223 matches
-
neoficială, spontană. Devenită ea însăși instituție, precum E. Lovinescu. E o voce menită a relativiza instituționalizarea, cariera, reușita împănată cu titluri și cîștiguri materiale, spre a restaura conștiința în sine, harul rămas la propriile-i mijloace. O voce care sfidează aclamațiile istoriei, alimentîndu-se din "tăcerile" ei, cu riscurile de rigoare, într-un orizont nelimitat de nici o prejudecată, tulburat doar de jocurile luminii sale imanente: "Cei mai mulți dintre noi trăim din tăcerile istoriei. Aici propunem, ne propunem, o articulare dreaptă între tăcere și
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
decât franceza!" Vorbe care făcuseră o mare impresie asupra lumii franceze și care fuseseră începutul unei sincere iubiri față de viitoarea regină a lor. A doua zi, la 8 mai, la catedrala din Strasbourg, muzica tunătoare a orgilor se amestecase cu aclamațiile mulțimii, cu lumina altarelor, cu mirosul de tămâie, cu purpura și splendoarea uniformelor. Louis de Rohan, episcopul Strasbourgului, în veștmântul său violet o binecuvântase pe prințesa care avea să-i devină adversar într-o afacere celebră a vremii... La Compičgne
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
copiii și bătrânii au manifestat în demonstrații fără precedent (pentru a mă susține) dar posturile de televiziune prin statelit arabe nu le-au transmis". Purtând un turban maron și un veșmânt tradițional bej, Kadhafi, întrerupt de mai multe ori de aclamațiile publicului, a cerut ONU să trimită o comisie de anchetă în Libia. "Cerem lumii și ONU să trimită o comisie de anchetă în Libia pentru a elucida circumstanțele în care au murit civili și polițiști". Nu există deținuți politici în
Muammar Kadhafi ameninţă cu "mii de morţi" în cazul unei intervenţii străine () [Corola-journal/Journalistic/61174_a_62499]
-
la Chișinău. Referitor la această vizită, poetul basarabean Vlad Pohilă scria următoarele: „Președintele Băsescu nu s-a comportat ca un străin la noi și nici liderii basarabeni nu l-au tratat ca pe un străin, ci a fost primit cu aclamații și lozinci unioniste în inima Chișinăului. Mii de basarabeni au scandat „Unire”, adresându-se nu atât președintelui, ci elitelor politice românești și întregii națiuni române. Prima vizită făcută și acordurile guvernamentale încheiate președintele Băsescu poate intra în istoria României ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
puternic al unui ofițer care descifrase în întuneric semnalele luminoase din turnul celei mai apropiate mansio. Și înainte ca acel glas să se transforme, în baza navală, într-un frenetic amestec de strigăte, sunete de trâmbiță, oameni adunați pe străzi, aclamații, el, în ultima lui clipă de singurătate, se gândi că mesajul se răspândea cu aceeași viteză fantastică în toate provinciile imperiului. În clipa următoare, în sală intrară ca o furtună, exultând, prefectul și ofițerii din Classis Praetoria Misenatis; încremeniră în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aclamară imperator. La sfatul lui Callistus, Claudius îi cumpără rapid, dăruind fiecăruia dintre ei o sumă enormă din vistieria imperială, despre care Saturninus spusese că fusese secătuită de Gajus Caesar. Senatul fu intimidat și îl alese, supus, pe Claudius, în aclamațiile pretorienilor. — Prin târguiala asta s-a terminat un război, spuse resemnat un senator. — Mai bine așa decât prin forța armelor, se consolară alții. Alții decretară, gânditori: — Am pierdut cu toții. Începută în vremea lui Julius Caesar, lupta dintre puterea senatorială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Operă din Verona. Oficiosul liberal revine pe 27 martie 1910 cu un comentariu - redactat probabil de același Minulescu - în care e salutat succesul înregistrat de Marinetti în Italia și în străinătate în cadrul reuniunilor literare de la Trieste, Milano și Torino („aclamațiile entuziaste ale publicului plictisit de cultul morților”). Este, de asemenea, reprodus pe scurt „Manifestul pictorilor futuriști“. În numărul din 30 iulie 1910, o serie de „bilete din Italia” trimise din Genova de către o anume Zoe Gârbea Tomellini anunță adeziunea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acest lucru să se Întâmple, violoncelistul nu greși nota. Acele degete nu aveau să-l atingă din nou, moartea Înțelesese că nu trebuie să distragi niciodată