226 matches
-
am cetit-o lui Ionaș Moscu. Bineînțeles că a fost încîntat, cu atât mai mult cu cât și el o cam plăcea pe verișoară-mea! Aceasta a fost prima mea poezie de dragoste î Mai târziu am începui să fac acrostihuri! Ajunsesem la o virtuozitate extraordinară și le confecționam la iuțeală, în câteva minute, indiferent de lungimea numelui iubitei. Prin clasa a VIII-a, eram la mare preț din punct de vedete poetic, dar de această prețuire mă bucuram, din nefericire
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
comoară" etc. ― Ei, acu' țin-te bine, că vine lovitura de grație. Poezia asta e cu cheie, mă, dar trebuie să-ți arăt eu drumul, ca să mergi pe el... E o "poezie-acrostih!" ― Mie nu-mi vorbi păsărește, că nu pricep! ― Acrostihul, mă, e o poezie cu tâlc. Dacă citești inițialele fiecărui rând de sus în jos, îți dă un nume, o gândire, în sfârșit, ce vrea poetul respectiv. De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Mie nu-mi vorbi păsărește, că nu pricep! ― Acrostihul, mă, e o poezie cu tâlc. Dacă citești inițialele fiecărui rând de sus în jos, îți dă un nume, o gândire, în sfârșit, ce vrea poetul respectiv. De obicei se fac acrostihuri cu numele ființei iubite. Ionescu Cornel habar n-are de ce ascunde-n ea poezia asta! Ia citește inițialele de sus în jos, să vezi ce-ți dă! Înfrigurat, Dinulescu îmi smulse hârtia din mână și silabisi: ― Tan-ți-ești-o-gîs-că! Extraordinar! E o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
au văzut mergând strâns la braț și râzând fericiți pe... Tanți cu Stelian Dinulescu! * Dar acest neprevăzut episod, ivit în calea netedă a confecționării de versuri la comandă, a avut un rezultat neașteptat pentru cererile ulterioare ale colegilor. Vestea despre acrostihul buclucaș s-a întins ca fulgerul în toată clasa, și-n două recreații numai am fost asaltat de clienții mei obișnuiți: ― Bine, mă, de ce nu ne-ai spus pîn-acum că te pricepi să faci d-astea cu litere potrivite! E
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Tii, când o vedea Gabi că-i e numele din poezie, o să fie foarte impresionată! Și alte variații pe aceeași temă! Și cum nu mai puteam să scap de ei, am fosi nevoit să torn în aceeași zi vreo zece acrostihuri cu cele mai drăgălașe nume de fată: Vivi, Georgeta, Mimi, Jenica, Anișoara, Mariana, Irinel și altele. Dar culmea a fost că foarte curmei băieții și-au ridicat pretențiile, cerîndu-mi cu insistență sa mai adaug câte ceva la numele iubitei ― "nu cine știe ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
afle, că nu vreau să am discuții! ― Fii fără nici o grijă! Fac o cinste formidabilă... Și te mai rog ceva... dar promite-mi că vrei! ― - Dacă pot, cu toată plăcerea! ― Mă, fac o cinste copioasă! Fă-mi pentru Veturia un acrostih d-alea de care faci tu; da' fă ceva așa, cum n-ai mai făcut pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pîn-acum, ceva formidabil, ca s-o impresioneze... fac o cinste nemaipomenită, mergem la cofetărie la "Dobriceanu" și mănânci cât vrei. ― Bine, dom'le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost mai are bilețelul? O să-nțeleagă ea destul din acrostih! ― Nu, dom'le!... las-așa, că e mai bine! Dar când te-apuci de el, că azi după-masă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
le! Veturia, simplu? Altceva nu-i mai spui nimic? ― Nimic! Adică îi spun, dar nu în poezie. Însoțim acrostihul de un bilețel, știi, cum să-ți spun eu, explicativ! ― Păi ce rost mai are bilețelul? O să-nțeleagă ea destul din acrostih! ― Nu, dom'le!... las-așa, că e mai bine! Dar când te-apuci de el, că azi după-masă vine la farmacie? ― Uite-acuma, că tot n-am nici o treabă! Tu plimbă-te prin curte și lasă-mă liniștit până te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de zile de la soră-mea. Era o fată de vreo șaisprezece ani, fină, palidă, distinsă, cu corp frumos, cu mâini subțiri, cu părul castaniu și ochii mari și melancolici. Veturia... Drăguță fată! Bine de Gică! Veturia! Am început să scriu acrostihul. "Visul meu..." Nu mai știu ce am scris. L-am terminat! L-am chemat pe Gică. ― Ascultă-l! Pusesem în el tot sufletul meu: îl