5,686 matches
-
Vasile Gliga le oferă în fiecare an câte un instrument. Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv Valea Gurghiului și Direcția Silvică Mureș și-au arătat măiestria profesională printr-o bogată și originală expoziție de: trofee de cocoș de munte, bufniță, acvilă, vulpe, lup, trofee de cerb, căprioare, mistreț, urs, râs, scaune, mese din lemn sculptate, prin care au îmbinat utilul cu frumosul, vânătoarea cu prelucrarea lemnului, realismul cu fantezia. Scaunele și mesele au brațele și picioarele din coarne de cerb, scaunele
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
Trăiești o clipă nemurirea, ți-o dăruiește Dumnezeu. 2. Paranoia noastră cea de toate zilele Este singura mângâiere în cenușa imperiului, Dar noi nu vom răni sufletul pur al iubitei, Este singura paranoia care nu-și are scuză. În rest, acvilă dragă a visului, Înalță aripi, ridică-ți vocea peste nălțime, Poate un glonte va să te caute prin nouri, Poate un șarpe plin de invidie Va să te scuipe. Nici o zi nu e pierdută când zbori o clipă, Este ușor
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
șarpe plin de invidie Va să te scuipe. Nici o zi nu e pierdută când zbori o clipă, Este ușor, închizi doar ochii, privești în tine, Nu e nevoie să scrii poeme, respiră Aerul tare al înălțimilor tale, ascunse. În rest, acvilă dragă, nu aștepta laude, Unii vor zice, uite nebunul cum trece, Scrie și scrie, în loc să-și caute norocul În balta largă a pieții comune. Numai iubita poate că plânge, te vede singur, Coboară lin și împreună veți fi. BORIS MARIAN
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
coreene care au cucerit, incredibil, toate vârstele). Toposurile aduse în centrul epicii sale (Piatra Șoimului, Mânăstirea Capriana, Poarta Țării, Valea Albă, Codrii Cosminului, Cetatea lui Duma Negru), metaforele parabolice din chiar titlurile acestor ,,istorisiri”(Piatra Șoimului, Cântecul ciocârliei, Lupul Alb, Acvila Neagră, Vulturul deșetului, cuvintele metaforice din titluri (Răpirea, Nunta, Bătălia, Primarul, Armeanul), scrierile cu majuscule a multora dintre locuri, fapte, evenimente (din prețuire pentru istoria lor), trezesc interesul, invită la lectură, vorbind ele însele despre însemne ale unui trecut fabulos
CATINCA AGACHE ION MUSCALU , UN ISTORISITOR PASIONAT AL ,,CNEZATULUI DIN VALE” de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366350_a_367679]
-
sentimente cu semnificații caleidoscopice din propria sa condiție ontologică, regenerându-se sufletește în versuri ce vor dăinui. Noi, să ne bucurăm de reușita sa. SIBIU - 26 mai 2013 IOAN GLIGOR STOPIȚA Poetul, ca un lup bătrân la umbra cuiburilor de acvile Rar întâlnești un poet ca Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu, „la tainica masă de scris/ unde îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
pe tâlhar însă știa că urma să fie eliberat. Adus din nou lângă Iisus din Nazaret, Baraba își dădu seama dintr-o dată de faptul că acel om care mergea la moarte în locul lui, nu purta pe umărul său semnul infamiei, acvila romană, adică ceea ce el urâse cel mai mult în viață. Îl invidia din această pricină pe omul de lângă el. Acela om care mergea la moarte în locul lui era nepângărit, pe lângă el care avea de acum pe umăr stigmatul, semnul robiei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
de păsări răpitoare săgetară văzduhul prin noapte ca o escadrilă de avioane ce au plecat într-o misiune specială. În curând acestea planară deasupra Bucureștiului. Manifestanții se înfiorară și se închinară făcându-și semnul crucii. Păsările cu cioc coroiat de acvile și priviri agere asaltară imensa clădire a palatului. Geamurile de la ferestre trosniră făcându-se țăndări, ușile se deschiseră ca la comandă și sala fu invadată de acel stol de păsări ciudate. Acestea se transformară pe rând în cavaleri cu pelerine
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
fardat în roz. Sunt așa fericită! Este primul meu bal! NATURA ÎNFLOREȘTE IUBIRI Culoarea florii de-o săruți Făr’ a strivi petala De poți sorbi tăcerea-n munți Făr’ să rănești smaraldul, Înaltul de îl știi cuprinde Prin zborul de acvilă, Atunci, deschisă-ți este ușa spre iubire! În amintirea unui fulg de vezi Cum valuri, mușcând țărmul, Sculptează-n vise eșuate Sărutul mătăsos al verii; Iar din durerea ploilor dezlegi Doar șoapta cristalină A lacrimii ce-a fost cândva izvor