un artist adâncit În arta sa. Când concertul se termină și publicul izbucni În aclamații, când luminile se aprinseră și dirijorul ceru orchestrei să se ridice, și apoi când făcu semn violoncelistului să se ridice, el singur, ca să-și primească aplauzele cuvenite și care-i reveneau pe merit, moartea, În picioare În lojă, zâmbind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare, fără Îndoială, să scape de asemenea Încercări impuse puterii sale de stăpânire. Nu veni ca o surpriză faptul că A doua doamnă Tanqueray primi aclamații ample din partea criticilor și că anunțul că „Nu mai sunt bilete“ apăru curând În fața Teatrului St James. Ceea ce Îl Împresionase În mod deosebit pe Henry era faptul că Pinero, Împreună cu Alexander, obținuseră succesul la public cu o piesă care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și zise: E neortodox ce spune, dar cu toate acestea rațional și chiar vizionar. Lumea e Înapoiată și noi trebuie să o facem să ne urmeze. Noua Birmanie este Myanmar. Acesta e mesajul. Îmi place. Sala de conferințe răsună de aclamații. Noua Birmanie! Responsabilul căzu din nou pe gânduri scărpinându-și bărbia. Sau ați spus: „Vechea Birmanie este noul Myanmar“? Toată lumea tăcu lăsându-l pe șef să reflecteze. Acesta dădu din cap. Da, mai degrabă așa. Sala izbucni În aprobări entuziaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
intervenție și fuge întrun suflet spre locul unde subordonatul său este lăsat la pământ. Acesta, când îl vede pe majur, ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
imputat că nu a dat soluțiune acestei chestii a mănăstirilor. Astăzi - arăta el cu disimulată mândrie - se prezintă un minister înaintea dvs. și vă propune acea soluțiune dorită de atâta amar de timp, și dvs., în loc de a o primi cu aclamații, precum era în drept a aștepta, găsiți că trebuie să vedem dacă vi s-a dat toată greutatea darului ce am prezentat [...] Nu trebuie să fim meschini în chestiuni mari, în chestiuni naționale care fac să bată inima oricărui român
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vreo parte, să stați cu mine toți. — Jurăm, jurăm! Din rândul boierilor ieși în față al doilea logofăt care citi jurământul de credință al boierilor țării față de Io Constantin Voievod. Iar pe când domnul intra în divan în sunetele trâmbițașilor și aclamațiile gloatei, armașii trăgeau cele trei salve de tun de întronare. Dar pulberea nu s-a aprins la a treia salvă. Mulți din cei de față s-au îngrijorat să nu fie un semn rău. Dacă sultanul nu va aproba alegerea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de chihlimbar, iar chimvalele răsunau în citadelă. Interdicția privitoare la ora stingerii fiind ridicată, muzica și cântecele răsunară la asfințitul soarelui în toate colțurile orașului. Apoi, când coborî cu adevărat noaptea, focuri de artificii izbucniră la malul apei, întâmpinate de aclamații frenetice. Cu această ocazie, cuprins de veselia generală, am simțit dintr-odată un irezistibil imbold să mă îmbrac după moda egipteană. Mi-am părăsit așadar veșmintele de fasiot, pe care le-am pus conștiincios deoparte pentru când aveam s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
venim alături, ne blestemă. — Astăzi, ce dorește oare? Păru îngrijat. Își opri calul în mijlocul drumului, chiar la intrarea pe Ponte Vecchio, pe care mulțimea se dăduse la o parte spre a-i face loc și dinspre care veneau totuși câteva aclamații. — Florența e de acord să fie cârmuită de un principe, cu condiția să fie sub formă de republică. De fiecare dată când strămoșii noștri au uitat acest lucru, au regretat amarnic mai apoi. Astăzi familia Medici este reprezentată în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ultim sfat. La 9 seara, se îndreaptă în automobilul său spre Rossio. Văzând forțele desfășurate pentru pază - poliție, agenți, infanterie din Garda Republicană - exclamă, întunecîndu-se: "Asta nu-mi place! Parcă aș fi Țarul Rusiei!" Coboară în sunetele Portughezei și în aclamațiile mulțimii care se adunase, ca de obicei, să-și zărească idolul. Când se pregătea să treacă pragul ușii de la intrare, se auzi un foc de armă. Sidonio încercă să bage mâna în buzunarul mantalei, fără îndoială ca să scoată revolverul, dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