simțisem! ― Pă cinste! mi-a răspuns Gică. E clasa una! ― Îmi pare bine că-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cum se va prezenta corespondența ta amoroasă! ― Bravo, mă, să trăiești, să știi că... Am desenat cu cerneală roșie o inimă străpunsă de o săgeată, bineînțeles săgeata lui Cupidon! Din inimă picura sânge... picături care, în căderea lor, formau inițialele acrostihului... Restul poeziei era scris cu negru, așa că literele de la început ieșeau foarte bine în evidență... Am scris versurile cât mai caligrafic cu putință și, după ce am exersat semnătura lui Gică, așa cum am crezut eu că este mai interesantă, am trîntit-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ieșeau foarte bine în evidență... Am scris versurile cât mai caligrafic cu putință și, după ce am exersat semnătura lui Gică, așa cum am crezut eu că este mai interesantă, am trîntit-o jos, subliniind-o. Apoi am compus biletul de prezentare a acrostihului: "Drăguță Duduie Veturia, Te rog mult să-mi ierți îndrăzneala de a-ți trimite aceste versuri. Sânt rodul puternicei impresii pe care ai făcut-o asupra mea de când te-am cunoscut! Desigur că finețea dumitale sufletească a citit de mult
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ți trimite aceste versuri. Sânt rodul puternicei impresii pe care ai făcut-o asupra mea de când te-am cunoscut! Desigur că finețea dumitale sufletească a citit de mult în ochii mei ceea ce am cutezat să-ți mărturisesc abia astăzi, prin acrostihul pe care te rog să-l privești cu toată indulgența! În poezie este permis să spui mai mult decât într-o scrisoare în proză, sau chiar în fața ființei dragi. Dacă rândurile mele te vor supăra cumva, te rog încă o dată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tânăr și-mi era dor de iubire!... Și-apoi, fata îmi da a-nțelege că mă place; iar lui Gică nu-i făcuse, cum se numește, nici un avans. I-am răspuns puțin intimidat: ― M-a rugat să-ți fac un acrostih. Ți l-am făcut și-am pus în el cele mai curate simțăminte... L-am scris așa ca și cum l-aș fi scris cu adevărat iubitei mele... Pe urmă m-a rugat să-ți mai scriu și biletul acela explicativ. Și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trebuie să-i spun Veturiei tot ce mă-ndemna sufletul și primăvara să-i spun. Mă agățai de ultimele ei vorbe: ― Zici că ai înțeles tot ce trebuia să înțelegi? ― Cel puțin așa cred! ― Ce ai înțeles, de exemplu, din acrostih? ― Că... Gică mă iubește... sau cel puțin așa pretinde! ― Pretinde el... sau acela care ți l-a compus... Te-o fi iubind și Gică, dar... ― Dar?... Spune odată! Întotdeauna te exprimi atât greoi? ― Cum, Veturio, tot n-ai înțeles? ― Ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Coada Începea pe aleile betonate, Între straturile de flori vesele, continua până la etaj, mai traversa un hol și se oprea În fața unei uși cu lacul plesnit. Repetentu Își petrecuse orele la coadă Încercând să compună În minte cât mai meșteșugite acrostihuri. În vremea asta, așezat la umbră În curtea Inspectoratului, Foiște dezbătea chestiuni spirituale cu feluriți interlocutori care se perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când alegi o parolă, alegi ceva de care-ți amintești ușor, un cuvânt pe care să-ți vină să-l bați spontan, aproape din instinct. Închipuiește-ți, IHVHEA! Ar fi trebuit apoi să suprapună Notarikon-ul peste Temura și să născocească un acrostih ca să-și amintească cifrul. Bunăoară: Imelda, Hai Vendicato Hiram Empiamente Assassinato*. Și pe urmă, de ce trebuia Belbo să gândească În termenii cabalistici ai lui Diotallevi? El era obsedat de Plan, iar În Plan introduseserăm atâtea alte componente, rozacruceenii, Sinarhia, Homunculii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la probă. Să adăugăm o sectă care nu există. Fondată recent“. Îmi reveni În minte curioasa Întrebare a lui De Angelis, dacă auzisem vorbindu-se despre Tres. Și am spus: „Organizația Tres“. „Și asta ce-i?“ Întrebă Belbo. „Dacă există acrostihul, trebuie să existe și textul subiacent“, zise Diotallevi, „altfel nici rabinii mei n-ar fi putut practica Notarikon-ul. Să vedem... Templi Resurgentes Equites Synarchici. Vă place?“ Numele ne-a plăcut, l-am scris la coada listei. „Cu toate bisericuțele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
