1,099 matches
-
basca: Baïgorryk partida irabazi du ("Baïgorry a cîștigat partida."; ergativul este marcat prin morfemul -k)180; în georgiana: kac-i (nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nominativ) midis - "omul merge" vs kac-ma (ergativ) molda datv-i (nominativ) - "omul a ucis ursul". Multe limbi au trăsături atît de tip acuzativ, cît și de tip ergativ. În sintaxa, termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
termenul ergativ este folosit pentru a descrie o structură actanțială, spre deosebire de acuzativ. "Ergativitatea este o structură în care pacientul (actant secund) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care furnizează (prin intermediul absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
absolutivului, caz nemarcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor acuzative care rezervă această funcție agentului, adică primului dintre cei doi actanți ai construcției tranzitive. Ergativitatea rezidă deci în marcajul primului actant al construcțiilor tranzitive."181 În schimb, "termenul acuzativ descrie în sintaxa o structură actanțială, spre deosebire de ergativ. Acuzativitatea este, astfel, o structură în care agentul (primul actant) construcțiilor bi-actanțiale (tranzitivitate) e cel care ofera (prin intermediul nominativului, caz non-marcat) actantul unic al construcției intranzitive, contrar structurii limbilor ergative care rezervă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adică celui de-al doilea din cei doi actanți ai construcției tranzitive. Acuzativitatea rezidă deci în marcajul celui de-al doilea actant al construcțiilor tranzitive. Această situație se observă în latină, în limbile slave, în berbera, în ebraică etc."182. Acuzativul este cazul complementului obiect direct (COD), adică actantul care suferă acțiunea făcută de subiectul unui verb tranzitiv activ, numit și obiect pacient (fr. objet patient). Această funcție poate fi preluată, în limbile ergative, de cazul absolutiv, care se opune ergativului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
propoziției, sau exocentrică (de exemplu franceză), atunci cînd informațiile nucleare converg către nume, verbul conservînd doar un sens general destul de difuz 187. Într-o clasificare tipologica originală, Bernard Comrie 188 pleacă de la o serie de categorii semantice universale (Animat, Control, Acuzativ etc.) și utilizează că parametri modul de codare gramaticala a acestor categorii și coocurența lor cu alte trăsături (Cauzativ-Control-Determinare; Animat-Determinare etc.)189. În lingvistică integrală conținutul lingvistic este de trei tipuri: desemnare, semnificație și sens: "Desemnarea este referință la realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
italiene centrale -, limbile celtice moderne, limbile baltice, hindi-urdu etc.) o restrîng la opoziția masculin-feminin; majoritatea limbilor indo-europene păstrează distincția de gen gramatical, deși unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative (sau neacuzative), cum ar fi cele ibero-caucaziene, australiene aborigene etc.; dacă în sanscrita întîlneam opt cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ, locativ și instrumental), acest număr s-a redus permanent în limbile indo-europene: șase cazuri în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative (sau neacuzative), cum ar fi cele ibero-caucaziene, australiene aborigene etc.; dacă în sanscrita întîlneam opt cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ, locativ și instrumental), acest număr s-a redus permanent în limbile indo-europene: șase cazuri în latină și rusă, cinci cazuri în greacă veche, trei cazuri în hindi-urdu, două cazuri în franceză veche; în limbile sintetice cazul se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
obține: hamala "a purtat, a dus", hammala " a face să poarte, a încărca cu o povară", ihtamala "a suportat", himl "povară", haml "sarcina", hamlet "încărcătură dusă odată", hammal "purtător de povară, hamal" etc.266 - trei cazuri: nominativ, genitiv și absolutiv/acuzativ. - două genuri, femininul fiind marcat prin sunetul ț sufixat și/sau prefixat. - tipologie sintactica VSO cu tendința spre SVO. Exemplificam 267 prin evoluția rădăcinii afro-asiatice *mwt: EGIPTEANĂ egipteană mwt copta muu SEMITICA akkadiana maat ugaritică mt feniciana mt ebraica mwt
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
