7,862 matches
-
iubiri pierdute: Djvari, Mtskheta, Vardzia, Svaneti, scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu de purtat mantia sărutului. Inorog fără zăbale de aur. În seara asta am văzut cămașa morții pe tine strigându-te! Pe o scară a nenorocului te prăbușeai, În adâncul tăcerii roz, ultima Clipă dinaintea rostirii... Cum nimeni nu cuteza Înflorirea, cum securea nesomnului mă pocnise În frunte cu flori de ametist și gutui Împietrite, rabdă inimă de sfărâmat piatra iubirii! Numai tu vei rămâne să plătești datoria din urmă
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
am văzut și am simțit asta. Cel care ne-a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și cumplit de Înfricoșător. (la Început Înfundat, apoi din ce În ce mai tare se aude un huruit care vine din adâncul pământului. Statuile și obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: A mai fost Încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc. Se așează temeliile care n-au fost Întocmite bine de la Început. Un popor este
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
poporul român cer o jertfă prea mare, (tragic) pe care noi n-o vom putea da-o niciodată. De aceea catedrala neamului românesc nu va fi terminată niciodată, și ce vom construi ziua se va surpa noaptea...(undeva departe, din adâncul unor codri se aud dangătele mângâioase ale unor clopote de biserici scufundate)
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
luase după miros până când ajunsese În fața blocului.Câinele se ridică pe labele din față, apoi nemaiputând suporta atâta lumină Își ascunse botul sub treptele spălate de nemiloasa răpăială a ploilor. Apoi simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
este determinată de lucrările harului asupra inimii credinciosului. „Cei ce s-au învrednicit să fie fii ai lui Dumnezeu și să aibă pe Hristos strălucind întru ei, sunt conduși în diferite chipuri de Duhul și sunt mângâiați de har în adâncul inimii lor. Niciuna din plăcerile cunoscute în lume nu poate fi comparată cu (cea provocată de) petrecerea harului în suflet. Această petrecere este asemenea unui prânz împărătesc, la care oamenii se bucură și se veselesc, o veselie de negrăit. Este
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
care zice: «În ce chip se veselește mirele de mireasă, așa se va bucura Domnul de tine» (Is. 62, 5). Cineva lucrează ziua, dar dedică o oră rugăciunii. Atunci, în rugăciune, omul său cel dinlăuntru este răpit și (purtat) în adâncul cel nemărginit al acelui veac, (se împărtășește) de o mare plăcere, încât mintea lui, răpită acolo devine străină (de lumea aceasta). În acel timp uită cugetele cele pământești, pentru că mintea i se umple și este captivată de lucrurile cele divine
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
ca să putem să ne desăvârșim.” M IC H A E L A B O C U ( R O M A N IA ) 12 februarie 1959. Atunci s-a nascut acest copil al lui Dumnezeu, căruia El i-a lăsat în adâncurile ființei acea scânteie divină, pe care Dan Puric o poartă în chipul cel mai firesc. Dacă este poezie acel lucru misterios și tulburător care constă în a căuta și a găsi frumuseți și adevăruri ascunse în spatele tuturor lucrurilor, atunci Dan
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
noi, pentru că eu și Poetul am mai făcut uneori exerciții de sinceritate. Și simt, prin tot ceea ce există acolo, fără o ordine precisă, cum clipă se transformă În eternitate după modelul apelor care se retrag pe firul timpului lor În adâncuri și formează cercuri concentrice Împotriva uitării. „Mi-am propus să adun În acest volum sentimentele mele cele mai firești, trăite de-a lungul multor ani, deci foarte dezlânate. Aș putea spune că este o radiografie, o miniautobiografie... chintesența unei vieți
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
