430 matches
-
nepentensul gândului doare! Sleiește apa Styxului și pune-l pe Caron, vâslașul tăcerii, să plângă de mine, de tine-n surpare! Nu Îmi e teamă de Cerber, lătravoi mai tare! Infernu-i departe, păcatul aproape! Și-n visul tău, definitiv, voi adăsta! Se scoală În picioare zeii sorții, În Înserare mama-i dusă, se scoală dentristare sfinții veșteji, ah, gura mea picioarele-i sărută! Vom crește Împreună doar agate, În ametist vom răsădi curajul, coralul roșu ne va feri de toate, de
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
(engleză "Ha Ha Hairies") este un serial de televiziune animat/în acțiune reală generat de computer și produs în Marea Britanie de Adastă Creative. Acesta a avut premiera pe 2 aprilie 2012 pe canalul Cartoonito. Premieră în România a fost pe 1 iunie 2012 pe canalul Boomerang ca parte a blocului "Cartoonito". Serialul se desfasoara asupra unei familii fictive cunoscută sub numele de
Pufoșii Ha Ha () [Corola-website/Science/328274_a_329603]
-
nu s-ar fi ocupat de acest punct, ci a stabilit discuția formală numai asupra podului de peste Dunăre, indiferent care ar fi punctul unde se va așeza, numai potrivit să fie. Toate acestea pentru că d. Brătianu n-a știut să adaste hotărârea Europei mai înainte de a face un act prin care să pierdem simpatiile chiar ale acelei puteri pentru care făcusem atâtea sacrificii. Dar chestiunea ovreilor, dar pretinsa răscumpărare a căilor ferate cu perspectiva de a rămânea sub juridicțiunea străină; dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lucrurilor poate strica un ciclu care nu se mai reia. Făcutul anulează infinitele posibilități ale perfecțiunii, dându-le o realizare concretă și, firește, perfectibilă. De aici vina lui, știut fiind, măcar de la romantici încoace, că în cele ce nu sunt adastă mai multe energii decât în cele ce sunt. Cu cât se diminuează această rezervă, a celor ce sunt în afara cunoașterii utile, cu atât crește vina. Nu pe altă logică se sprijină predicile cumpătării. Ai tot ce-ți trebuie este o
Despre astâmpăr by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5618_a_6943]
-
deschise și nu mă mai doare. Aș zice că e aproape vindecată. —O, ești și ortoped acum, mai nou? — Nu, sunt PR pentru produse cosmetice și n-or să-mi țină postul o veșnicie. Am lăsat gândul acesta să-i adaste în minte, apoi am șoptit diabolic: S-a terminat cu produsele de machiaj gratuite. Dar nici măcar asta n-a funcționat. Nu pleci nicăieri, domnișoară. Totuși, îmi alesesem bine momentul: chiar în acea după-amiază trebuia să merg la spital pentru controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noii perspective care li se oferă celorlalți asupra protagonistului tuturor acestor metamorfoze, ceea ce temperează ritmul amintit. În plus, timpului obiectiv i se substituie tot mai mult cel subiectiv, cu tot ceea ce presupune aceasta libertatea de a retrăi trecutul, de a adăsta mai mult asupra unui eveniment, a unei clipe de viață trăită, de a se deplasa înainte și înapoi pentru a căuta să înțeleagă ceea ce nu s-a putut sub tirania timpului măsurabil, prin șansa transcendenței eului -, ultimele patru capitole ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Cogălniceanu și în privința protestului adresat Porții cu ocaziunea promulgărei constituțiunei otomane, deci ea se compunea din patru părți distincte. D. Apostoleanu dezvolta mai pe larg cestiunile ce adresa și rugă să i se dea răspunsul pe care lumea îl adastă cu nerăbdare. D. ministru obiectă că ar fi bine ca biuroul să invite pe d-nu interpelant a împărți interpelarea sa și a fixa care din cele patru cestiuni conținute într-însa trebuie să facă obiectul dezbaterii. D. Apostoleanu răspunse
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înglotirea publicului, totuși aceste datine n-au putut fi păzite, de vreme ce toate cercurile izraelite erau prea de aproape atinse de cazul dureros întîmplat în această familie. Atât curtea templului cât și ulița mare erau pline de oameni și trăsuri cari adăstau pe-o căldură cumplită mântuirea ceremoniei religioase. Familia Neuschotz se bucură de nume bun în cercurile ei și e cunoscută ca binefăcătoare atât față cu săracii îndeosebi, cât și față cu institutele de creștere ale comunității religioase. Răposata însăși era