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
ținutul meu din Sud-ul binecuvântat, Spre care dorul și iubirea mă poartă neîncetat, Mi-e dor de voi natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit În inocenta mea copilărie, Mă simt o acvilă în zbor Peste albastre zări Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul ațipește, Atuncea, eu, Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un nor de-argint. În suflet speranța
SATUL MEU, PURANI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351739_a_353068]
-
Hulpavi ne sfârtecă, ne rup, Ne macină, ne escavează... Și eu în mine am un lup... Hienele din noi ne-nșfacă Și ne strivesc flămânde-n colți, Ne rod și sângele ni-l seacă Prin mușcături de mii de volți... Acvilele din noi ne sfarmă Și lacome ne mărunțesc Cu ghearele și ciocul-armă, Și-n mine sapă, ciugulesc... Și pești de pradă-adânc în cranii Și în organe ne pătrund, Rechini în haite și piranii, Și-abia-i îndur în corp, profund... Păianjeni, viermi
FESTINUL MONŞTRILOR DIN NOI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346083_a_347412]
-
colecție muzeală, nu în salba țigăncii. O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
secunde din caierul rămas în ghemul privirii'ntoarse înspre suflet, ascunsă'n umbrele din cuget și care-au zămislit golemul. În fapt, un înger, o copilă ... ... un fulger care înfiripă un univers doar cât o clipă hulub în gheare de acvilă ori basm sfârșit de răutate ea, un lăstar, eu, tâmple ninse ... un uragan de voci aprinse ... cioburi de inimi sfărâmate ... Pedeapsă'i dragostea furată! Sunt prizonier în labirintul de trandafiri, spinii's alintul ... Nu vinul, dragostea îmbată! *** Referință Bibliografică: Beție
BEŢIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370314_a_371643]
-
eroi ce-au zidit munți din iubire de glie stăvilind hoardele la hotarele tale Îmi scriu visele cu ardoare în clocotul etern al izvoarelor să le doinească valurile focul viu pân-la mare să-ți cânte numele în zbor pe cer acvilele din Carpați în cele patru colțuri de zare să strălucești stea mândră-ntre alte popoare și binecuvântat fie în veci numele tău în lume Românie! Referință Bibliografică: Cu venerație îți șoptesc numele / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
binecuvântat, Spre care dorul și iubirea mă poartă neîncetat. Mi-e dor de voi natale zări, Cu ochii minții vă privesc din depărtări... Revăd tot ce-am iubit cu ochi de dor În inocenta mea copilărie, Mă simt ca o acvilă-n zbor Peste albastre zări de feerie Și când coboară noaptea, Iar Glavaciocul lin șoptește, Când curge pe sub rămuriș de sălcii Pe care și vântul tainic ațipește, Atuncea eu, un veșnic călător Mă las ușor în zbor, Plutind pe-un
SATUL MEU, PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369341_a_370670]
-
să mă prezint! Eu sunt Contele Dracula, marele stăpân al tuturor vampirilor de pe acest pământ! - Am auzit și de aceea am venit la tine! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. - Sper să fie, precum grăiești! - zâmbi contele privindu-l cu ochi de acvilă. Arnăutu îi înfruntă privirea, deși simți o puternică arsură în creier. - Ți-am ghicit gândurile, căpitane! Ai venit să-mi distrugi trupul, dar din păcate pentru tine, mormântul meu nu-i aici. Îmi duc veșnicia purtându-l cu mine în
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
Olimpului de pe când mergeam la școală! Ce bine că drumul e lung și întortocheat! Îmi lasă timp să mă gândesc la toate și parcă mai prind curaj. Casa poetului e postată pe-o muchie de deal, ca un cuib de acvilă, maiestuos dominând împrejurimile. Culmea, din poeziile pe care i le-am citit, s-a nimerit ca tocmai Acvila să-mi placă cel mai mult! Strada îngustă, doar cât un lat de mașină, nu-mi lasă drum de-ntors; e ca un
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
mă gândesc la toate și parcă mai prind curaj. Casa poetului e postată pe-o muchie de deal, ca un cuib de acvilă, maiestuos dominând împrejurimile. Culmea, din poeziile pe care i le-am citit, s-a nimerit ca tocmai Acvila să-mi placă cel mai mult! Strada îngustă, doar cât un lat de mașină, nu-mi lasă drum de-ntors; e ca un drum predestinat, destinic. La capătul ei, poarta din fier forjat, curtea generos dimensionată, grădina cu straturi insulare verzi
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