94, 95, 96, 270, ~-acuzativ 168, ~-ergativ 94 accent 59, 86, 87, 88, 178, 179, 204, 251, 258, 293, ~ de intensitate 87, 141, ~ de înălțime 87, 88, ~ muzical 153, ~ tonic 86, 87 accentuat 68, 86, 96, 97, ne~ 87, 117 acuzativ 56, 72, 90, 94, 95, 96, 99, 142, 168, 204, 255, ne~ 142 acuzativitate 96 Adam Y-cromozomic 16 adecvare 28, 31, 34 adîghei 224, 237, 273, 317, 332 ADN 16, 176, 377, 378, 381, 382, 385, 386 afar 170, 171
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
314 ticuna 221, 309 tigre 169, 170, 309, 322 tigrinya 170, 265, 309, 322 tik 121, 140 tip 26, 27, 28, 29, 36, 50, 55, 56, 57, 59, 63, 64-85 passim, 90, 101, 114, 126, 127, 139, 187, ~ absolutiv-ergativ 94, ~ acuzativ 56, 94, 95, ~ aglutinant 50, 55, 58, 59, 139, 176, 310, ~ analitic 55, 90, 239, ~ centum 120, ~ conceptual 59-62, ~ de construcție 52, ~ de funcții 64, 80, ~ de procedee, ~ derivativ 101, ~ ergativ 56, 95, ~ flexionar 42, 55, 59, 89, 90, 257
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
prin extensie semantică, la sensul de insuficiență mentală, adică la starea de "imbecilitate" (la ambele sexe). "Imbecilul", prin urmare, era la început o persoană care nu purta baston, un im-baculum, un om "fără baston". Iată seria derivatelor: imbaculum > imbecillum (la acuzativ) > imbecillus sau imbecillis (la nominativ) > "imbecil". †††††† Profetul Mahomed a impus spălatul pe corp, spălatul pe dinți și folosirea parfumurilor. După Cecilia Caragea, op.cit. (v. Biblografia). ** Moda din anii '70-'80 era de fapt o revenire la moda din prima jumătate
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Ea povestit despre munca tipografilor. Mihai ne-a vorbit despre munca sa. El arătat o carte. Ea povestit despre munca tipografilor. Continui cu exerciții structurale de repetiție simplă pentru scrierea pronumelui personal, persoana a III-a, masculin și feminin, la acuzativ: Masculin Feminin Azi l-a lăudat. Azi a lăudat-o. Învățătoarea a ascultat. Învățătoarea a ascultat . Folosesc exerciții de substituire a pronumelui personal la persoana I, dativ formele persoanei a II-a. a spus a spus mie, mi a arătat
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
domestică crescută pe lângă casă, orătanie" < pasăre [de curte] "idem". 1.3.3. În majoritatea exemplelor de condensare la determinant a unor sintagme sau compuse de tipul substantiv + (prepoziție +) substantiv, noul cuvânt conservă categoriile gramaticale ale elementului reținut, mai puțin cazul acuzativ, dictat de prepoziție, în care se afla în sintagmă, dar care nu pune probleme, de vreme ce forma coincide cu aceea de nominativ; ceea ce se modifică, de asemenea, obligatoriu este funcția sintactică, determinanții condensați renunțând, inerent, la funcția atributivă din formația sintactică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Eroilor, Moșilor < [Calea] Moșilor, Victoriei < [Calea] Victoriei etc. Trebuie precizat însă că genitivul acestor cuvinte condensate se manifestă numai formal, nu și în substanță: ele nu mai îndeplinesc aceleași funcții sintactice, specifice genitivului (de regulă atribute), ci funcții care aparțin acuzativului sau nominativului, preluate de la regentul lor din sintagmă. Menținerea unor caracteristici morfologice ale termenului reținut, și nu ale etimonului sintagmatic (mai exact ale capului acestuia), determină, de fapt, o reducere a dependenței noului cuvânt față de termenul complex din care provine
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului acuzativ) și morfemul conjunct Ø (dezinență de singular). • Cuvinte aparținând unor clase lexico-gramaticale cu flexiune mixtă pot prezenta numai flexiune analitică; este cazul adjectivelor care nu cunosc categoria gramaticală a comparației; în enunțul Ei sunt majori., flectivul adjectivului majori, constituit din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e pentru ‘plural’: lupte) și de ‘nominativ’ (în opoziție cu dezinența -e pentru ‘genitiv-dativ’: lupte(i)). În interiorul categoriei gramaticale a cazului, dezinența -ă determină sincretismul nominativ-acuzativ singular (fată, casă etc.), așa cum dezinența -e determină sincretismul genitiv-dativ (unei case, fete etc.). Acuzativul, apoi, adună sub aceeași dezinență sensuri funcțional-sintactice diferite: obiectual, agent, instrumental, locativ, temporal, sociativ etc. (Văd o fată, Merg cu o fată, Este iubit de o fată, Merge la școală etc.). Morfeme liberetc "Morfeme libere" Morfemele libere caracterizează flexiunea analitică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
