1,392 matches
-
omule... Intim. Foarte intim-corectează Valy-Nu te știe nici pasărea, să fiu al dracului! Mă crezi? Eu nu cred că nu te știe nicio pasăre subliniez cuvântul pasăre zâmbind incisiv. Un coniac? Schimbă el drăguț vorba cotrobăind pe după niște cartoane cu acuarele, ca să dea de sticlele de diferite mărimi și cu etichete în engleză, cu băuturi. Nu zic că nu-l gust. Gheață n-am. Însuși dialogul dintre noi părea un fel de antidot la eventuala tăcere care s-ar fi înfiripat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
79 de ani, că ea, soția lui, habar n-avea de aventurile lui amoroase. De aceea poate că îi purta lui Karin un și mai mare respect decât ar fi trebuit. Ea înghițea în sec, cu nasul în goblene, în acuarele sau în cărți și murmura pe sub nas: Oricâte iubite ar avea un soț, în final, tot la nevasta lui va trage, chiar dacă nu are copii. Știa ea ce știa. Pasul lui accelerat nu părea, de data aceasta, să miroase a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care o semnase în ziua precedentă fusese absolut goală, funcționarul scoase din sertar lista cu constatarea efectuată, semnată inclusiv de Gerard. În loc să fie goală, lista avea înșirate câteva obiecte: Material cortină catifea 5 m pătrați în valoare de...lei; tablou acuarelă donație Tabăra de pictură, în valoare de... lei și un clește mops în valoare de...lei. Într-adevăr, Gerard crezuse că e o glumă groasă sau că se produsese o confuzie și exclamă repetat: Nu se poate! Ba da, se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
parcă nemuritori, aveau să dispară cu totul în peretele pe care era trasat cu un simplu chenar negru și dat cu lapte de var, adică ecranul. Directorul Bogdan Paloș, artist el însuși, deosebit de cunoscut pe parcursul a zeci de expoziții de acuarele în județ și în afara județului, îmi păru însă de la început, un om de aur. Mai întâi îmi apăru un om de care m-aș putea apropia. Deosebit de binevoitor, cu zâmbetul tot pe buze, foarte optimist și, pare mi-se, fost
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
condiționate de cultură sunt inversate, acest fenomen se poate numi „metatropie“. Discret, Karp Își consultă ceasul. După cum puteți observa, - arătă spre un perete - viciul englezesc nu e exclusiv apanajul britanicilor. Dar aceasta - Își dădu din cap spre un desen În acuarelă, montat pe peretele adiacent - este o specialitate germană. Aplecându-ne Înainte, n-am văzut recoltă bogată, ci niște siringi, nici rămurele, ci carafe cu apă. Intitulat Manipulare delicată, tabloul Înfățișa o fată stând În patru labe pe un prosop Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rog, mă dedic surorilor“. Karp Își Întinse mâinile și acum am văzut că toate pozele Înfățișau scene cu femei - În baruri, sub poduri de cale ferată sau sub strălucirea cețoasă, aproape imperceptibilă a lămpilor cu gaz. Se Îndreptă spre o acuarelă cu două doamne care stăteau față-n față. În fundal, un bărbat cu baston și ochelari de soare bâjbâia Într-un Întuneric etern. Femeile păreau la fel de dezorientate, deși hainele mulate care le scoteau În evidență șoldurile, gulerele pufoase de blană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mine, pe vremea când eram tânără, spuse mama lui Dan. Carol o privi cu atenție, poate și din pricina aerului respectabil pe care i-l conferea pălăria rigidă. — Ești tăcută, dar nu ești proastă. Carol se uita fix la o acuarelă de o calitate îndoielnică cu Llanstephan, pe care i-o dăruise cândva un admirator cu pretenții; spera din tot sufletul ca mama lui Dan să nu-i spună chestii prea intime. Carol nu era obișnuită să se jeneze, dar știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și simți nici bun, nici neapărat adevărat - sunt conștient că e doar o limitare impusă de timp. În cazul picturii, care mi-e mai puțin aproape, sesizez imediat absurdul: esența picturii, veșnic și indisolubil legată de pânză și ulei sau acuarelă? Peste 50 de ani, „pictorii” vor azvârli culori electronice în spațiu... De fapt, problema literaturii pe Internet e un caz particular al unei chestiuni mult mai largi: dependența Artei de suportul ei. Cred că e la fel de greșit să crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
