226 matches
-
A fost foarte răspândit, a fost tradus în slava veche, în arabă și în latină, probabil de către un învățat din cercul lui Ilduin, în perioada carolingiană (secolul al nouălea). Data compunerii și paternitatea imnului constituie două probleme încă nerezolvate. Cum acrostihul imnului este alfabetic, numele autorului rămâne necunoscut. Prologul este dedicat „conducătoarei invincibile”, adică Fecioarei, căreia i se aduc mulțumiri pentru că, precum un războinic, s-a luptat pentru cetatea Constantinopolului, aflată în mare pericol, și a salvat-o. Apoi, imnul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Alcătuiri și tălmăciri, apare postum, la Iași, în 1856. Între 1800 și 1830, interval în care produce un număr important de versuri, creația a lui C. cunoaște două etape distincte: una, până în preajma anului 1820, este bogată în compuneri ocazionale, acrostihuri, cântece de lume, stihuri erotice declarative; muza inspiratoare, mereu alta, a acestui permanent îndrăgostit este idealizată și impersonală, frumusețea ei, „nurii” îl îndeamnă la extaz și la exclamații superlative adunate în strofe sufocate de lamentări, oftaturi și leșinuri, pentru uzul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
pe litere furnizează, în ordine, inițialele (care au la rîndul lor alte cuvinte drept deviză) începutului fiecărei fraze. Opera în întregul ei se bazează astfel pe o combinație de cuvinte emblematice și de corespondențe fonetice, asemenea - Comte face apropie rea - acrostihurilor simple, duble, triple, cva druple și uneori chiar cvintuple care au fost în vogă la poeții Renașterii. Ceea ce Comte nu pare să vadă însă este că, întins pe opt sute de pagini, zeci de mii de rînduri și sute de mii
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
dar, se pare, strămoșii ne întrecuseră în toate cele vesele. Austerul Hasdeu, pe care cu greu ți-l poți închipui altfel decât printre ceasloave și bucoavne, era tartorul farselor. El a trimis, în 1871 și 1876, cele două poezii cu acrostih publicate de "Convorbiri literare" și tot el i se adresa în scris lui Titu Maiorescu cu formula "Es. Min. Tit. Maiorescu", ce putea fi citită și "Excelenței sale Ministrului Titu Maiorescu", dar și... "E smintit Maiorescu"! Eminescu avea să observe primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
adresa în scris lui Titu Maiorescu cu formula "Es. Min. Tit. Maiorescu", ce putea fi citită și "Excelenței sale Ministrului Titu Maiorescu", dar și... "E smintit Maiorescu"! Eminescu avea să observe primul târziu, revista era tipărită! altă farsă hasdeeană, poezia cu acrostih isteț semnată P. A. Călescu, adică... Păcălescu. Dar cele mai bune poante erau involuntare, fiindcă, cum ne învață tătucul Marx, arta rămâne mereu în urma vieții. Pentru premiile Societății Scriitorilor Români au candidat în 1930, la poezie, Tudor Arghezi și Alfred Moșoiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
farsă a lui Hasdeu la adresa Convorbirilor literare, din februarie 1876. Hasdeu trimisese revistei ieșene, sub pseudonimul străveziu P.A. Calescu (=Păcălescu) o poezie intitulată La noi, în care, la constatarea din primul vers „La noi e putred mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase în grabă versurile Vestală timoroasă prin Fecioară sfiicioasă, „ceea ce avu drept rezultat - comenta satisfăcut Hasdeu - de a face ca acrostihul să sune mai nemțește
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase în grabă versurile Vestală timoroasă prin Fecioară sfiicioasă, „ceea ce avu drept rezultat - comenta satisfăcut Hasdeu - de a face ca acrostihul să sune mai nemțește: La Conforbiri literare. O germanomanie instinctivă!“ (B.P. Hasdeu, „Al doilea rămășag“ - dedicat domnului V. Alecsandri, ROM., an. XX, 5 februarie 1876, p. 101-102). V. mai departe p. 284, nota 12. și vergură la feminin? Apoi, adaogă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu va putea dura mult. În Românul de la 5 februarie, B.P. Hasdeu publică o scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste din Iași, Convorbiri literare, căreia i-a trimis spre publicare bucata versificată cu titlul La noi și având acrostihul: „La Convorbiri literare“. Această păcălitură iscălită „P.A. Călescu“ a produs anul 1876 283 10. Episodul amintit de Bacalbașa cu destulă exactitate a contribuit și el la șubrezirea regimului conservator; în cadrul discuțiilor asupra rectificării bugetului Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice Titu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