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Avocatul. Ușița coliviei-palat este deschisă larg-larg, iar fericitul locatar, numitul Manivelă, un superb ara vorbitor, trecut de opt luștri de viață nicăieri... Doar o pană mirobolantă caudală, de vreo patruzeci de centimetri, roșu-carmin, cu o textură fină, aproape vaporoasă, încovoiată-seceră, adastă stingheră, ca un remember, printre excremente, pe podeaua cuștii. Madam a observat dispariția păsărelului ieri, în jur de prânz, reluă raportul, îndatoritoare, vocea lui Vierme, al cărei emitent continua să rămână invizibil. La prima strigare, a crezut că a tras
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe aleea centrală asfaltată a cimitirului, adastă trupurile paznicilor morți, înjunghiați pe furiș de Șobolan, înțoliți în uniformele lor spălăcite, de gardieni publici. Răsfirați unul după altul, ca paiele pe arie, după treieriș! Spre Soare-Răsare, în poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să fie, o, emirule, adică, onorate domn' doctor! Bursucii au, întotdeauna, ultimul cuvânt! Soarele strălucește pur, incandescent, ca un scarabeu de aur, peste podul norilor trandafirii și peste rotundul molatic și primitor al poieniței. O chemare nebună-nebună, inexplicabilă, de a adăsta și eu acolo, împreună cu aceștia, în iarbă, sub cerul acela vast, tihnit, ca o lacrimă transparentă a Dumnezeirii îndurătoare și de a gusta desăvârșirea acelei beatitudini nemaiîntâlnite ca și cum eu însumi sunt visat, în vis! îmi aduce un plâns mut, icnit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimeni nu „urmărea pe nimeni”, toți cu bunăvoință și înțelegere, nu se întocmeau „caracterizări”, erau și bogați și săraci, e adevărat, dar nimănui nu-i era teamă de nimeni, și nici unul nu murea de foame, chiolhanuri fără sfârșit, la care adăstau și drumeții în calea ce taie câmpia spre nord; acum toți duc numai grija zilei de mâine, pâine nu mai e în comună de mult, grânele se predau la stat, nici porcii nu mai au ce mânca, se pleca o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Gării de Nord, ușor intimidată, se urca în expresul de Paris, dar când trenul își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorâtă, și în după-amiaza aceea, când mă întorceam de la tribunal, în timp ce adăstam în fața vitrinei unei librării, închise la ora aceea, un bărbat în vârstă, cu părul alb, corect îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu îngrijire studiată ce-i contrazicea vârsta ce părea s-o aibă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe care unii o numesc: viață. Noaptea senină se prefăcu-n furtună și primul gând porni spre buna-mi mamă, cu ciurul În vecini plecată spre a-mi rostui amara și săraca hrană pentru seară. Dar gându-acel prea mult nu adăstă căci, În vijelie de smoală și pucioasă, iadul cel negru Raiu-l izgoni. Muza se stinse În colțul ei albastru și-n loc de mângâioase și tăcute vorbe, În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să ne simțim bine împreună și să ne respectăm. Prilej pentru frumoase petreceri ne ofereau sărbătorile Crăciunului și Anului Nou, când grupe de liceeni, organizate pe prietenii și vârste, mergeau să colinde și să ure fetele, însoțiți de nelipsitul patefon. Adăstam la casele prietenelor noastre, unde se întindeau mese îmbelșugate cu bunătăți culinare și băutură, și unde încingeam dansuri, asortate cu glume și bună dispoziție. O parte dintre fete se alăturau apoi grupului de urători sau colindători și porneam, mai departe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele adolescentine, am înconjurat bisericuța în care am susținut cu corul slujbele duminicale, și am poposit în frumosul parc, cel care nea primit de fiecare dată cu răcoarea și aerul său paradisiac
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Inimă”, utilă în mobilarea unor avânturi convenționale. De bună-credință, autorul recurge la manevrele elegiei („Prin văluri fumurii rămase-n zare,/ în vals domol ca-n fiecare an/ se-ntorc duete albe, migratoare...// Nepământești iviri pe-acest liman -/ tărâm de cuiburi adăstând pe casă/ în revărsări de verde-eolian!”), ale „madrigalului” („Ai dat deoparte tot ce ne dezbină./ Prin flori te-am căutat mai adâncit:/ privirea ta mă sărută senină,/ iar fruntea, ca o cută de lumină,/ se auri de farmecu-nflorit.”) sau ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
