356 matches
-
mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb, pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri, în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
pe pirostrii într-o oală de cinci litri, în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Joaca era de bază, nu mâncarea. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb, pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri, în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
pe pirostrii într-o oală de cinci litri, în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Joaca era de bază, nu mâncarea. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
să mă bag sub pat? Când mi-a tras una cu bastonul peste cur , în clipa următoare nu mai nimeram subpatul. Și uite așa, am mâncat eu 3 ani, numai fripturi și am fumat numai kent, până mi s-a acrit de fripturi și kenturi, de am zis că nu o sa mai mânânc și nu o să mai fumez, cât voi trăii. Unchii și mătușele se prăpădeau de râs. Natașa îl mângâia pe unchiul Gică pe spate, să-i treacă durerea, probabil
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
mergeam mai ales în loturile ceapeului și luam porumb pe care îl coceam pe jar sau îl fierbeam pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
pe pirostrii într-o oală de cinci litri în care mai gătea bunica câte o ciorbă din diferite verdețuri, pe care o acrea cu aguridă, adică struguri cu boabele mici crescuți pe la vârful crengilor de viță și care erau mai acri. Nu prea ne trebuia multă mâncare în timpul zilei. Ne limitam la cina servită cu tata când venea la noi cu mâncarea gătită de mama. Joaca era de bază, nu mâncarea. Bunica începea să-mi povestească cum la războiul de independență
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
foc...și elevii de la cercul de lectură. O jumătate de oră după activitate au tot stat la discuții... care ar fi continuat, dacă nu ne grăbeam și la Biblioteca Centrală Județeană... și la Uniunea Scriitorilor, filiala Timiș. În sanctuarul dinozaurilor, acriți de zile și de lingușeli reciproce, Dăncuș a fost... magistral! Le-a zis... acasă la ei... „afliaților” ce crede despre neputința lor și a unor organitații similare lor de a genera și propulsa noi valori în peisajul literaturii moderne actuale
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
deși au nevoie de ajutor uneori, preferă totuși să nu-l ceară nimănui! Preferă să trăiască într-o lume goală, singură și rece, o lume parcă din ce în ce mai tristă! Oare de ce nu vor oamenii să înțeleagă că fără de iubire, ei se acresc și devin niște mașinării, niște mecanisme. Îmi vine uneori să le strig în gura mare și să-i rog respectuos să se aplece mai mult asupra interiorului lor pentru a-și deschide sufletul, și să vadă că viața trebuie și
TIMPUL ... O NOŢIUNE EFEMERĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347425_a_348754]
-
în șolduri, legată strâns la brâu și spune-i vorbe dulci, alint-o că e tristă, ea ți-a dăruit: gutui, mere și nuci și șterge-i, în batistă, năsucul ei răcit; pe mine m-amețește că mustul s-a acrit... zâmbește toamnei! vezi că plânge și tremură de frig, sărmana, că vântul șturlubatic dezbracă toți copacii, furându-le coroana și-o pradă pân’ la sânge... surâde toamnei!, poate-i trece această suferință rece și nici nu știe, inocenta, cum iarna
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
Și dacă ne măcinăm viața în inutile frământări cotidiene, ce se alege în final de ea? Pentru o pârlită de pensie pe care nu știi dacă o mai prinzi, înainte de toate din motive de sănătate?! S-a dus un om acrit de toate acestea la un pustnic întrebând dacă mai poate face ceva bun înainte să închidă ochii. Și acela i-a spus: Cu fiecare zi care trece să devii mai bun. Iar el s-a plesnit cu palma peste frunte
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
lemn mesteca și tot mesteca în oala mare, de parca ar fi mestecat în mămăligă. - Bunică, ce este aceia huce? - o întrebam curioasă. - De mult, cineva a descoperit borșul de casă. De atunci toți acei care umplu borș păstrează din tărâța acrită până la următoarea umplere. Ferească Dumnezeu să nu aibă nici o gospodină din sat cuibar de borș! Dacă ai rămas fără, mergi la o vecină și o rogi să-ți dea, dacă are păstrată mai multă. Odată, când eram nemăritată am spart
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
Era cam prea mult! Începeam să plâng. Un fel de supărare punea stăpânire pe mine. În acest timp bunica alerga prin curte după surorile mai mari ca să le „borș-acrească” și pe ele. - Bravo, dacă v-ați supărat, înseamnă că se acrește borșul. Nu îndrăzneam să mă apropii de frica linguroiului, stăteam ceva mai departe în timp ce bunica, ajutată de sora cea mare, punea oala de lut pe soba caldă în care focul se topise. Îl acoperea în cele din urma cu un
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
mare din lut se afla din nou în mijlocul bucătăriei. Borșul ridicat deasupra, era limpede, gălbui și foarte acru. Ne dădea să bem câte o cană. Părul pe cap se zburlea de acru ce era! Eram ferm convinsă că supărarea noastră acrise borșul și că de aici vine vorba „ești o acritură”! Îl răsturna într-o căldare. Mai apoi, într-o oală mai mică din lut, punea tărâța scursă pentru cuibul de borș (hucea). Umplea vasul cu apă călduță. Amesteca bine și
ACRU BORȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372586_a_373915]
-