este cel care se împotrivește lui Cristos”. Forma „Antechristus” este atestată la scriitorii creștini de limbă latină încă din secolul III. Se pare că forma cu e era mai plăcută auzului romanilor, ca fiind mai armonioasă decât cea cu i. Acrostihul 41 din Instrucțiunile lui Commodian se intitulează De Antechristi tempore și nu De Antichristi... Există, până în vremea lui Augustin, numeroase mărturii care atestă această ortografie, respinsă fără drept de apel de autorul operei De ciuitate Dei. Motivația lui Augustin este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și istoric, converg spre ipoteza unui autor creștin african, probabil de origine siriacă, având legături incontestabile cu Italia de Nord, care a scris cele două opere fundamentale ale sale pe la mijlocul secolului al III‑lea. Numele său apare într‑un poem acrostih de la sfârșitul cărții a II‑a a Instrucțiunilor: COMMODIANUS MENDICUS CHRISTI. Salvatore susține teza potrivit căreia ar fi vorba de un personaj din anturajul lui Ciprian, dar unul foarte tânăr. Urmând lui Thraede, Daniélou contestă această teză. Jean‑Michel Poinsotte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1 Dixit Esaias: Hic homo, qui commouit orbem Et reges totidem, sub quo fiet terra deserta. Audite, quoniam propheta de illo predixit; Nihil ego conposite dixi, sed lege legendo. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lasă locul unui singur Anticrist în Instr. 41, dar unul cu două fețe. Majoritatea editorilor și comentatorilor văd lucrurile în felul acesta. După modelul lui Brewer, Poinssote propune o altă grilă de lectură, identificând schema binară din Carmen... și în acrostihul citat mai devreme: „Suntem tentați să credem că versurile 7 și 11 relatează un episod autonom - introdus cu abilitate prin conjuncția autem - referitor la începutul activității Anticristului, al cărei element determinant îl constituie. Există, așadar, în Instructiones un singur Anticrist
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
indică și titlul, și acest Anticrist nu este Nero rediuiuus”. În consecință, versurile 7‑11 constituie o paranteză consacrată lui Nero, în calitate de precursor al „Latinului”, în timp ce restul poemului vorbește de Anticristul principal. În realitate, cele două moduri de înțelegere ale acrostihului 41 nu sunt opuse, ci complementare. Teza susținută de Brewer și Poinsotte are totuși meritul de a arăta că există, la Commodian, o viziune coerentă a eshatologiei; scenariul sfârșitului lumii prezentat în Instructiones fiind în perfectă concordanță cu cel din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
viziune coerentă a eshatologiei; scenariul sfârșitului lumii prezentat în Instructiones fiind în perfectă concordanță cu cel din Carmen apologeticum. În privința anticristologiei autorului nostru, cel mai simplu ar fi să presupunem nu unul, ci două modele alternative. Primul (sintetic), reprodus în acrostihul 41, prezent de asemenea în comentariul lui Victorin, propune un Anticrist‑Nero rediuiuus. Împăratul roman revine pe pământ de inferno leuatus, declanșează ultima persecuție împotriva creștinilor, distruge Roma și intră învingător în Ierusalim. Iudeii recunosc în el pe adevăratul Mesia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dintre care primul este identificat cu Nero seruatus, iar cel de‑al doilea, cu un rex ab oriente; activitatea celui dintâi se desfășoară în Occident, a celuilalt, la scară universală. Cum se explică această alternanță a modelelor? În Instr., genul acrostihului îi impune lui Commodian o concizie maximă. Așadar, el va prezenta modelul sintetic, întâlnit la Victorin, dar în manieră diferită. În Carmen, în schimb, el face apel la modelul analitic, dat fiind că celălalt model se dovedește ineficient. De ce? Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
-M. Poinsotte pregătește o nouă ediție, amplu comentată. Utilizăm aici această ediție, încă inedită, pe care, cu amabilitate, autorul ne‑a pus‑o la dispoziție, preluând și traducerea sa. . Commodian scrie (și probabil pronunță) Antechrist, și nu Antichrist. Ca dovadă, acrostihul prezentat, al cărui titlu exact este De Anteccristo tempore. . Sbaffoni consideră că spiritalis este atribut al lui imago, în timp ce Durel îl consideră complement direct al lui eradat (în acest caz ar fi vorba de o formă veche de acuzativ plural