rupturii și nu ai înclinării planului: în Somnul de veci, important nu e „cine ce a făcut, cât mai degrabă ce a făcut Marlowe din toate acestea” (Hiney, 1997, p. 101). Scos de pe șinele tradiționale, romanul va lua periculoase viraje, adăstând în zona eseului etic și a meditației filozofice. În felul acesta, stilul reușește să-și gestioneze propria emfază. Densitatea extremă a romanului provine, desigur, din talentul ieșit din comun al autorului, dar și din câteva imperceptibile stratageme: din umplerea spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aibă timp ca să vadă cum trece timpul. Asta o spunea Topârceanu, care era, odihnească-se n pace, altă fire. Era mai pișicher. Sa doveanu de multe ori ia hotărâri bune tocmai pentru că n u se gră bește să le ia, adastă înțelepciunea vremii. Topârceanu plesnea din bici scurt, și gata. Când era director la Teatrul Național , venea unul, venea altul, mă rog, lume de teatru, și-i împuiau urechile cu bârfe. Sadoveanu, când era, rămânea ca și cum n-a auzit, își vedea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de la locul său, părea multora deplasat de culpabilizant. Ca să spun drept, înțeleaptă Pasife, nu m-am încrezut niciodată pe deplin în învățătura numerelor primită de la mentorii mei. Așa că pricepere, atâta câtă am, am mai mult în mâini. Dar, pentru a adăsta în neclintirea unui rost, ceea ce mâna dibuie trebuie smuls, încă înfiorat de palpitații, din preajma-i fremătând de viață și-așezat ca-ntr-un cavou între contururi bine măsurate; folosul consolează lucrurile de moarte. Pompe funebre ce îngroapă pietrele de vii
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zămislit de Amalteea într-un astfel de loc. Își permitea uneori atari sugestii explicite, ce se voiau aducătoare de inspirație colectivă, dar rămânea în același timp pe deplin conștient de caracterul ei pronunțat individual. "Ca să sari peste timp trebuie să adaști mai întâi, ghemuit în poziție fetală, în culcușul de unde el provine, nu?" întrebă el numai pe jumătate retoric, fără pretenția de a-i învăța ceva ce ei n-ar fi știut deja. Nu era deloc sigur că inspirația lui ar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte două sute de războinici cu carele și caii lor cu tot. La toate acestea, Ahile, cel mai puternic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și pomenile nu se termină, iar abundența și varietatea preparatelor de pe mesele acestor evenimente reprezintă încă o dovadă a dragostei față de cei dispăruți, dar și a respectului față de cei vii. În comună există un număr însemnat de familii cu rădăcini adăstând în vatra satului, care au dat, de-a lungul anilor, tulpini viguroase. Așa se face că există nu mai puțin de 18 familii Puiu, 17 Maftei, 16 Maxim, 16 Tabarcea, 14 Dimofte, 13 Benescu, 12 Bertea, 10 Baban, Lehănceanu, Ciuche
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
tot, știu totul, de ce să ajungi manager? Eficiența este piesa centrală a vieții americane, sensul vieții. Pensionarii se întorc disperați la lucru, lucrul le oferă terapie, sens. Asta crede Radu Pavel Gheo. Modul cum sunt văzuți banii de scriitorul timișorean adăstat o vreme în Iași, face toți banii. Este în neregulă pentru un est-european să se arunce în cheltuieli. Aici flerul îi funcționează ireproșabil. Banii electronici au înlocuit banii materiali, cash. Banii au devenit o abstracțiune. Cardul de debit și cardul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îndepărtatul Helespont. Iar acum, în preajma cetății tale nu sunt decât lupte și măceluri“. Este aici intuiția cuprinzătoare a unui fost belșug și totodată compasiune pentru irosirea lui. Așa cum, într alt loc, vorbind de Teba Egiptului, nu doar o pomenește, ci adastă asupra avuțiilor de care îi sunt pline toate casele, asupra celor o sută de porți ale ei, prin care pot să treacă câte două sute de războinici cu carele și caii lor cu tot. La toate acestea, Ahile, cel mai puternic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]