mai înăuntru (ἐπί τό ἐνδότερον) celor negrăite (τῶν ἀπορρήτων), cere să-i fie drumul nu numai în pridvoarele bunătăților (ἐν προϑύροις τῶν ἀγαϑῶν), ci prin pârga Duhului, prin al cărui har, ca printr-o sărutare, s-a învrednicit să cerceteze adâncurile lui Dumnezeu (τοῦ Θεοῦ τά βάϑη), Și înăuntrul raiului, unde spune, după marele Pavel, că vede cele nevăzute Și aude cele ce nu se pot grăi”<footnote Ibidem, omilia I, P. G. XLIV, col. 785A; cf. Magistrand N. V. Stănescu, „Progresul
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile celor patru magi ce i-au vegheat copilăria (fiecare având propria poveste despre eșec și biruință În confruntarea cu istoria și cu sine Însuși), mirosul melancolic al mirodeniilor și aroma cafelei, nostalgia gesturilor simple ale celor În mijlocul cărora a
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
defect și un aer greu care pare a pătrunde și prin ecranul laptopului meu. Bătrâna care o va găzdui pe Alexandra pe parcursul noului an universitar este evident deranjată de prezența fetei („Doamne, Doamne! Cine m-o fi pus?!”), dar În adâncul sufletului Își dorește de fapt compania altei ființe În casa pustie, sufocată Însă de obiecte și multe bibelouri. Bătrâna, ca și celelalte personaje de fundal, e construită relativ simplu, nuanțând prin contrast triunghiul amoros. Toate personajele au În comun o
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
a ne dezbrăca de bunăvoie și de cămașa rămasă în folosul celui ce voiește să ne ia haina. Tămăduiește frica, poruncindu-ne să disprețuim moartea. Astfel, prin fiecare dintre porunci vei afla cuvântul plugăresc, smulgând rădăcinile rele ale păcatelor din adâncul inimii noastre și curățindu-ne de rodul spinilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, p. 93. footnote>. Dumnezeu Însuși îl caută pe omul depărtat de El, dăruind dezlegarea păcatelor, întărirea și îndumnezeirea. Pocăința de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
sa însuși. E rana ce roade sănătatea vieții individuale și a celei sociale, aducând multitudinea de catastrofe. Oricât ar vrea omul să ducă o viață pur simțuală, rezumându-se la trăirea ei doar la nivel animalic, totuși ceva arde în adâncurile inimii lui, înăbușit, dar arde, pentru că în om este scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sfântul Grigorie Teologul spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
nu trebuie amestecate cu viața următoare, adică viața cea nouă; după cum lepădarea obișnuinței păcatului, prin pocăință este începutul unei vieți noi, tot așa trebuie să ne îngropăm orice „egiptean” adică orice formă de păcat în baia mântuirii ca într-un adânc, ca într-un mormânt, și să ieșim singuri, fără să tragem sau să păstrăm în viața noastră nimic străin<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, PG XLIV, col. 362AB și 813AB. footnote>. Deci, toți cei ce trec prin
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
marea Sa bunătate, să voim să-L iubim pe El<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 10, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 142. footnote>. De nu ne-ar fi atins cu iubirea Lui până în adâncurile inimii, noi nu L-am fi căutat. Ceea ce ne cere Hristos este să înțelegem cât de mult ne iubește El, căci această înțelegere este începutul iubirii de El și al sălășluirii Lui în noi: Ai început să-L iubești pe
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
marea Sa bunătate, să voim să-L iubim pe El<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 10, în Filocalia..., vol. VI, Edit. Humanitas, București, 1997, p. 142. footnote>. De nu ne-ar fi atins cu iubirea Lui până în adâncurile inimii, noi nu L-am fi căutat. Ceea ce ne cere Hristos este să înțelegem cât de mult ne iubește El, căci această înțelegere este începutul iubirii de El și al sălășluirii Lui în noi: Ai început să-L iubești pe
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
