211 matches
-
spaniolii neliniștesc pe parlamentari, iar teroarea pe care o instaurează în capitală îi obosește pe parizieni. Negocierile încep și se sfîrșesc în octombrie 1652, la întoarcerea tînărului rege în Paris. Cîteva luni mai tîrziu, Mazarin se întoarce și el, în aclamațiile mulțimii. Monarhia absolută iese din aceste tulburări consolidată în mod considerabil. În lipsa unei alte alternative, Ludovic al XIV-lea devine cel mai absolut dintre suveranii europeni, dar în același timp și cel mai puternic. În Anglia, monarhia absolută provoacă aceeași
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
eficacitate și pentru a-și crea iluzia unui consens, sau pur și simplu pentru că acesta făcea parte din atmosfera epocii. Unui om ca Gömbös, care ajunge la conducerea guvernului maghiar în 1932, îi plac marile adunări populare, defilările milițiilor naționaliste, aclamațiile scandate de mulțime și adresate "conducătorului iubit al națiunii ungare". Salazar în Portugalia, Metaxas în Grecia, Franco în Spania după victoria forțelor naționaliste, nu simt repulsie nici față de momentele de comuniune cu mulțimea, nici față de acțiunile desfășurate de milițiile înarmate
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Nicolae Fleva urmat de Nicolae Filipescu apare. Era ora 5. Un tunet de aplauze și de aclamațiuni izbucnesc, este greu de redat cu scrisul acel spectacol, acel entuziasm care, de astădată cel puțin, era sincer. După strânsori de mâini, felicitări, aclamații, cortegiul pornește în următoarea ordine: Un mare număr de trăsuri cu drapele tricolore, pline de flori și verdeață. Unele drapele purtau: „Trăiască Fleva!“ Societatea cooperatorilor cu muzică și drapel. Corporația pescarilor și măcelarilor. Corporația precupeților. Trăsura în care se afla
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în străinătate, mai cu seamă în cele patru orașe-porturi la Dunăre. Vîlcovul, bogat port pescăresc, patria icrelor negre, era și un frumos și interesant colț turistic. Tomov a convocat congresul organizației și alegerea mea la președinție s-a făcut cu aclamații. În viața politică, un om nu poate avea o mulțumire mai mare decît aclamarea populară. Credeam atunci, la începutul anului 1934, că mă uneam cu Ismail pentru totdeauna. Nu-mi dădeam seama că în vara lui 1940, lăcomia barbară rusească
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
parte și de alta a drumului s-au aflat mii de elevi bucureșteni, îmbrăcați în costume străjerești. La intrarea în fabrică, oaspeții au fost așteptați de cei 9.000 de muncitori așezați militărește. Oaspeții au fost întâmpinați cu urale și aclamații („Trăiască Regele”). Calea oaspeților a fost presărată cu flori, atât la venire, cât și la plecare. Regele și-a exprimat satisfacția pentru cele constatate în fabrică. Sâmbătă, 29 octombrie. Presa anunță că lt.-col. Dimitrie Dămăceanu, atașat militar în Italia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
balconul principal al Palatului, ce dădea înspre piața plină de oameni, printre care se aflau și mii de legionari în cămășile lor verzi. Mulțimea izbucni în urale. Îndemnat de Antonescu, Mihai făcu un pas în față, răspunzând în repetate rânduri aclamațiilor. Dar pe chipul său nu se zărea nici un zâmbet, nici o plăcere față de aceste manifestări, căci în sufletul său îi venea greu să se împace cu gândul că pe el mulțimea îl aplauda, în timp ce pe tatăl său îl ura. Emoția îl
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la Bologna, în 1939-1940. Potrivit corespondenței sale cu G. van der Leeuw, în 1938 își schimbase intenția pentru Roma. Din cauza războiului, planurile au fost amânate, pentru ca la Congresul de la Amsterdam, fiind reînnoită propunerea pentru Roma, ea să fie acceptată cu aclamații. Într-o primă fază, guvernul italian s-a opus susținerii acestui proiect, considerând congresul inoportun - vezi R. Pettazzoni, „Un congresso «non opportuno»”, Il Mondo 4, și „La storia delle religioni - per un congresso internazionale”, Italia Religiosa, Laterza, 1952, pp. 83-86
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poftelor hrăpărețe, a asimilat ideea de partid cu imaginea unei bande în acțiune. Există astăzi un faliment general al partidelor, o pornire vrăjmașă a întregii țări împotriva partidelor, iar drumul spre dictatură este deschis, cum a fost deschis drumul cu aclamații al Regelui" (Inferioritatea Parlamentului). Aflat de mulți ani în exil, este convins că în țară schimbarea va veni din interior. În 1959 scria: "Ocupația rusească, ticăloșia vechililor marxisto-leniniști, frenetici ai renegării naționale, fac o cruntă pedagogie naționalistă poporului român. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care a dezvoltat pe baza tezelor prezentate la examenul de admitere, prelegerea “Aimonsnous la France? Et pourquoi?” Extrasele din diferitele teze au dat cursului introductiv un farmec deosebit. “La France est tout pour nous” a fost fraza de Încheiere, În aclamațiile Întregii asistențe, a primei mele prelegeri audiate ca student la Facultatea de Litere din București. Am urmat apoi, cu regularitate cursurile de limbă română veche a prof. Nicolae Cartojan, de limbă română modernă a prof. George Călinescu, de limbă franceză