echipată Halliburton. America „feminină” își extinde consumul. Din când în când, câte un post mai „strecoară” câte o imagine de tipul următor: Bush în vizită de lucru într-unul din statele Statelor. Coboară în public, strânge mâini, primește flori și aclamații. O altă imagine înfățișează protestatarii anti-Bush, după un gard foarte lung, bine păziți de polițiști cu bastoane. La întrebarea de ce nu îi lasă să protesteze liber, răspunsul autorităților locale este: din motive de siguranță. Da, nici un președinte nu e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli. Eram mulți, străini și persani, veniți să ne luăm rămas-bun, unii În piațeta din fața reședinței sale, alții de-a lungul drumului. Fără aclamații, desigur, nimic altceva decât gesturi discrete ale câtorva mii de mâini și lacrimi de bărbați și de femei, din partea unei mulțimi necunoscute, care plângea ca o iubită părăsită. Pe parcurs nu se produse decât un singur incident minor: la trecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
domnule Reilly? — Ați auzit ce-am spus, răspunse scurt Ignatius și ieșind greoi pe ușă, o porni spre fabrică. Domnul Gonzalez încercă să se liniștească, dar fu deranjat de un zgomot ce se auzea dinspre fabrică. Păreau să fie niște aclamații. Se gândi că poate unul dintre muncitori devenise tată sau câștigase la loterie. Atâta timp cât muncitorii din fabrică îi dădeau pace, era dispus să-i trateze cu aceeași amabilitate. Pentru el, ei reprezentau doar o parte a fabricii propriu-zise, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
moartă, a murit În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mingea îi zbura dintre degete propulsată de-o forță teribilă. Portarul se ferea din calea ei, n-avea decât să rupă plasa era mai bine pentru el să-și protejeze scheletul. Vedeți voi, le spunea elevilor la sfârșitul demonstrației, când aclamațiile tribunelor din mintea lui se potoleau, vedeți, așa se joacă mingea, măi, băieți. Așezată cu picioarele sub ea, pe celălalt capăt al canapelei, Nina piuise, de câteva ori, mici bârfe legate de fauna de cancelarie, după cum o numea ea, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din bărbații aceia nu era Salix, constată Valerius cu o ușurare care i se păru odioasă: nici mortul pe care câțiva îngrijitori îl târau, după ce îi agățaseră trupul cu niște cârlige, nici învingătorul, care primea impasibil frunza de palmier și aclamațiile, privind în jur fără să zâmbească. Valerius se întoarse și începu să urce repede treptele. Îi venea să verse; simțea în aer mirosul sângelui, amestecat cu cel al plăcintelor și al sudorii oamenilor din jur. Se așeză între un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Valerius să urce pe cealaltă. — Țineți-vă de frânghii! strigă. Scripeții se puseră în mișcare, scârțâind, și platformele începură să urce. Chepengurile se deschiseră și o lumină orbitoare îi învălui pe cei doi gladiatori care ieșeau din pământ, în aclamațiile mulțimii. Amfiteatrul apăru deodată în fața ochilor lui Valerius - un spațiu imens, amenințător, cu trepte unde se îngrămădea mulțimea, care i se păru un animal cu mii de capete întinse spre el, gata să-l devoreze. Apoi îl văzu pe Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începu să vuiască la vederea acelei scene incredibile. Cine era gladiatorul necunoscut care îl învinsese pe unul dintre cei mai pricepuți luptători? Impasibil, Valerius se îndepărtă cu un pas. Flamma se ridică cu greu, acoperit de sânge, sudoare și nisip. Aclamațiile făcură amfiteatrul să se cutremure. Ridică brațul drept într-un gest de mulțumire, apoi se întoarse spre Valerius. — Ești un nenorocit, zise printre dinți. Ticălosule... Nu-i adevărat că asta e prima ta luptă! — În genunchi! porunci Valerius. Nemișcat, așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glasul puternic al crainicului. — Iată armata învingătorului! Iată-i pe soldații împăratului Aulus Vitellius! Publicul se ridică în picioare. Se ridică și împăratul, care, cu un gest teatral, făcu semn mulțimii să aplaude. În sunetele trâmbițelor și ale cornului, în aclamațiile mulțimii, în arenă intră cu pompa magna armata vitellienilor. Soldații erau îmbrăcați în culori vii, roșu-purpuriu și albastru; culori strălucitoare aveau și scuturile, tunicile și eșarfele, iar plăcuțele de bronz ale armurilor sclipeau în soare. Înarmați cu scuturi de infanterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]