199 matches
-
execute o gavotă cu un marchiz cu perucă pudrată, pe o arie de Lulli.“ Trebuie spus că sarmalele din varză dulce, specifice nunților de vară, sunt de cele mai multe ori fierte în borș, pentru că poporului i s-a părut dintotdeauna că acreala este o valență imuabilă a acestei rețete. Lui Păstorel nici acest obicei nu i se pare acceptabil, el recomandând fierberea „à l ’étouffée [înăbușită, n.n.], în zeamă de carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
varză umplute: Marc Haeberlin gătește niște extraordinare sarmale cu... pui de baltă! Idealul ar fi să nu ne străduim să ștergem specificitatea unui preparat împlinit prin vechime și înțeleaptă experiență, alterându-l printr-o modernizare necugetată (adică să păstrăm tradiția acrelii sarmalelor), dar totodată să nu ne ferim de inovații inteligente și savuroase care nu atacă originalul, ci doar îl îmbogățesc prin diversitatea și inventivitatea unor variante. Rămăseserăm la „marea bucătărie țărănească“... Elena NiculițăVoronca mai descrie „o altă mâncare băutură, covașa
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
astfel, cuvântul borchtch (borșci)este definit acolo ca desemnând o „supă din Europa orientală [...]; ceea ce o caracterizează și îi dă culoarea este adaosul de sfeclă, însoțită de alte legume în cantități diverse“. Nici un cuvânt despre principala trăsătură a borșului, anume acreala, care nu este menționată nici în definiția cuvântului chorba. Românii, mai ales muntenii și moldovenii, se numără printre cei mai mari amatori de zemuri acre. Păstorel Teodoreanu afirmă chiar că sunt „supofobi“ și narează un episod din Primul Război Mondial
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o zi rasol de vită, servit în gamelă împreună cu supa rezultată din fierberea cărnii (un fel de pot-au-feu!); toți au aruncat zeama. Întrebați de ce nu le-a plăcut, au spus că nu avea nici un gust: „Măcar să-i fi pus ceva acreală, ar fi fost bună, dar așa...“, a fost concluzia lor. Același lucru îl scoate în evidență și Mihai Lupescu: „Supa nu-i decât ciorba muntenească - ciorba dulce de carne. Mulți săteni zvârl zama de carne și mănâncă apoi carnea cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cerealelor fermentate lactic, deoarece acestea sunt cel mai lesne de obținut, fiind cele mai ieftine soluții de acrire. Acolo unde influența bucătăriilor vestice a fost mai puternică și mai de timpuriu exercitată, ciorbele și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a apartenenței la o clasă socială mai avută, mai „occidentalizată“, și de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
român), adică oțetul este potențat de miere și viceversa. O combinație asemănătoare poate fi întâlnită în celebra czarnina poloneză, o supă de rață la pregătirea căreia se folosește și sângele păsării, iar pentru evitarea coagulării acestuia, rețeta cuprinde și oțet; acreala lui este însă echilibrată prin alte două ingrediente: zahăr și fructe uscate. Interesantă este și bigos, tot un fel de supă poloneză, în care varza acră este contrabalansată gustativ de zahăr și de mere. Tradiția îndulcirii preparatelor culinare este depistabilă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care își doresc prezervarea tradițiilor culinare. E foarte trist, dar foarte posibil ca, peste numai câteva decenii, ultimul borș preparat pe aceste meleaguri și servit probabil unui turist străin dornic de a-și afunda lingura în autenticitatea gastronomică a unei acreli naturale să fie făcut din acizii de sinteză puși în plicurile multicolore care fac deja o concurență toxică tărâțelor noastre. Ciorbagii, grataragii și... fripturiști Să încercăm să aflăm ce puneau românii târgoveți ai sfârșitului de secol XIX în străchinile și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au adus vestea cea mare. Arabii fierb și ei căpățâna de miel: çorba zelluf este o specialitate algeriană aproape identică ciorbei noastre; regăsim până și oțetul bătut cu ouă, același despre care vorbește Dimitrie Papazoglu. Mică mai este lumea! Această acreală este identică avgolemono-ului grecesc, în care oțetul este înlocuit cu zeamă de lămâie. Am pomenit ciorba de burtă; alături de cea de potroace, este unul dintre principalele remedii românești ale mahmurelii, o zeamă reparatorie, ivită în farfurii la spartul zorilor, după