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
toată solemnitatea și măreția ei. Concertul în mi minor de Felix Mendelssohn-Bartholdy și Balade et Polonaise de Vieuxtemps au fost minunat interpretate. Au mai fost executate cu mult farmec Caprice vienois de Kreisler și Prélude et Allegro de Pugnani-Kreisler. În urma aclamațiilor și la insistența publicului, George Enescu a mai oferit publicului Zigeunerweisen de Sarasate ca apoi, în final, să cânte la pian una din compozițiile sale, Toccata, din suita pentru piano op. 10. Maestrul a fost acompaniat de pianistul hușean Theodor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Mai vorbea Bukarester Tagblatt cu furie de răs punsul Aliaților la propunerile de pace ale împăratului. Nu l-au publicat însă, dar o telegramă din Paris spunea că s-au întrunit Ca merele române la Iași și au votat prin aclamație urmărirea răz boiului până la extrem, regele fiind de față. În întunericul în care trăiam, ce departe ne simțeam de toți ai noștri, aflând abia peste 10 zile aceste știri însuflețitoare! Printre prizonieri, sunt și francezi; de unde au venit? [Desigur de la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
dărâmate. Unele case țărănești însă începuseră a se cârpi și multe [erau] chiar reparate; apropierea pădurii și puțina muncă ce reclamau au înlesnit refacerea lor. Ne bucuram să trecem la granița fără barieră, strigând de trei ori Ura! Ce deziluzie! Aclamațiile noastre patriotice se opriră înaintea lemnului încă colorat cu tricolorul unguresc, care închidea șoseaua. Siliți să ne întoarcem la gară pentru viza hârtiilor, trecem vama cu mai multă pierdere de timp și cu mult mai multă supărare ca odinioară. Supărați
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Boilă ne ia cu dânsul sus pe Câmpia Unirii, unde erau deja veniți cu auto-uri d-nii Pherekyde, președintele Consiliului în lipsa lui Ionel, Al. Constantinescu și Duca, reprezentând guvernul. Dincolo, pe șosea, mulțimea. Armata cu regele și regina apar în aclamațiile poporului; regele în uniformă, regina în portul național. După revista armatei, cortegiul pornește spre Poarta lui Mihai Viteazul, unde îi întâmpină primarul cu pâine și sare. Mare emoțiune și când, în cuvântarea lui, vorbește de principele moștenitor, pe obrajii regelui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Albu preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu faci decât să te uiți în golul istoric să faci istorie privind în gol ascultând aclamațiile ovațiile Golului - Gol. În toată poezia Florenței Albu pot fi percepute aluzii la totalitarism, la condiția individului expus tuturor agresărilor, prizonier fără speranță al orizonturilor închise. Desigur, miza poetei nu este doar socială sau politică, ci în primul rând existențială
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ei înșiși, membrii echipei de tineri fluierași, și a rupt podelele scenei improvizate, echipa de dansuri naționale cu suitele lor de Învârtite, Hațegane, Feciorești și Pe sub mână, în regia maestrului coregraf Gheorghe Tutor. Succesul tinerilor artiști amatori a fost debordant, aclamațiile spectatorilor consăteni nu mai conteneau. Tânăra învățătoare, domnișoara Silvia Grovu cu mai vârstnica ei colegă, doamna Maria Budac împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul ansamblu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului [...]. În felul acesta, o pălălaie uriașă era Întreținută până În zorii zilei În piața mare a bisericii și arderea manechinului, care se făcea În aclamațiile poporenilor, răzbuna creștinătatea de păcatul originar al națiunii evreiești” <endnote id="(315, pp. 42-43)"/>. În Moldova și Țara Românească, un astfel de ritual nu a fost practicat În vechime. În orice caz, eu nu am găsit date În această privință
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