a fost un împătimit vânător. Și el face parte din clasa acelora care a practicat vânătoarea (dar și pescuitul) - ca plăcere, în mod cert. Motivație terapeutică. Împătimitul vânător, a avut și momentele lui de reflecție - numit regret sau îndoială în adâncul inimii. O dovedește proza: Mistrețul zburător. Iată cu ce inteligență-l înzestrează iscusitul prozator pe un personaj „de vază” (cum îl numește, cu simpatie și scriitorul N. C. Cristoveanu) - mistrețul: „ - Măi, omule, ce cauți tu prin pădurea mea?! Am venit
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
cel divin și fiul omului se întristează și suferă (53) ,,...pe Isar în sus /plânge Iisus /pe Isar în jos /suferă Hristos.” Ce înseamnă să stai într-un spital așteptând înfrigurat să treci printr-o operație grea și sperând din adâncul sufletului să scapi? Mai întâi de toate înseamnă să stai cuminte într-un pat, să știi când să vorbești și când să taci și să asculți ,,la ora șapte punct dimineață /șapte îngeri albaștri și îngerițe / în halate albe /vin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93863_a_95155]
-
glorie această glie/ Și milenii la rând au apărat-o maghiarii./ Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,/ Iar cel ce vrea să ni se urce în cap,/ Capul lui va simți pașii noștri,/ Și-i vom împlânta pintenii în adâncul inimii...”.3 În poezia „Viață sau moarte”, din același an, poetul național îi amenință pe „croați, germani, sârbi și români” cu sabia care „sclipește în mâna maghiarului”, îi face pe aceștia „corbi scârboși”, cu „inimi blestemate”, „hoardă” din care ungurii
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
povara lor, umilința lor amară, existența lor pură. Trebuie să le aureolez, să le scriu, să sper că oamenii le vor citi, vor fi interesați, se vor regăsi etc... Iată de ce nu rezolv niciodată lucrurile, iată de ce nu merg în adîncul lucrurilor. Trebuie să mă sprijin. Cum fiecare om însă nu are decît ceea ce vrea să aibă (aproape fiecare om izbutește să aibă ce vrea, dacă se zbuciumă pentru ceea ce vrea), și nu vrea să aibă decît ceea ce poate să aibă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu te-ai mira că se potrivesc oarecum. Confort în față mușuroaie de cărămizi în spate cîțiva arici pur și simplu în dreapta bucăți de vînt în stînga un soare pufos cum o blană în adîncuri șerpi veninoși de benzi magnetice deasupra Cineva ca și cînd ar fi Nimeni. Exigență Negru-n cerul gurii poemul rău doar cu sine însuși.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
precum și "sărăcia transparentă a sintaxei", "repudierea abundenței lexicale", pentru a o cita pe traducătoarea italiană însăși, reprezintă - pentru orice cititor al poeziei Anei Blandiana - capcana întinsă de simplitatea care ascunde profunzimea, paradoxul mallarmean al prăpastiei de tăcere care zace în adâncurile Cuvântului. Apariția antologiei în limba italiană Un tempo gli alberi avevano occhi aproape concomitent cu volumul de versuri inedite de la editura Humanitas, Refluxul sensurilor, poate semnifica o frumoasă, mult așteptată reîntoarcere a Anei Blandiana în poezia contemporană.
Eveniment poetic românesc în Italia by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/12265_a_13590]
-
ca ipostază supremă a vieții. Episodul oratoriului din biserica Amzei aduce pentru prima oară în roman imaginea unei societăți bucureștene șlefuite nu prin "norma supraindividuală", altfel spus prin cultivarea aparențelor (cf. N. Manolescu), ci printr-o autentică zguduire produsă în adâncurile spiritului și adusă la suprafață de muzica lui Bach. Chiar dacă, odată ieșită din biserică, în farmecul luminos al zilei de aprilie, asistența se grăbește să-și scuture zgura mortuară cuibărită în inimi și să-și revină la gândurile de "dinainte
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
Anca Pedvis Septembrie Era firesc să mori în septembrie - Luna melancoliilor autumnale, Când iarna-și ascute-n adâncuri, Lungi, ucigașe pumnale. Era firesc să mori în septembrie - Soarele-i mai scund și mai blând. Amiaza șovăie și se clatină, Dar nu se sfărâmă căzând. Era firesc să te culci în septembrie, Sub pajiștea de-un verde adânc, Sub
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]