule Reilly? — Ați auzit ce-am spus, răspunse scurt Ignatius și ieșind greoi pe ușă, o porni spre fabrică. Domnul Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre fabrică. Păreau să fie niște aclamații. Se gândi că poate unul dintre muncitori devenise tată sau câștigase la loterie. Atâta timp cât muncitorii din fabrică îi dădeau pace, era dispus să-i trateze cu aceeași amabilitate. Pentru el, ei reprezentau doar o parte a fabricii propriu-zise, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din Alexandriaț, conducătorii mulțimii au zis: „Fiindcă traducerea a fost făcută în chip frumos și sfânt și cu toată luarea-aminte, e bine ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea au fost însoțite de aclamațiile tuturor. Apoi au cerut să se rostească un blestem, după obiceiul lor, împotriva oricăruia s-ar apuca să schimbe textul, fie lungindu-l, fie prescurtându-l. Lucru foarte bun pentru a-l păstra în veci neschimbat. 312 Când află de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
brațul Îi era Întins și tras departe de corp. Sunt pe moarte, și-a zis. Însă nu-i păsa. Nu era nimic de făcut. S-a auzit alt strigăt, de astă dată Însă a fost Însoțit de uralele și de aclamațiile unui milion de oameni. I se părea că zgomotul Îi răsună până În măduva oaselor, că nu mai poate să Îl despartă de trup. Brusc, s a prăbușit. Capul i s-a lovit cu zgomot surd de pământul bătătorit. și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
intervenție și fuge întrun suflet spre locul unde subordonatul său este lăsat la pământ. Acesta, când îl vede pe majur, ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acest lucru să se Întâmple, violoncelistul nu greși nota. Acele degete nu aveau să-l atingă din nou, moartea Înțelesese că nu trebuie să distragi niciodată un artist adâncit În arta sa. Când concertul se termină și publicul izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și care-i reveneau pe merit, moartea, În picioare În lojă, zâmbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
echipată Halliburton. America „feminină” își extinde consumul. Din când în când, câte un post mai „strecoară” câte o imagine de tipul următor: Bush în vizită de lucru într-unul din statele Statelor. Coboară în public, strânge mâini, primește flori și aclamații. O altă imagine înfățișează protestatarii anti-Bush, după un gard foarte lung, bine păziți de polițiști cu bastoane. La întrebarea de ce nu îi lasă să protesteze liber, răspunsul autorităților locale este: din motive de siguranță. Da, nici un președinte nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli. Eram mulți, străini și persani, veniți să ne luăm rămas-bun, unii În piațeta din fața reședinței sale, alții de-a lungul drumului. Fără aclamații, desigur, nimic altceva decât gesturi discrete ale câtorva mii de mâini și lacrimi de bărbați și de femei, din partea unei mulțimi necunoscute, care plângea ca o iubită părăsită. Pe parcurs nu se produse decât un singur incident minor: la trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
puternic al unui ofițer care descifrase în întuneric semnalele luminoase din turnul celei mai apropiate mansio. Și înainte ca acel glas să se transforme, în baza navală, într-un frenetic amestec de strigăte, sunete de trâmbiță, oameni adunați pe străzi, aclamații, el, în ultima lui clipă de singurătate, se gândi că mesajul se răspândea cu aceeași viteză fantastică în toate provinciile imperiului. În clipa următoare, în sală intrară ca o furtună, exultând, prefectul și ofițerii din Classis Praetoria Misenatis; încremeniră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aclamară imperator. La sfatul lui Callistus, Claudius îi cumpără rapid, dăruind fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile pretorienilor. — Prin târguiala asta s-a terminat un război, spuse resemnat un senator. — Mai bine așa decât prin forța armelor, se consolară alții. Alții decretară, gânditori: — Am pierdut cu toții. Începută în vremea lui Julius Caesar, lupta dintre puterea senatorială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]