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pământurile cunoscute ale Apusului nimeni nu se gândise să reproducă într-un desen - cu indicarea tuturor distanțelor, calculate de cartografi și ingineri - forma și dimensiunile ținuturilor supuse Romei. — El era cel mai credincios tovarăș al lui Augustus, spuse Iginus cu acreală voită, pe când despăturea papirusul. Munca aceea imensă îi luase douăzeci de ani. Originalul fusese pus cu gelozie în biblioteca imperială și nimeni nu-l mai văzuse. Și după acel document s-a făcut o copie în marmură în inima Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blănii Ca să fiu singur, mă las hărtănit și lătrat. Singurătatea se plătește totdeauna mai scump decât orice plăcere Cum să mă plimb eu cu un gând absolut printre bastioane de fuste, Când la orice pas mă-năbușe damful transpirat de acreala sentimentelor Ce curge pe caldarâm și-mi strică Încălțările; Nu pot să pun pe nimeni să mi le curețe, după ce mă Întorc din lume, S-au strâns așa de multe, că nu știu unde să le mai arunc; Piramidele cred că, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe toate mașinile de poliție. De asemenea, e normal să folosești și sirenele când e necesar. Când Rhyme se plictisea, devenea iritat și iritant. Plictiseala era cel mai rău lucru care i se putea întâmpla. Sachs era însă invulnerabilă la acreala lui, mai ales acum când se găsea într-o dispoziție excelentă. - Ne-am ales cu niște ciudățenii pe cinste astăzi, Rhyme. Brusc, își aduse aminte că Sellitto utilizase cuvântul „bizar” mai devreme când discutaseră despre această crimă. - Fă-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost să adopte o poză sugestivă și să declare că era divorțat și că soția fusese cea care îl părăsise pentru altcineva. Era bineînțeles devastat, dar era în plin proces de recuperare. - Am renunțat la o barcă, spunea el cu acreală, doar să nu mai aud de acel nenorocit. O barcă foarte valoroasă. Malerick mai utiliza și „afirmații Barnum” pentru a lăsa impresia că au foarte multe lucruri în comun. Exemplul clasic pentru acest gen de afirmații era „Simt că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cadaveric, descoperind înăuntru, spre marea mea suprinză, un gust violent și plăcut, în același timp. Mi-a rămas în gură senzația unei fântâni, a unei profunzimi, care avea în ea dorul și în același timp scârba de brânza aceea, de acreala ei. Era ora șase, eram în avans față de obligațiile mele profesionale. M-am oprit să beau o cafea în obișnuitul bar. Ar fi fost ca și cum te-ai întoarce într-un bordel dimineața devreme pentru o umbrelă uitată și ai descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vagi de mâncăruri est-europene prea grele și prea dulci? Fructele putrezite din fructieră? Apa stătută din vaze, sau chiar florile, care erau schimbate cu mare atenție de două ori pe săptămână? În spatele eleganței și ordinii, se simțea un fel de acreală, foarte vagă de fapt, ascunsă, dar profundă și persistentă, ca umezeala. Era oare o urmă de neînlăturat a politeții reci, sticloase, care se interpusese ca o gheață Între tatăl și mama sa și pe care nici măcar moartea nu fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși dorința să-și ungă trupul cu mirodenii. Femeia cu carnea dulce miroase ca ugerul vacii în timpul mulsului, ca laptele crud și cald încă în hârdăul înspumat, ca iuțeala bălegarului și acreala pișălăului proaspăt căzut de sub rădăcina cozii. Când Peppa se lăsă pe spate, ridicându-și piciorul gol ca să-l sprijine în călcâi de rama patului, îi sărutai cupola țuguiată a pântecului și, ca să-i simt bătaia inimii, apăsai buzele sub urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