interesa să placă el emitea simboluri, ce știau ei?! Într-o zi, Mihaela a venit supărată la școală. Vasilică a observat și i-a spus lui Stani care, fără vreo intenție ascunsă, numai s-o înveselească, a compus imediat un acrostih nu i-a plăcut Mihaelei, l-a luat prea în serios. S-a chinuit puțin la litera h dar pe ei băieții i-a amuzat, mai ales că a potrivit rimele într-un mod iscusit. Părea o poezie scrisă iubitei
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar. Astfel era și arătarea curții lui Creangă, la a cărei componenți caracteristici vom reveni mai târziu. Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În stihurile proprii, Împrumută de la alții mai dotați. Toată această umilință (sau mai bine zis: strategie a umilinței) este contrazisă de efortul pentru rafinarea versului. Citite normal, versurile spun deva, de regulă o dorință rușinată de văpăile ei iuți. În acrostih se dezvăluie numele zeității care domină această misterioasă mitologie a durerii: Zoica, Lucsandra etc. Trebuie oarecare știință (și acolo unde există o știință, o tehnică a versului, există și o conștiință a posibilităților lui estetice) de a Împreuna silabele pentru ca
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se constituie dintr-o suită de interogații care reprezintă tot atîtea aproximări ale sentimentului: „Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește?...” Într-un loc (Zilele ce oi fi viu), Ienăchiță dezvăluie În acrostih identitatea hrăpărețului canar: Zoica, urmată de Îndată de un cuvînt ce traduce starea psihică a stihuitorului: mor. Poetul se hotărăște, așadar, să dea pe față lucrurile și să privească de aproape ceea ce pînă acum refuzase: obiectul pasiunii. Însă Zoica, din pricina
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui Nicolae, gospodarul familiei, aflăm că poezia care Începe cu versul „Foarte multă văz plăcere” a fost compusă Într-o dulce pustietate, Într-o dimineață de mai, preț de un ceas, În urma unei dispute asupra vorbirii. Altele care au În acrostih numele Lucsandrei au fost făcute, aflăm din aceeași sursă, pe cînd Alecu, fire petrecăreață și imprudentă, se afla ascuns de frica vrăjmașilor Într-o căsuță: „În diiastimă de o giumătate de ceas și plin de frică, de bătaie de inimă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El se hotărăște să dea totul În vileag, fără a spune Însă nimic concret. Ienăchiță și Alecu promiteau tăcerea cea mai adîncă, dar desconspirau, În acrostih numele Zoicăi, Lucsandrei sau Elencăi. Nicolae amenință să spună lucrurilor pe nume, dar nu dă, În fond, nici un clement concret care să ne poată duce spre izvorul suferinței lui: „Ticălosul al mieu piept, Lasă taina, spune drept, Arată ce pătimești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe „Ecaterina de Pann”, ultima soție. Ecaterina n-a acceptat Însă, se pare, schimnicia; Îndată după moartea poetului s-a dus după alt bărbat, Încâlcind astfel prevederile testamentului. Anton Pann bale, dealtfel, recordul În ce privește onomastica feminină. Înaintea Ecaterinei, citim În acrostih numele Saftei, Lucsandrei, Parasehivei, Marioarei, Anicăi, Ninei, Sultanei, Elencăi, Liuței, Uțicăi. O poezie este Închinată unei femei pe numele de Ralu, alta se adresează Nicăi, diminutiv, probabil, de la Anica dinainte, dacă n-o fi, cumva, vorba de altă persoană. Unele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ele statornicie și credință. Oglinda, nurul, lanțul, locul, trupul În văpăi sînt, și la Pann, obiectele, imaginile cele mai răspîndite. Ele sînt bunuri ale epocii. Poeziile par Împrumutate de la alții, cu ușoare modificări pentru ca numele vizat să iasă bine În acrostih. PÎnă cînd nu te iubeam pare opera lui Alecu Văcărescu, numai numele muzei e, aici, altul: Paraschiva. Numele arată originea tîrgoveață a femeii. În rest, același foc, aceeași neodihnă a sufletului și trupului. Femeia este, evident, o Afrodită, merită să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]