decojește pereții/ cu un fel de revoltă/ .../ respir/ tăcere/ multă tăcere/ ca o corabie în derivă. Ca în tratatul cioranian, poetul pare să se supună oricăror mijloace de descompunere sufletească. Atmosfera interioară se perimează, miroase a mucegai, aerul așteptării se acrește, devine insuportabil, trebuie nepărat și urgent făcută o schimbare. El nu se poate părăsi pe sine sau nu vrea să o facä decât atunci când înăuntru cineva îl va înlocui. Iată o altă metodă de a popula sufletul cu oameni, de
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
strecură mâna în trăistuță și pe pipăite alese mărul cel mai frumos și, oferindu-i-l, continuă: - Azi m-am cam încurcat în treburi, dar nu m-am lăsat copleșită. Trebuia să fierb și laptele, cel de ieri s-a acrit, mai ales că am și întâziat, cum prea bine știi. Înaintau unul spre celălalt zâmbind și ochii le radiau, transmițând invizibilele dorinți ale iubirii. Violeta i-a întins mâna în care ținea fructul ispitei, așa cum se cuvenea din partea unei doamne
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
și foarte diferită de cea românească și am fost destul de încântați de gustul acesteia în primele zile. În fiecare dimineață și seara aveam să fim serviți cu aceiași mâncare astfel încât în ultimele zile nu-mi doream decât o ciorbă românească acrită cu borș de putină și pâine dospită. Dorina Stoica Referință Bibliografică: De Florii în Țara lui Iisus Cap I / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1538, Anul V, 18 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dorina Stoica
DE FLORII ÎN ȚARA LUI IISUS CAP I de DORINA STOICA în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374236_a_375565]
-
o pot face praf. Apoi se duc la moară și fură cu mâna Întoarsă făină, pe care o cern printr-o sită Întoarsă. Cu această făină, frunza de mătrăgună și miere fac o pastă pe care o lasă să se acrească. Se pune apoi fie În țuică, fie În ceai, fie În cafea, fie Într-o plăcintă, pe care o oferă flăcăului pentru a-i trezi dragostea (M. Eliade, 1995, p. 218). Actul de vrăjitorie evocat are ca scop influențarea comportamentului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu mâna Întoarsă (cu palma În sus). De asemenea, cernerea făinii se face pe dos, printr-o sită Întoarsă. În antiteză cu tehnicile uzuale de coacere a aluatului, pasta făcută cu mătrăgună nu este coaptă, ci lăsată crudă, să se acrească. Fetele merg goale și despletite, adică Într-o ipostază care sugerează sălbăticia, statutul „natural”, În antiteză cu hainele și Împletirea părului, adaosuri și operații prin excelență culturale, care plasează femeile Într-o ierarhie și comunică rolurile sociale care derivă de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
bucătăria goală - o metodă bună de a menține stomacul gol este păstrarea bucătăriei goale. Dacă depozitați cantități mari de mâncare în bucătărie, nu numai că veți stimula mâncatul excesiv, ci veți lăsa și mâncarea să se învechească și să se acrească. Cu cât aveț mai puțină mâncare în bucătărie, cu atât aveți tendința de a fi mai atent la ceea ce mâncați și cu atât mai des trebuie să ieșiți să cumpărați de mâncare. În ziua de azi, datorită congelatoarelor și cuptoarelor
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
îl privească fiindcă se concentra la comenzile navetei. - Murături... Îmi sună cunoscut. - Sigur că îți sună cunoscut. Sunt convins că și părinții tăi obișnuiau să pună legume în apă cu sare și să aștepte să fermenteze puțin, pentru a se acri. - Da, ai dreptate. Roșii verzi. Asta obișnuia să pună mama. Roșii verzi, rosti gânditor Johansson. - Exact... dădu aprobator din cap Bârna, fără a se grăbi însă să-și continue ideile. - De ce spui asta? Barna tresări și răspunse pe un ton
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plebeul Socrate (Nietzsche). Nietzsche considera că adevărații filosofi ai grecilor au fost cei dinaintea lui Socrate. Ei refuzau contactul cu plebea și moravurile, maturi, gravi, fără a fi străini de problemele statului și de diplomație. Epicur a fost împotriva lumii acrite de moralitate, îmbătrânită și măcinată de boli. Oamenii nu pot fi făcuți mai buni dacă virtutea li se prezenta ca fiind demonstrabilă, necesitând argumente și având pretenția că are totdeauna dreptate (Nietzsche). Platon nu credea că remediul incompetenței și diletantismului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
în acest text? Din ce cauză a renunțat Heidi la viața tihnită din orașul Frakfurt? 5. Găsește câte un verb care să poată înlocui expresiile date: a aduce aminte, a o lua la sănătoasa, a da năvală, a i se acri, a băga de seamă, a-i ajunge la urechi, a sta de vorbă, a-i da papucii, a sta de veghe, a-i părea rău, a sta la taifas, a-ți bate joc. 6. Alcătuiește un text în care să
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
ca „șmecheri”, „cu nasul pe sus”, „irascibili/supărăcioși”, „își vedeau numai de interesele lor”, „disprețuiau gloata de afară, coada” ș.a. Acum vânzătorii se împart în „cei de pe vremea lui Ceaușescu”, care de obicei lucrează „la stat” și sunt „leneși” sau „acri”, încă „se mai cred pe vremuri”, și vânzătorii „noi” sau „tineri”, ce „lucrează la privat”, sunt „drăguți și amabili”, „te servesc repede și fără mofturi”. Diferențele de comportament față de client „înainte” și „după” ’89 sunt precizate și de lucrătorii în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Puteam să mă duc până acolo și să mă joc cu el și cu cele cinci hârtii nou-nouțe de o sută de dolari, care încă mai miroseau a cafea. Puteam s-o fac, dar nu prea aveam chef. Mă cam acrisem pe dinăuntru. Nici una din aceste hârtii nu-mi aparținea cu adevărat. La urma urmei, ce-mi plătise cu ele? De câtă loialitate poate avea nevoie un mort? Pfui! Priveam viața prin negura mahmurelii. În lumea din ce în ce mai strâmtă al cărei prizonier
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]