privesc, să trag cu ochiul meu de șoim, pentru o clipă, la mama în fața oglinzii de la baie încercând să se spele pe față, cu pulovărul ei galben cu floricele pătat de un roșu violent (sânge? și dacă era vopsea, tempera, acuarelă?), „ieși, Mateiaș, ieși“, intrase, se pare, și celălalt Matei, cel de jos, în baie, o privea pe mama nemișcat, tremura? (dar cine a mai pomenit o stană de piatră care să tremure?), mama era foarte frumoasă, cea mai frumoasă mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ajungînd să Învețe pe dinafară capitole și pasaje Întregi; nu pentru că i-ar fi plăcut peste măsură, ci pentru că le citise și În copilărie, așa că nu erau legate de amintirile lui de adult. Tablourile de pe pereți aparțineau doamnei Purvis: o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să fi fost viața adevărată, pe care orice om trebuie s-o trăiască mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sfârșit a zis ceva cu miez. Bravo! Urrraaa! Să bem pentru casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
casa de nebuni! Maxențiu pleacă la braț cu o studentă zveltă, cu o fustă minusculă, eu încerc să scap de compania unei pictorițe amatoare, care-a expus de Mărțișor acuarele în hol la Agronomie. - M-am specializat în peisaje și acuarele. Ultima expoziție se numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Brankova; numele autorilor de manuale, de geografie, de geometrie și planimetrie, titlurile unor cărți Îndrăgite de el: Împăratul munților 2, Stanko haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și‑a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămână mai târziu, Îl va conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu‑i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de‑o parte de ei. Ajungând În pădure, se așezau la umbra unui copac. Ozerova Începea să picteze În acuarelă, iar celelalte două tricotau. Nilus se tolănea pe pământ lângă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și legându-le cu un batic roșu într-o coadă de cal. Stând în ușa autobuzului, Ducele Vandalilor se uită în lungul coridorului la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doar sunt Într-o ureche! Johan n-a răspuns pe loc. Bătută de vânt, ploaia căpăta forme ciudate, vârtejuri largi, sau săgeți Înfipte În pământ. și-a amintit o reproducere pe care o văzuse cu ani În urmă, desen ori acuarelă, nu mai știa dacă era una sau alta. Dăduse peste ea Într-o carte veche care fusese udată și avea pagini friabile și pătate. Înfățișa un personaj atât de jalnic, Încât nu și dăduse bine seama nici măcar dacă era bărbat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Oferim mai jos modele de fișe de utilizate în alcătuirea compozițiilor: CERUL er de cristal; er ca o petală de nu-mă-uita; er limpede ca apa pură; 16 er azuriu ca o imensitate albastră; erul, palatul lui Dumnezeu; erul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; er roșiatic ca arama lustruită și șlefuită; erul în mii de nuanțe de albastru; er de sticlă, candelabru cu lumini de diamant, tărie lbastră, văzduh căptușit cu nori. întocmită de eleva Alina-Georgiana Dumitriu, clasa a V-a C
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cer adânc și albastru; tăria albastră a cerului; limpezimea cerului; albastrul înstelat cu aur; străluciri cenușii argintate; cer de cristal; cer ca o petală de viorea; cer azuriu ca o imensitate de albastru; cerul, palatul lui Dumnezeu; cerul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
foșnetul ascuțit al stufului, clipocitul apei, siajul cufundarilor, plutirea somnoroasă a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a bărcii spre pîlcul de iriși. Mă văd pe mine însămi: mergînd pe malul inundat, clisos, prin nămolul încălzit de un soare sprinten. Încerc apa cu vîrful piciorului, ca-n acuarela lui Rusalin, păstrată de Iordan în fosta lui cameră. Acuarela care pare încă umedă. Calc apa-lumină, sper să mă țină deasupra și mă ține. Îndepărtez mîinile lui Rusalin și încep să plutesc. Închid ochii, atît de exaltantă e atingerea valurilor mici. Valuri nobile și sentimentale. Ca valsurile. Așa cum le cînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la prima lui personală, Fata și șarpele, că nu făcuse altceva decît să mă fure. Nu credeam să dețin vreun atú de femeie. Totuși, pictorul din el întrezărise la nymphette. Femeia-copil cu sîni deja formați și botic senzual. Într-o acuarelă, razele soarelui îmi înfășurau, ca niște șerpi subțiri și prietenoși, talia îngustă. În alta, un șarpe (sau o prelungire de liană) luneca tandru spre genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
strîns într-un spasm. L-am lăsat cu mînie pe nimfeta care-i trecuse prin zodie, rîzînd de el: "Mă rîzi". Și-a luat revanșa. Clipa-clipita aceea (cît un lac, cît o vară ploioasă) a veșnicit-o în seria de acuarele Fata și șarpele. M-a pictat cu mîini îndrăgostite și ochi în vîrful degetelor, deasupra unei ierbi albastre. A inventat un cer mai albastru, o vară mai vară, dar cu gîndul de-atunci, cu emoția de-atunci. M-a atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]