666 matches
-
și dedicîndu-le aproape tot timpul, Zigu Ornea a reprezentat ipostaza erudită pe care o poate lua cercetarea omenească atunci cînd este însoțită de o pasiune autentică. Cartea Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea este o dovadă în această privință: ea arată că acribia intelectuală este fecundă dacă, în dedesubturile sufletești ale celui care o practică, există un filon afectiv. Cu alte cuvinte, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea s-a născut din dragostea pe care elevul de odinioară, în timpul anilor petrecuți la liceul din Botoșani
Abnegația eclipsării de sine by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10687_a_12012]
-
de care numai Dan C. Mihăilescu poate spune ce mă leagă. L-am lăsat intenționat la urmă pe Z.Ornea. Era destul ca Dan C. Mihăilescu să fi comparat capitolul meu din „Istoria critică”, pe care a recenzat-o cu acribie la apariție, cu capitolele din cărțile lui Z.Ornea despre ideologia anilor ’30, ca să vadă deosebirea de abordare. (În paranteză fie spus, putea constata ușor și părerea mea despre Gherea din aceeași „Istorie critică”.) Pretind prea mult dacă refuz să
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
care obsesia ratării care a terorizat generația Marianei Șora e încă prezentă, dar care nu e, în cele din urmă, nicidecum o carte a ratării. Firesc ar fi ca, odată pornită, această editare să fie continuată cu sistemă și filologică acribie.
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
inventează - fără să știe cum se numește - calea ferată și locomotiva cu aburi. Aventura sa se încheie în notă burlescă, precum concursurile de azi în care diverși indivizi încearcă să zboare cu felurite obiecte ciudate. Cronicarul își notează însă cu acribie evenimentul spre deliciul protocronist al cititorului de azi, familiarizat cu vechile campanii ale revistei "Săptămâna" : Cuptoarele au ars un munte de cărbune și ciocanele au bătut fier încins pe nicovală, aruncând mai multe scântei decât sunt stele pe cer. În
Parfum de secol XVII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7200_a_8525]
-
multe tipologii ale partiturii muzicale: a) partituri dezvăluitoare (cele care semnalează atât cât este necesar pentru o restituire corectă, aflată în legalitatea intențiilor componistice, de pildă, partiturile clasice: Beethoven, Mozart, Haydn); b) partituri învăluitoare (care ascund esențialul în ciuda exploziei de acribie cu care sunt consemnate detaliile, cum ar fi opusurile impresioniste sau cele enesciene); c) partituri care învăluie dezvăluind (vezi cele baroce ori romantice, precum și muzicile notate proporțional, aparținătoare școlii poloneze a anilor ‘60- ’70); d) partituri care dezvăluie învăluind (vezi
Partitura ?ntre conspirare ?i deconspirare by Liviu D?NCEANU [Corola-journal/Journalistic/83951_a_85276]
-
1997, COLECȚIA "MEMORIA"; EDIȚIA A DOUA, BRAȘOV, EDITURA SERAFIMUS, 1999 [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ, CU O PREFAȚĂ DE ZOE DUMITRESCU-BUȘULENGA]; EDIȚIA A TREIA, CHIȘINĂU, EDITURA CIVITAS, 1999 [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ] Ionel NECULA Mihai Eminescu și dosarul dublei sale sacrificări Cunoscut prin acribia sa în analiza versului eminescian, Theodor Codreanu, cel care atât de bine a pus sub stare de semnificație manifestările de viață "conștie" ale poetului, a îmbogățit, iată, repertoriul acestor cercetări cu o nouă lucrare de o factură mai aparte în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în Theodor Codreanu un partizan cu netăgăduite haruri analitice. Bănuiam că tot cercetând acest teritoriu încărcat de reacții contradictorii va da și peste capcane meschine și subminante, care-l vor frisona epistemic și rezonator. Doar ipostaza de polemist resoarbe aceeași acribie arătată anterior, dar impregnată de indignare, de consternare, de revoltă. Fraza sa, deși tot cu limpezimi de cristal, cumpănită și dreaptă, devine însă executorie și irefutabilă. Și lui, ca oricărui bun gospodar, îi place curtea curată. "Observator" (Tecuci), nr. 244
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că "umila" "Cenușăreasă" ("varianta masculină și literară", cum spune Theodor Codreanu) are, de fapt, o biografie "palpitantă". Nici o incompatibilitate, se vede chiar de acum, între om și operă sau, dacă vreți, avem de-a face cu entități complementare. Cu o acribie arheologică ori detectivistică, excelentul biograf contrazice, în modul cel mai convingător, teza disjuncției dintre eul empiric și eul poetic, impersonal, și prin aceste "eseuri" demonstrează interdeterminările omului și epoca prin care a trecut. Mai mult decât atât, a reușit o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