meu era o coadă întreagă de femei în capoate roz care așteptau să vorbească la telefon (cu siguranță că voiau să-și sune soții iubitori) și, în ciuda tuturor așteptărilor, nu-mi pierdusem toată mândria. Curve îngâmfate, m-am gândit cu acreală (și, trebuie să recunosc, complet irațional) în timp ce mă târșâiam înapoi spre pat. De cum a venit, mi-am dat seama că Judy știe de James. Mi-am dat seama pentru că a spus: —Claire, știu de James. Și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
arăta. Eram ca o floare care se deschide la soare. Am început să-i povestesc. Dar mai înainte să apuc să scot două cuvinte, Helen m-a întrerupt: —N-am spus că are o slujbă importantă, a zis ea cu acreală. N-am zis decât că are o slujbă. Și oricum, a trebuit să renunțe la ea din cauza copilului. — A, copilul! a exclamat Adam. Pot să-l văd? Sigur că da, am răspuns eu încântată, dar întrebându-mă și de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Atlanta/Alexia/Alethia arăta, cu smocul ei de șuvițe blonde, ca o rățușcă deloc urâtă. Sinceră să fiu, semăna destul de bine cu Kate. Ceea ce înseamnă că Adam, suspectul de pedofilie, e probabil înnebunit după ea, m-am gândit eu cu acreală. Eram puțin geloasă. Toți patru au început să discute despre o petrecere care avusese loc în seara precedentă. Îmi doream din tot sufletul ca fetele să plece, pentru ca Adam să ne rămână, din nou, numai mie și lui Kate. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
practicată. Cîtă vreme nu presupune violență și nu conduce la reproducere. Cum o fi, cu cine o fi, pe unde o fi. Eu o recomand călduros. Compatrioților mei, foștilor mei compatrioți din Antioquia, le-o recomand, poate le mai trece acreala." A doua zi dimineață, în grădina Hotelului Prado, cu simplitate și fără urmă de vedetism, a acceptat să-mi răspundă la cîteva întrebări. D.D.: În ultimul timp nu e ușor să fiți văzut în Columbia. Cum se face că ați
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]
-
în fața lui. Trimise un mesaj rapid către alter-ego-ul său: "Ai răbdare cu mine, frate!" Lui Yona, care stătea încă în picioare, îi spuse: - Sper că vei accepta oferta pe care am făcut-o, de totală colaborare. Uriașul îl privi cu acreală: - Avem promisiunea ta că vei face tot ce poți pentru a ne ajuta să ajungem înapoi în galaxia noastră? - Cooperare sută la sută, spuse Gosseyn. - Ai cumva vreo explicație - era încă, un ton acuzator - pentru felul în care s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ei, chiar dacă încă nu-l ghiceam. Omul era un intelectual, categoric unul conștient de mizeria pe care trebuia s-o suporte zi de zi. Ai fi crezut că lucrează în Universitate, la fel ca prietena lui. Îmi plăceau luciditatea și-acreala mărturisirii, văicăreala se transformase în adrenalină, încă puțin și ascultai blestemele la adresa orânduirii nedrepte. Cum plănuia s-o zdrobească părea oarecum confuz, dar intențiile contau, efortul pamfletar se punea și el la socoteală. Tipul arăta ca noi toți: juca fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
important - nu se dau în lături de la absolut nimic, mai ales că nu au absolut nimic scump pe lume, așa încât e chiar imposibil să le câștigi cu ceva. Cu siguranță, la mijloc mai era și altceva, se subînțelegea o oarecare acreală a sufletului și inimii, ceva de genul unei indignări luate de prin romane, prăvălite Dumnezeu știe asupra cui și de ce, un sentiment de dispreț nesățios, care depășise absolut orice limită, într-un cuvânt, ceva cu desăvârșire ridicol și nepermis între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Grauvogl - inflamație cu febră, cu emaciere consumptivă. Ficus religiosa. Dificultate în respirație. Tuse. Hemoptizie, hemoragie închistată (pulmonar). Formic acidum Tuberculoză cu nefrită subacută și cronică și artrită cronică. Formica rufa. Tendința la răceală. Tuberculoză. Răgușeală cu gât uscat și acreală. Tuse agravată noaptea cu durere acută la nivelul frunții și dureri constrictive în piept. Dureri pleurale. Guaiacol. Dureri pleurale. Hippozaenium. Tuberculoză cronică cu cavități în plămân. Expectorație excesivă, producând respirație zgomotoasă. Inula. Paliativă în tuberculoza laringiană. Tuse sâcâitoare, cu expectorație
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
personal, nefiind capabil de violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]