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor ce se mântuie, pentru ca, fiind zdrobiți, frământați, puși la dospit și copți să fie buni pentru ospățul Împăratului. [...] În cărțile dinainte am pomenit cauzele pentru care Dumnezeu a îngăduit să se întâmple așa”. În fine, dimensiunile destul de reduse ale acrostihului îl obligă pe Commodian la o dozare foarte strictă a informațiilor. Este greu de conceput că ar fi repetat în două versuri diferite aceeași idee, în condițiile în care era vorba de un scenariu atât de bogat ca cel al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de-al doilea, credincioși, dar fără râvnă, de aceea seși pedepsesc cu iubire de oameni. Iar cei ce s-au făcut desăvârșiți,fie în virtuți, fie în păcate, vor avea răsplățile cuvenite”<footnote Sfântul Grigorie Sinaitul, Capete foarte folositoare în acrostih, în Filocalia, volumul VII, p. 103. footnote>.După această evaluare a faptelor săvârșite în timpul vieții pă-mântești, fiecare suflet își va primi răsplata sau, dimpotrivă, osânda,până la Judecata universală. Aceasta înseamnă acceptarea de cătreconștiință a mărturiilor aduse și supunerea față de evidența
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
o executare a poeziei, în alte cuvinte, ele arată mecanismul intern de funcțiune pe baza căruia poezia este prezentă. Alte elemente și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de modul de aparență al poeziei. Acrostihul oferă înțelesuri în literele inițiale sau în cuvinte speciale intime poeziei. Poezia invită la joc atunci când înțelesul său constă în descifrarea sa lingvistică. Modul diferit al apariției poeziei, prin folosirea diverselor tehnici digitale sau prin folosirea anumitor acțiuni ca juxtapunerea
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
aș fi una dintre doamnele de Guermantes. Seara, după ce ne despărțeam, ne scriam unul celuilalt scrisorele de dragoste pe care ni le înmânam personal a doua zi. El îmi compunea și versuri în limba franceză. Mi-a scris odată un acrostih foarte frumos, pe literele numelui cu care mă răsfăța. Îl iubeam pătimaș, nici nu concepeam viața fără el. Îl iubea și mama, pentru că-l iubeam eu. Și a venit sfârșitul războiului. Ne-am dat bacalaureatul la licee de stat și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
integranții UNI Salto, cu recunoștință". În noiembrie 2004, primeam un alt omagiu, o diplomă cu următorul text: "Cetățeanului ilustru al Uniunii Imigranților din Salto, Domnul Ambasador Vasile Macovei, și Doamna" și urmau 6 rânduri care începeau cu litere mari, formând acrostihul VASILE. Ce-mi onorau "admiratorii": știi să creezi relații de prietenie; ne-ai oferit ospitalitate sinceră în inima și în casa ta; ai o sensibilitate deschisă pentru a capta cele mai frumoase fațete dăruite de viață; luminezi drumul tău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zâmbet larg; știi să înțelegi și să impulsionezi activitățile celor apropiați; întâlnindu-te pe drumul nostru, ne-am simțit împăcați și fericiți cu viața". Cu multă afecțiune, Uniunea Imigranților Salto. Nu știu cine a fost cronicarul sau poetul care a elaborat respectivul "acrostih", dar venit de la niște oameni simpli, cu care am colaborat și cărora le-am dăruit o scânteie de bucurie și speranță, fiindu-le alături, l-am apreciat ca pe o prețioasă distincție acordată unui ambasador al României! Anul 2000 se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
M. Elias, ca traducere dintr-un inventat poet german Gablitz. A doua oară, Junimea a pățit-o și mai rău. În 1875, s-a primit și s-a publicat în Convorbiri literare poezia „La noi”, semnată P. A. Calescu. Era un acrostih care desemna titlul revistei Convorbiri literare. Cel care a descoperit și semnalat păcăleala a fost Eminescu. Momentul este descris de Iacob Negruzzi: „În ziua apariției Convorbirilor eu stam acasă cu revista în mână... când Eminescu intră în odaie la mine
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
Revista contimporană, al cărui nume este astăzi cu totul uitat, o piesă de teatru intitulată Borta rece, care de la început pănă la sfârșit nu era decât o bătaie de joc la adresa noastră. Atunci a fost păcălită "Junimea" de Hasdeu, prin acrostihul Conforbiri literare publicat din nebăgare de seamă în gazeta noastră sub titlul: E putred mărul, și care punea, dragă Doamne, în lumină înclinările noastre germanofile. Dar, oricât de violentă a fost această ceartă, ea a avut efectul bun de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu păr, neostoită. Care te suge. Te devoră. Alt loc de ascundere nu e. Nu mai sperați. A.B.De ce ai început să scrii? Când ai debutat? Cum scrii? Am început să scriu de pe la opt ani. Prostioare. Versuri pentru mamă. Acrostihuri. Eram, se pare, destul de dibaci, căci...aveam cereri. Am debutat, cred, în gazeta școlii. Școala generală nr.28 tot în această școală ai învățat și tu, nu?, cea mai bună din oraș, în cartier "Mazepa", care, pe atunci, nu avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]