personalității poetice și asupra mecanismelor creației, altfel spus, comprehensiune eliberată de prejudecăți de interpretare în ceea ce îl privește pe George Bacovia. Lucrarea exegetică se întitulează Complexul bacovian (Junimea, Iași, 2002) și se remarcă prin echilibru, consecință a rigorii argumentative și acribiei documentaristului. Complexul bacovian este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte, punctul comun al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea, entuziasmul naiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
precis din Chișinău, "tripla sfâșiere" a creștinilor ortodocși din Republica Moldova și "relațiile" dintre bisericile ortodoxe cu centrele religioase din Moscova și București, despre unii reprezentanți ai postmodernismului ca niște exponenți ai "ultimei generații sfâșiate", Th. Codreanu se lansează cu aceeași acribie în investigarea destinului cultural al Basarabiei, afectat și el de "complexul sfâșierii". Acest aspect al fenomenului necesită un studiu separat, dar în general despre cartea Basarabia sau drama sfâșierii s-ar putea spune că este un remediu incontestabil împotriva acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cât a decis T. Maiorescu și cum s-a împăcat el cu această măsură rămâne o problemă deschisă. Unele însemnări din jurnalul acestuia ridică posibile îndoieli, semne de întrebare, lângă adevărul sprijinului dat de Maiorescu poetului. Th. Codreanu restabilește cu acribie topica elementelor (și a evenimentelor) cu observații de finețe, care duc în discutabil opinia celor care plasează suferința lui Eminescu în aria psihozelor majore. (Suferințe mentale, cu nucleu preexistent, care, prin decompensare, trec pacientul din "a fi în lume" în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ed. Ager Economistul în 2005) prezintă un dublu interes: din perspectivă analitică și din perspectivă documentară. Modernă prin concepție, amplă și exhaustivă, monografia conține un volum impresionant de informații și se impune prin calitatea demersului de critică literară în care acribia se împletește cu eleganța stilistică. "Biblioteca Bucureștilor", nr. 7, iulie 2006 A.I. BRUMARU "Epica Magna" Domnului Theodor Codreanu (critic, eseist, istoric literar, monografist, prozator el însuși), impozanta lucrare romanescă a lui Mihail Diaconescu (vezi Mihail Diaconescu. Fenomenologia epica a Istoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românești". Și acest aspect e un fapt ce demonstrează, în numele evoluției culturale și spirituale ale unui neam, necesitatea luptei contrariilor, a ciocnirii diverselor opinii, a disputelor. Cercetând Istoria... lui N. Manolescu prin prisma conștiinței sfâșiate, fenomen descris anterior cu multă acribie de către Th. Codreanu în volumul său Basarabia sau drama sfâșierii, autorul eseului menționat mărturisește că "Istoria (lui N. Manolescu, n.a.) este unul dintre cele mai ciudate produse pe care le-am citit vreodată" (pag. 13). De altfel, cu câteva pagini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
filosofului român din America un gânditor de marcă (prins însă în capcana ideologismului), caută să descâlcească până la capăt împletirile sinuoase ale "principalului" și "secundarului" din vitrega istorie a societății românești din ultimele secole. Disocierile și nuanțările sale urmează, cu o acribie remarcabilă, ca și în alte momente de clarificări dificile, același fir călăuzitor al gândirii eminesciene. Într-adevăr, susține el, Eminescu simboliza arheul românesc, dar din poziția de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat și disprețuit de o pătură minoritară, numită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
arate caracterul românesc și performant al textelor slave elaborate de cărturarii români - Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie ar fi un exemplu -, cercetează literatura marilor cronicari moldoveni - cu studii exemplare asupra textelor, însoțite ulterior de ediții realizate cu acribie -, se ocupă de relațiile dintre cultura și literatura română veche și cele slave ori zăbovește asupra procesului de „românizare” a culturii noastre, veritabilă revoluție, „dezrobire a scrisului în limba populară”, ca în Începuturile și biruința scrisului în limba română (1965
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
dacă vreți, captivanta noastră conversație. Cheia mânuită de Avocat se afundă scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători, cu toții, mai puțin Iepurele și cu Bursucul, care rămăseseră afară, de o parte și de alta a tocurilor, sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
procesul modernizării României ori a evoluției ideii de libertate, acestea nu explică și nu justifică apariția unui sistem totalitar, care avea să secătuiască de energie și de vitalitate poporul român. Datorită labilității factorilor genetici, utopia comunistă, așa cum demonstrează cu o acribie carteziană Fr. Furet, s-a autodistrus. Nu doar în România, ci pretutindeni. Anul 1989, dar și cei care i-au urmat, stau mărturie în această privință. Din eșafodajul comunist edificat pe parcursul mai multor decenii nu au mai rămas decât oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