impersonal: se îmbracă, se ceartă între ei, se vinde urgent, se chinuie cu o problemă, se trăiește greu; • conjuncția să; component al morfemului complex discontinuu de conjunctiv să... -Ø: să cânt-Ø, să lupt-Ø; să lupt-e; • prepoziția pe, morfem al cazului acuzativ, în anumite condiții semantic-sintactice: O aștept pe mama (ea, aceasta etc.); • prepoziția la; morfem al cazului dativ în sintagme nominale cu determinant un cuantificator (pronume sau adjectiv): Am dat la doi copii garoafe iar la trei, trandafiri., Ai promis cărți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dintre prezent și perfectul simplu la persoana a III-a a indicativului prezent, la verbe de tipul I de flexiune: cântă (prezent)/cânt° (perfectul simplu). Topica anulează omonimia nominativ-acuzativ în flexiunea substantivului determinat prin articol definit: Studentele (nominativ) iubesc studenții (acuzativ) / Studenții (nominativ) iubesc studentele (acuzativ). Verbele semiauxiliare 8 exprimă - modalitatea: „Am fost totdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 65), - aspectul: „S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la persoana a III-a a indicativului prezent, la verbe de tipul I de flexiune: cântă (prezent)/cânt° (perfectul simplu). Topica anulează omonimia nominativ-acuzativ în flexiunea substantivului determinat prin articol definit: Studentele (nominativ) iubesc studenții (acuzativ) / Studenții (nominativ) iubesc studentele (acuzativ). Verbele semiauxiliare 8 exprimă - modalitatea: „Am fost totdeauna surprins că nu pricep curent limba arabă. Trebuie s-o fi uitat.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 65), - aspectul: „S-asculte orice gură ce-ar vrea ca să mă râdă,/Puteri să puie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în jurul soarelui); în versurile lui L. Blaga „Din orașele pământului/fecioare albe vor porni/cu priviri înalte către munți.” (p. 101), verbul-predicat vor porni impune substantivului-subiect fecioare cazul nominativ; substantivelor-circumstanțiale orașele și munți, prepozițiile din și către le impun cazul acuzativ, ca și, prepoziția cu substantivului-complement predicativ (element predicativ suplimentar, în terminologia curentă) priviri (înalte), iar substantivul-regent orașele impune substantivului-atribut pământului cazul genitiv. Prin aceasta substantivul se distinge de adjectiv, în flexiunea căruia cazul se înscrie, în general, în acțiunea principiului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acordului, subordonându-se și din acest punct de vedere substantivului prin situarea în același caz cu el; astfel, în versurile eminesciene: „Iubesc precum iubește pe-o albă vijelie/ Un ocean de foc.” (I, p. 21), adjectivul-atribut albă stă în cazul acuzativ, pentru că substantivul regent vijelie stă în acest caz iar în versul „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung’a albei rochii.” (I, p. 85) stă în cazul genitiv, deoarece substantivul rochii se află la genitiv. Genul este la substantiv o
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv-dativul prin morfemul lui proclitic: G.D.: (al) lui Andrei/lui Gabi. Observații: În limbajul popular, modalitatea aceasta intervine și în flexiunea substantivelor feminine declinabile: lui Maria, lui Ioana. Când realizează funcția de complement direct, substantivele, proprii sau comune, exprimă cazul acuzativ prin morfemul pe: „Am văzut-o pe Ioana/pe mama.” „L-am văzut pe Mihai/pe fratele tău.” Vocativul este un caz al substantivelor proprii și al substantivelor comune aparținând sau asimilate genului personal: Ioane!, Azorel!, Maria!, mamă!, tată!. La
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de flexiunetc "Tipul I de flexiune" Substantivele prezintă două (trei) forme în desfășurarea opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I și o parte din declinarea a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
MORFEMELE CATEGORIEI DETERMIN|RII" Opoziția din interiorul categoriei determinării se exprimă prin morfeme specifice: morfemul Ø și articolul (articolul nehotărât și articolul hotărât). Morfemul Ø marchează nedeterminarea (sau determinarea Ø), atât la singular cât și la plural, la nominativul și acuzativul substantivelor: „La-nceput pe când ființă nu era, nici neființă,/ Pe când totul era lipsă de viață și voință (...) Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]