Steagu Roșu”. Delegația a fost de bun augur pentru Nicky. Nimerise într-un loc plin de șoferi, care vorbeau și se comportau grosolan, așa cum visase el dintotdeauna. Și printre ei, o femeie între două vârste, uscată, cu un nas de acvilă și privire îndrăzneață. “Bine că a apărut unul nou pe aici! I-am luat la rând, pe toți șoferii de aici! Să încerc și cu ăsta! Poate m-o lua el de nevastă!” visă femeia, clipind din pleoape. Și-l
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
VEGHE Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ai adormit, prințesa mea? Visezi? Ești obosită după greul zilei? Aș vrea să intru-n visul tău, să vezi plutirea prin înalturi a acvilei. Eu te-aș chema să te ridici în zbor, să-mi fii alături sus, pe-un cer albastru, să ne-aruncăm, vijelios, pe-un nor mai depărtat de toți ceilalți, sihastru, iar apoi, ca și zeii din Olimp, să ne
VEGHE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354492_a_355821]
-
în tăcere, prin trupurile noastre, în alt timp, îmbrățișați în clipe de plăcere. Să intru-n visul tău, să te trezesc? În somnul liniștit, pari o copilă ... pe care o veghez ... și o iubesc ... Încep să mă transform ... Sunt o acvilă. Referință Bibliografică: Veghe / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1848, Anul VI, 22 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VEGHE de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354492_a_355821]
-
nu se regăsească figuri antropomorfe sau zoomorfe. Procuratorul se așeză pe un jilț cu un spătar înalt, încadrat de doi dintre soldații săi. Era singurul jilț pe al cărui spătar nu se afla scluptată steaua în șase colțuri, dar nici acvila Romei care ar fi oripilat pe iudei, ci avea încrustate doar motive florale. Printre florile sculptate se putea întrezări însă celebra abreviere romană: S.P.Q.R. Valerius Gratus procuratorul anterior lui Ponțiu Pilat, îl comandase special în cazul când o
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
însă Baraba nu fu atent. Durerea din umăr îl făcu să geamă. Adus din nou lângă Iisus, Baraba constată dintr-o dată faptul că acel om care mergea la moarte în locul lui, măcar nu purta pe pielea umărului său semnul infamiei, acvila romană, adică ceea ce el urâse cel mai mult în viață. Îl invidia din această pricină pe omul de lângă el. Acela era curat, pe lângă el care avea de acum pe umăr stigmatul, semnul robiei romane, pe care avea să-l poarte
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
armată), murise în 1919. Însemnul de mareșal era reprezentat prin două bastoane încrucișate fixate pe paspoalul (vipușca) epoletului de general de corp de armată, precum și de bastonul de mareșal lung de 35 de cm, acoperit cu catifea purpurie, împodobit cu acvile cruciate din aur și ornat la capete cu frunze de stejar, de aur [3]. De asemenea, pe lângă drepturile, onorurile și avantajele materiale conferite de către Decretul Regal 998/1924 pentru Constantin Prezan și Decretul Regal 1678/1927 pentru Alexandru Averescu, în
MAREŞALII ROMÂNIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357845_a_359174]
-
unui tub cilindric, având la capete două capace. Corpul propriu-zis are lungimea de 49,7 cm; pe o lungime de 39, 9 cm este acoperit cu catifea purpurie (astăzi roasă de vreme), pe care sunt brodate, în fir auriu, patru acvile și cinci capete de bour, dispuse în șiruri verticale, alternânde. Cele două capace, tronconice, sunt goale pe dinăuntru și au filet la diametrul mic, având o lungime de 4,7 cm. Capacul superior are deasupra stema mare a României, înconjurată
MAREŞALII ROMÂNIEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357845_a_359174]
-
Prezintă Doru Moțoc. Standul Editurii Singur Târgoviște: Mihai Antonescu: „Marianty” (roman) Prezintă autorul. Gh. Puiu Răducan: „Oameni și viața mea” Prezintă Nicolae Melinescu. Standul Editurii „Antim Ivireanul” Rm. Vâlcea Ioan Barbu: „Vulturul albastru”. Ediția acestui roman în limba italiană - „L'acvila blu” (traducere Laura Georgiana Preda - a fost prezentată la Târgul Internațional de Carte de la Torino: 8-12 mai 2014). Prezintă Florentin Popescu. Mihai Vișoiu: „Moartea dinaintea morții”, „Scârba”, „Campionul învinșilor” și „Viață cu lupi,bani și moarte”. Prezintă Ioan Barbu. Ioan
EDIŢIA A IV-A A SALONULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINŞI” (14-18MAI 2014) de REVISTA SINGUR în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344608_a_345937]