istorice. Trecerea de la convingerile legionare la cele comuniste a fost pentru cei din ultima categorie o mișcare naturală. Fără probleme de conștiință sau de adaptare. A treia categorie, cea a adepților tăcerii, a ieșit din scenă. E nevoie astăzi de acribie arheologică spre a-i descoperi și a le valorifica experiența. Procesul de identificare este abia la început, dar nu lasă să se întrevadă descoperiri spectaculoase. Cei mai numeroși intelectuali români au traversat deșertul comunist preferând să nu-și clameze drama
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
parte și de eșecul pe care l-a suferit argumentarea prin ceilalți susținători ai ei, dar mai ales de faptul că teologia putea produce oricând argumente irefutabile despre existența lui Dumnezeu, pe care nu trebuia să le demonstreze cu atâta acribie. Interesul pentru acest argument va renaște abia În filosofia lui René Descartes, dar aici obiectivul principal nu-l va mai constitui problema existenței ca atare a lui Dumnezeu, ci găsirea unui principiu care să confere certitudine și validitate cunoștințelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la Goethe, Faust, Editura Grai și Suflet, București, 1995, p. V. 183 Ibidem, p. VY. 184 Ibidem, p. V. 185 Ibidem, p. V. 186 Ibidem, p. VI. 187 ,,Alături de bogăția culturală stătea nerușinata exploatare, alături de rafinamentul artistic, brutalitatea animalică, alături de acribia filologică și eticheta plină de maniere de la curte, grosolănia socială și furia neîndurătoare față de cei asupriți și puțin instruiți, a căror agitație nu dura decât o secundă a lumii; alături de madonele delicate sau moderne stăteau vrăjitoarele reprezentate în scene de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dintâi femeie mai iscusită pe care ați întâlnit-o vi s-a părut că e și femeia cu care ați plecat în gând de acasă când erați copii..."119 Cei familiarizați cu exegeza operei camilpetresciene vor fi fost frapați de acribia de care au dat dovadă criticii literari în a deconspira adevărata cauză a sciziunii cuplului Fred d-na T. O ipoteză a fost lansată de către noi când am evidențiat relația imaginară dintre personaj și avatarurile sub care ni se înfățișează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scriitorului român. În toate domeniile în care s-a manifestat, el este un tip unic și inventiv. Inițiator al teatrului de idei, are și pretenția îndreptățită de a fi recunoscut ca inovator în tehnica romanului. A avut orgoliul, dar și acribia de a crea un sistem filosofic original, bazat pe studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pentru omul care s-a dăruit muncii, școlii, binelui public. O preocupare constantă a revizorului a fost aceea pentru pregătirea și perfecționarea corpului didactic. Am amintit deja despre modul scrupulos în care organizase conferințele învățătorilor rurali. A fost nu numai acribie, ci și competență, simț practic deosebit de bine valorizat, cu acest prilej. Constatând mari lipsuri, „atât în privința metodei cât și a cunoștințelor”, faptul că singurele lor cunoștințe „consistă în genere în vorbe moarte, a căror realitate vie n-o pricep”, revizorul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
consemnării și reactualizării. Trans-scrierea evenimentelor, personajelor și a faptelor face ca acestea să intre În zona reprezentabilului și le redă circuitului interpretativ. Analiza de discurs este o metodă descriptivă ce presupune reproducerea detaliată a tuturor elementelor specifice, cu maximum de acribie atât În definirea cadrului analitic, cât și În analizarea datelor. Analiza discursurilor trece dincolo de simplul efort al prezentării unităților de expresie a grupurilor. Pentru că oferă o conturare exactă a contextului și a participanților, pentru că permite reproducerea detaliată a personajelor și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cei trei „R” ai prezentului!). În societățile bazate pe control și comandă manipularea juca rolul central: inocularea conștiințelor cu concepte și noțiuni „noi”, pentru a se putea obține coerentizarea și unificarea conștiințelor de clasă. Trebuie neapărat spus, fie și din acribie intelectuală, că Kenneth Goff a fost primul care a folosit pe terenul psihopoliticii „spălarea creierului” - cu referire directă la practica sovietică a Îndoctrinării. Ca tehnică psihoterapeutică, reabilitarea indivizilor supuși practicilor de Îndobitocire și substituire a personalității solicită punerea În acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]