clipă, să audă vreo împușcătură. Era cu toate astea un tânăr impunător: cred că putea fi socotit cel mai frumos cap încoronat al Europei. Distinsă și plină de prestanță, regina se ridicase în picioare, zâmbitoare, îmbrăcată toată în alb. Răspundea aclamațiilor. După ce a trecut convoiul, amețită încă, Soltana s-a dezmeticit abia când m-a descoperit plutind în chip neașteptat deasupra tuturor, în cârca unui bărbat. IAȘII ÎN 1940 II În spatele așezământului spitalicesc al Spiridoniei, strada Sfântul Atanasie era liniștită. rareori
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
învață». La finalul lungii vieți a lui don Giovanni Calabria, judecata lui Dumnezeu asupra preotului se va manifesta prin vocea unanimă a poporului: «A murit un sfânt!». Dar și ierarhia bisericească, de la papa până la cardinali și episcopi, va înălța o aclamație corală de laudă lui Dumnezeu pentru că a dăruit Bisericii zilelor noastre un mare sfânt, un «far luminos în Biserica lui Dumnezeu». Prima sfântă Liturghie E 15 august 1901, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Frumoasa biserică San Lorenzo freamătă de popor în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rapid, în cadrul ferestrei, o siluetă care făcu de cîteva ori un gest pe înțeles: cineva care coase un material. "Sarto" adică "croitorul"... Conclavul îl alesese deci pe cardinalul patriarh al Veneției, Sarto? În aceeași clipă, întreaga mulțime scotea o uriașă aclamație, căci din burlanul îndoit ieșea un nor greu de fum negru (datorită paielor ude...), semn al alegerii noului Pontif. Depeșa mea zbură către ghișeul de expediție în timp ce ferestrele loggiei de la Sfîntul Petru se deschideau larg, iar servitorii întindeau covoare pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Independenței, 1877-1878, Ed. Academiei, București, 1978, p. 94). Primar al Capitalei era atunci C.A. Rosetti, care a primit această însărcinare special pentru această festivitate. La gară, primire strălucită. Domnul și Doamna erau de față. De la gară la Palat, în mijlocul aclamațiilor, cortegiul a fost astfel format. În prima trăsură, Țarul, Doamna și doi fii ai Țarului. În a doua trăsură, Domnitorul cu Marele duce Nicolae. În a treia trăsură, cancelarul, prințul Gorciacof cu Ion Brătianu. În a patra, ministrul de Rezbel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bună“ (Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, tomul II, 1877-1886, București, 1909, p. 42). 99. V. p. 319, nota 114. pod, unde s-au oprit. Soldații treceau, iar cei rămași pe mal nu mai conteneau cu urale și aclamații.100 Trupele din milițiile oltenești, puse sub comanda colonelului Haralambie, ocupă Nicopole.101 Trecerea repede a armatei române a oprit brusc fuga și debandada rușilor. În timpul acesta, pe când Osman-pașa a ocupat solid Plevna, Mehemet Ali, generalissimul, înaintează energic către Târnova
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost la Teatrul Național o reprezentație festivă. Sala geme de un public care exaltează de entuziasm. După imnuri și cuvântări ocazionale, apar pe scenă eroii cari au cucerit steagul.126 Toată sala e în picioare și muzica cântă imnul național. Aclamațiile vuiesc ca o furtună, doamnele din loji, în picioare, aplaudă, unele își smulg 376 bucureștii de altădată 124. Soldatul prahovean Grigore Ion, din Batalionul 2 vânători, ajutat de caporalul Nica Vasile și de sergentul Stan Gheorghe, a capturat - în timpul luptei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
învârtindu-se nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare canțonete al ușorului ei repertoriu. Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi niciodată total, ceea ce conduce la ideea unei puteri care recurge la o formă pozitivă de integrare în sistemul dominant: retorica adeziunii, a solidarității, a unității (a se citi „uniformizării”). Partidul avea nevoie de consens, de convingeri, de adeziuni, de aclamații. Discursul Bisericii a oferit motivații serioase pentru manifestarea adeziunilor. Faptul că Biserica a dat atât de mult de lucru Securității, faptul că instituțiile BOR au îngreuiat atât de mult munca informatorilor, faptul că patriarhul și colaboratorii săi s-au jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-o țară sau alta, prevalează din vremuri străvechi cultul învingătorului. Ce altceva ne arată istoria colectivă în stadionul în care boxerul învingător își trîntește adversarul la pămînt, făcîndu-l harcea-parcea? Lovește-l, lovește-l, nu-l slăbi Sau urletele și aclamațiile gloatelor cînd sărbătoresc victoria în alegeri a politicianului lor favorit? Cînd apare în balcon regele, regina, prințul moștenitor, președintele, primul ministru? E la mijloc, desigur, atracția hipnotică a puterii și succesului, dar și nevoia de idoli, de transcendere a propriei
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]